Pension restitution claim assigned to Neamț Tribunal as undue payment, not return of execution.

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti 16.01.2024, sub nr. x/2024, reclamanta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. întoarcerea executării efectuate de reclamantă în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 132/2021 pronunţate de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2020, prin obligarea pârâtului la restituirea sumei de 14.842 RON reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit şi 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 723 şi următoarele din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 5480 din data de 3 aprilie 2024, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.

În motivarea acestei hotărâri, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a apreciat că decizia nr. 15/20.07.2020 pronunţată de Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie în pronunţarea recursului în interesul legii îşi are aplicabilitate în cauză, având în vedere că situaţia premisă avută în vedere în decizia instanţei supreme este similară celei din prezenta cauză.

Ca atare, a reţinut că, neexistând o executare silită iniţiată de pârât, nu sunt aplicabile dispoziţiile Capitolului VIII "Întoarcerea executării" din Titlul I "Dispoziţii generale" a Cărţii a V-a "Despre executarea silită" a C. proc. civ.

În opinia instanţei de trimitere, cât timp nu a fost iniţiată împotriva reclamantei o procedură de executare silită, nu se poate pune în discuţie existenţa instanţei de executare şi competenţa acesteia de soluţionare a litigiului de faţă.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia I, la data de 17 iunie 2024, care, prin încheierea din data de 4 iulie 2024, a admis excepţia necompetenţei sale materiale; a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cereri în favoarea Judecătoriei sectorului 4; a constat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre soluţionarea acestui conflict.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanta a înţeles să sesizeze Judecătoria sectorului 4 Bucureşti cu o cerere de întoarcere a executării silite, încadrată juridic prin indicarea dispoziţiilor art. 723 din C. proc. civ.

Potrivit Tribunalului Neamţ, faptul că prin sentinţa pronunţată Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a înţeles, contra voinţei părţii, să schimbe cauză juridică a cererii nu afectează regulile de competenţă care guvernează prezentul litigiu.

Astfel, potrivit art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., judecătorul nu poate schimba starea de fapt şi, implicit, nici causa debendi.

Or, instanţa de executare învestită cu soluţionarea prezentei cauze a calificat cererea din oficiu, fără nicio discuţie cu părţile şi în pofida faptului că susţinerile reclamantei sunt clare şi contrare opiniei instanţei de trimitere, drept o plată nedatorată.

În consecinţă, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, tribunalul a apreciat că, în speţă, competenţa materială de soluţionare a întregii cauze revine Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, în temeiul regulii instituite de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 10 iulie 2024.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I, pentru următoarele considerente:

În speţă, instanţa a fost învestită să se pronunţe asupra cererii prin care reclamanta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând ca acesta să fie obligat să-i restituie suma de 14.842 RON, pe care o încasase, ca urmare a executării benevole a sentinţei civile nr. 132/2021, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, desfiinţată ulterior în apel prin decizia civilă nr. 639/2021 a Curţii de apel Bacău, fiind invocate dispoziţiile art. 723 din C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că prin decizia nr. 15/2020 din 20 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii s-a stabilit că acţiunea promovată de angajator în contradictoriu cu salariatul pentru restituirea sumelor achitate de primul celui de-al doilea, de bunăvoie, înainte de începerea executării silite, în baza unei hotărâri judecătoreşti executorii, de primă instanţă, care ulterior este desfiinţată în calea de atac, îmbracă natura juridică a unui conflict de muncă, a cărui soluţionare se circumscrie prevederilor art. 256 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, atrăgând competenţa materială de soluţionare în primă instanţă în favoarea tribunalului, secţia specializată în litigii de muncă şi asigurări sociale, conform art. 208 şi art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În considerentele acestei decizii, s-au stabilit următoarele:

"108. Faţă de reglementarea ce stabileşte constituirea şi atribuţiile instanţei de executare, întoarcerea executării, în temeiul art. 724 alin. (3) din C. proc. civ., se poate solicita numai în condiţiile în care a fost demarată o procedură de executare silită în cadrul căreia a fost desemnată deja o instanţă de executare ce urmează a soluţiona incidentul apărut în cursul respectivei executări, de vreme ce această cerere se soluţionează de instanţa competentă teritorial în funcţie de domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, sesizare ce implică începerea executării silite. Or, în situaţia plăţii benevole, nu există cerere de executare pe rolul unui executor judecătoresc, nici procedură de executare silită şi nici "instanţă de executare", desemnată pentru rezolvarea cererii.

109. Această interpretare gramaticală şi sistematică a textelor de lege anterior evocate este suficientă pentru a concluziona că art. 723 şi următoarele din C. proc. civ., care reglementează instituţia "Întoarcerii executării", vizează procedura executării silite, şi nu plata de bunăvoie făcută anterior depunerii unei cereri de executare silită la organul de executare.

110. În concluzie, din interpretarea coroborată a textelor de lege din materia executării silite rezultă că normele de procedură civilă nu reglementează posibilitatea de a solicita, pe cale principală, întoarcerea executării, atunci când a fost desfiinţat titlul în baza căruia plata s-a realizat de bunăvoie de către debitor, dacă executarea silită nu a fost demarată, fiind incidentă instituţia plăţii nedatorate, ce implică promovarea unui proces distinct pentru restabilirea situaţiei anterioare.

111. Prin urmare, prevederile art. 256 din Codul muncii constituie temeiul legal aplicabil pentru restituirea prestaţiilor de către salariaţii care au încasat de la angajator, anterior începerii unei proceduri de executare silită, drepturi salariale în baza unor hotărâri judecătoreşti de primă instanţă, desfiinţate în căile de atac."

Potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, ceea ce înseamnă că, de la acest moment, în soluţionarea cauzelor care ridică problema de drept rezolvată prin decizia în interesul legii, instanţele vor trebui să ţină seama de dezlegarea dată de Înalta Curte.

Cum, în speţă, pretenţiile solicitate de reclamantă au aceeaşi situaţie premisă, respectiv restituirea sumelor achitate de bunăvoie, în baza sentinţei civile nr. 132/2021, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, desfiinţată ulterior în apel prin decizia civilă nr. 639/2021 a Curţii de apel Bacău, Înalta Curte constată că în privinţa stabilirii competenţei materiale devin incidente dispoziţiile din Legea nr. 223/2015, act normativ care are reglementări speciale în ceea ce priveşte jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat.

În consecinţă, pentru a determina competenţa materială de soluţionare a cauzei, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile art. 100 din Legea 223/2015 conform cărora jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel şi cele ale art. 101 din acelaşi act normativ, potrivit cu care litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale.

Faţă de cele expuse, având în vedere şi prevederile art. 107 din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 105 din Legea nr. 223/2015, Înalta Curtea apreciază că Tribunalul Neamţ este competent să soluţioneze prezenta cauză în primă instanţă.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Neamţ, astfel încât, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2024.