Negative jurisdictional conflict over flight cancellation compensation: applicability of exclusive territorial jurisdiction under Regulation 261/2004 versus branch domicile and default waiver of competence objections

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 14.09.2023 pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. x/2023, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. Sucursala Otopeni, la plata sumei reprezentând compensaţie anulare zbor şi a dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 5 şi 7 din Regulamentul CE 261/2004, Regulamentul nr. 1215/2012, art. 1522, art. 1566-1586 din C. civ., art. 1026-1033 din C. proc. civ. precum şi jurisprudenţa relevantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (cauzele C-402/07, C-432/07 si C-394/14).

Prin sentinţa civilă nr. 2065 din 26 februarie 2024, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei către Judecătoria Cluj-Napoca.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că cererea este întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 şi a evocat hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 09.07.2009 pronunţată în cauza C-204/08.

Constatând, astfel cum rezultă din biletul de avion anexat cererii de chemare în judecată, că zborul operat de societatea pârâtă a avut ca punct de plecare Aeroportul din Cluj Napoca, iar ca punct de sosire Aeroportul de Lyon, şi reţinând că în materia despăgubirilor întemeiate pe dispoziţiile Regulamentului CE nr. 261/2024 a fost instituită o competenţă teritorială exclusivă, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, în a cărei circumscripţie se află locul de plecare a avionului.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, la data de 25 martie 2024, care, prin sentinţa civilă nr. 9919/CC din data de 26 iunie 2024, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale; a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cereri către Judecătoria Buftea; a constat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre soluţionarea acestui conflict.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Cluj-Napoca, după evocarea dispoziţiilor art. 107 alin. (1), art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (3) şi art. 132 din C. proc. civ., a arătat că excepţia necompetenţei teritoriale poate fi invocată din oficiu doar când este exclusivă or, în cauză, contrar celor reţinute de Judecătoria Buftea, competenţa este relativă, de ordine privată, rămânând aplicabilă regula generală în materie de competenţă, prevăzută de art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., astfel încât prima instanţă sesizată nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.

Cu privire la temeiul de competenţă indicat, instanţa de conflict a arătat că acesta nu este aplicabil în cauză, elementele de extraneitate fiind irelevante sub aspectul competenţei, de vreme ce reclamanta, persoană juridică străină a introdus cererea chiar la sediul societăţii pârâte - operator aerian.

A subliniat că interpretarea dată de C.J.U.E. în cauza C-204/08, vizează Regulamentul (CE) nr. 261/2004, al cărui domeniul de aplicare (reglementat în art. 3) priveşte exclusiv acţiunile în legătură cu drepturile pasagerilor, or părţile litigiului pendinte sunt reclamanta - persoană juridică străină, cesionar al creanţei valorificate împotriva pârâtei - şi pârâta, operator aerian.

În fine, reţinând încălcarea de către instanţa de trimitere a normelor imperative, de ordine publică, reglementate de art. 129 alin. (3) din C. proc. civ., a conchis că Judecătoria Cluj-Napoca nu poate proceda în mod legal la judecarea cererii.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 24 iulie 2024.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă vizează cererea de valoare redusă introdusă de reclamanta A. S.A. împotriva pârâtei B. Sucursala Otopeni, prin care se solicită obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 250 euro, reprezentând compensaţie pentru întârziere/anulare zbor şi a dobânzii legale, conform art. 7 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004.

