Motion to annul property-recovery decision dismissed; prior judgment stands as service valid and stamp-duty ruling not material error

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2024

Asupra contestaţiei în anulare, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă la data de 09.11.2011, sub nr. x/2011, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii B., prin lichidator judiciar C.I.I. C., D. S.R.L. şi Biroul Executorului Judecătoresc E., solicitând să se constate nulitatea absolută a actului de adjudecare din 31.12.2007, emis de B.E.J. E. în dosarul nr. x/2006, prin care a fost vândut, la licitaţie publică, imobilul situat în Constanţa, (denumit "F.") şi a actelor care au stat la baza licitaţiei, precum şi evacuarea pârâtelor din acest imobil.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 111, art. 399 şi art. 401 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, art. 5 şi art. 480 din C. civ. de la 1864 şi art. 177 din Legea nr. 109/1996.

Prin sentinţa civilă nr. 1472 din 21 decembrie 2020, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată, precum şi cererea acesteia de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, şi a obligat reclamanta la plata către pârâta D. S.R.L. a sumei de 1.755,25 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a declarat apel, respins ca nefondat de către Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, prin decizia civilă nr. 238/14.06.2022.

Împotriva deciziei curţii de apel, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând casarea şi rejudecarea de către instanţa de recurs, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată, constatării dreptului său de proprietate asupra imobilului revendicat, obligării pârâtei S.C. D. S.R.L. să-i lase în deplină proprietate şi posesie acest imobil şi obligarea pârâtelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată reprezentând taxe de timbru şi onorarii de expert efectuate în dosar.

Prin decizia nr. 1549 din 21 iunie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 238 din 14 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data de 04.09.2023, sub nr. x/2011.

Prin decizia civilă nr. 197/LP din 20 decembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1472 din 21 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B., prin lichidator judiciar C.I.I. C. şi D. S.R.L., având ca obiect revendicare.

A schimbat în tot sentinţa civilă nr. 1472/21.12.2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamanta A., a obligat pârâta D. S.R.L. să lase reclamantei A. în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul "F." situat în Constanţa, b-dul x nr. 63, judeţul Constanţa, format din subsol, 2, 3 şi mansardă, în suprafaţă construită la sol de 158,29 mp, cu număr cadastral x, intabulat în C.F. cu numărul x a U.A.T. Constanţa.

Totodată, a obligat pârâta D. S.R.L. la plata către reclamanta A. a sumei de 13.834 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâtele B., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă G. şi D. S.R.L. au declarat recurs.

Prin decizia civilă nr. 1010 din 14.10.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă G., împotriva deciziei civile nr. 197/LP din 20 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi şi a anulat, ca insuficient timbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii.

Prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 27 mai 2024, sub nr. x/2024, contestatoarea D. S.R.L. a solicitat retractarea deciziei civile nr. 1010 din 14 mai 2024 pronunţate în dosarul nr. x/2011, cu consecinţa judecării cauzei.

Motivele invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Contestatoarea a susţinut că sunt incidente prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. din 1865, procedura de citare a părţilor, pentru ziua când s-a judecat pricina, nefiind îndeplinită potrivit cu cerinţele legii.

În concret, contestatoarea reclamă că citaţia pentru termenul de judecată din data de 14 mai 2024, deşi însoţită de întâmpinare, a fost afişată la uşa de intrare în imobil şi nu la sediul social al societăţii, sens în care face trimitere şi evocă dispoziţiile art. 86 alin. (3), art. 89 şi art. 92 din C. proc. civ. de la 1865.

De asemenea, consideră că nici recurenta B. nu a fost legal citată, procedura de citare cu această parte pentru termenul de judecată din data de 14 mai 2024 fiind îndeplinită la data de 16 mai 2024.

A mai invocat contestatoarea şi dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I din C. proc. civ. de la 1865, apreciind că soluţia de respingere a recursului, ca insuficient timbrat, este rezultatul unei greşeli materiale.