În raport de temeiul de drept invocat, Înalta Curte reţine că prin hotărârea C.J.U.E. din 09.07.2009 pronunţată în cauza C-204/08, Peter Rehder împotriva Air Baltic Corporation s-a reţinut, la paragraful 32 că norma de competenţă specială prevăzută la articolul 5 punctul 1 din Regulamentul nr. 44/2001 în materie contractuală, care completează norma de competenţă de principiu a instanţei de la domiciliul pârâtului, răspunde unui obiectiv de proximitate şi este motivată de existenţa unei legături strânse între contract şi instanţa chemată să se pronunţe asupra acestuia (Hotărârea Color Drack, citată anterior, punctul 22). De asemenea, la paragraful 45 s-a reţinut că o asemenea posibilitate de alegere recunoscută reclamantului respectă, pe lângă criteriul de proximitate, şi cerinţa de previzibilitate, întrucât permite atât reclamantului, cât şi pârâtului să identifice cu uşurinţă instanţele susceptibile să fie sesizate. Mai mult, aceasta este conformă obiectivului de securitate juridică, alegerea reclamantului fiind limitată, în cadrul articolului 5 punctul 1 litera (b) a doua liniuţă din Regulamentul nr. 44/2001, la două instanţe posibile. În plus, trebuie amintit că reclamantul poate în continuare să sesizeze instanţa de la domiciliul pârâtului, în temeiul articolului 2 alin. (1) din regulamentul menţionat, cu alte cuvinte, în speţă, în temeiul articolului 60 alin. (1) din acelaşi regulament, instanţa în circumscripţia căreia operatorul de transport aerian îşi are sediul statutar, administraţia centrală sau centrul de afaceri, ceea ce este conform cu articolul 33 din Convenţia de la Montréal.

Prin urmare, textul din regulamentul european care se referă la sintagmele - instanţa locului de plecare sau a locului de sosire a avionului - se interpretează în sensul că este competentă instanţa din statul unde se află locul de plecare sau instanţa din statul locului de sosire a avionului, deoarece raţiunea regulamentului este de a stabili instanţa cărui stat membru al Uniunii va fi competentă să soluţioneze un litigiu cu element de extraneitate intracomunitar. Odată stabilit statul a cărui instanţă este competentă a soluţiona cererea, determinarea competenţei materiale şi teritoriale a instanţei din statul respectiv se realizează potrivit regulilor de procedură ale acelui stat.

În speţă, prin sentinţa civilă nr. 2065 din 27 februarie 2024, Judecătoria Buftea, instanţa sesizată de reclamantă, a apreciat că, din perspectiva competenţei internaţionale, instanţele române sunt competente să soluţioneze cauza.

Această concluzie este confirmată de art. 7 pct. 5 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, care stabilesc că o persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acţionată în justiţie într-un alt stat membru: (...) în privinţa unei contestaţii rezultate din activitatea unei sucursale, a unei agenţii sau a unei alte unităţi, în faţa instanţelor de la locul unde se află sucursala, agenţia sau unitatea în cauză.

În acelaşi sens este şi art. 1.066 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cu care sub rezerva situaţiilor în care legea dispune altfel, instanţele române sunt competente dacă pârâtul are (...) un sediu secundar sau fondul de comerţ pe teritoriul României la data introducerii cererii.

În speţă, pretenţia reclamantei priveşte activitatea unei sucursale situată în Otopeni, jud. Ilfov, care aparţine unei persoane juridice stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene.

În circumstanţele evocate, reţinând că instanţa competentă se determină potrivit legii procesual civile române, Înalta Curte va verifica modul în care au fost respectate atât normele de competenţă propriu-zise, cât şi cele referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă.

În raport de obiectul cauzei, respectiv cerere de valoare redusă, Înalta Curte reţine că stabilirea competenţei teritoriale urmează regulile dreptului comun, în conformitate cu dispoziţiile art. 1.028 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, din punct de vedere teritorial incidentă este regula de drept comun, reglementată prin dispoziţiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Distinct de aceste aspecte, chiar dacă reclamanta ar fi sesizat o instanţă necompetentă, prin raportare la dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 şi alin. (3) coroborate cu cele ale art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., invocarea excepţiei se putea face doar de către pârât prin întâmpinare. Or, în cauză, pârâta nu a transmis formularul de răspuns, conform art. 1.030 alin. (4) din Codul de procedură şi nu a invocat o atare excepţie, circumstanţe ce ar fi consolidat competenţa Judecătoriei Buftea.

În consecinţă, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Buftea, astfel încât, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2024.