În acest sens, a precizat că, prin citaţia care nu i-a fost comunicată, a fost încunoştinţată despre obligaţia de achitare a unei taxe judiciare de timbru în valoarea de 2415,54 RON, taxă pe care o achitase la data depunerii recursului.

În opinia sa, întrucât din cuprinsul citaţiei care este scanată la dosarul electronic al cauzei, nu rezultă obligaţia de suplinire sau de majorare, completare a taxei judiciare de timbru, orice persoană rezonabilă ar fost în eroare.

În argumentarea acestui motiv, contestatoarea menţionează că, nereuşind să studieze dosarul în arhivă, reprezentantul său convenţional a solicitat accesul la dosarul electronic, însă dovada de citare cu menţiunea de achitare sau completare a taxei de timbru de către D. S.R.L. a fost încărcată ulterior pronunţării dosarului, la data de 20.05.2024.

Contestatoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 şi art. 318 (1) teza I din C. proc. civ. de la 1865.

Contestaţia în anulare a fost legal timbrată (chitanţă, fila x).

La data de 18 septembrie 2024, intimata A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.

La data de 19 septembrie 2024, intimata B., prin lichidator judiciar C.I.I. G., a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea contestaţiei în anulare astfel cum a fost formulată, cu consecinţa anulării deciziei atacate şi judecarea recursului declarat de pârâta D. S.R.L.

Analizând contestaţia în anulare formulată în cauză, în temeiul motivelor invocate şi a normelor de drept incidente, Înalta Curte o va respinge pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Motivele contestaţiei în anulare pendinte vizează, pe de o parte, nelegala citare a părţilor la termenul de judecată la care s-a soluţionat cererea de recurs, respectiv 14 mai 2024, precum şi pretinsa eroare materială săvârşită de instanţa de recurs, ce rezidă în soluţia de respingere a recursului, ca insuficient timbrat, invocând dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 şi art. 318 alin. (1) teza I din C. proc. civ. de la 1865.

Înalta Curte observă că, în accepţiunea art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, poate fi atacată cu contestaţie în anulare o hotărâre irevocabilă dacă procedura de citare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerinţelor legii, cu condiţia ca motivele respective să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

În speţă, pe calea contestaţie în anulare, contestatoarea invocă faptul că procedura de citare pentru termenul de judecată din 14 mai 2024, la care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a judecat recursul îndreptat împotriva deciziei civile nr. 197/LP din 20 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, prin care i s-a pus în vedere şi obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în recurs, nu a fost legal îndeplinită, fiind nesocotite dispoziţiile art. 92 din C. proc. civ.

Susţinerea contestatoarei este nefondată.

Contestatoarea este o persoană juridică de drept privat, astfel încât pentru legalitatea citării sale trebuie respectate dispoziţiile art. 87 pct. 2, art. 91, 921 şi, consecutiv, art. 92 din C. proc. civ. de la 1865.

Examinând modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare a contestatoarei pentru termenul din 14 mai 2024, Înalta Curte observă că instanţa de recurs a citat recurenta D. S.R.L. la adresa indicată în memoriul de recurs, respectiv la sediul din Constanţa, Bd. x, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosarul de recurs.

Pe de altă parte, conform menţiunilor din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, se constată că agentul procedural a făcut menţiune despre afişarea citaţiei pe uşa principală a locuinţei destinatarei, motivat de împrejurarea că nicio persoană de la punctul 1 nu a fost găsită.

Contrar susţinerilor contestatoarei, se reţine că această modalitate de îndeplinire a procedurii de citare se circumscrie ipotezei de excepţie prevăzute de dispoziţiilor art. 921 din C. proc. civ. de la 1865 (lipsa oricărei persoane de la sediul său) şi atrage obligaţia afişării citaţiei, în condiţiile art. 92 din acelaşi cod, sub condiţia întocmirii de către agentul însărcinat cu înmânarea acesteia a unui proces-verbal, ceea în speţă s-a făcut, dovada regăsindu-se la dosarul de recurs.

Ca urmare, se constată că procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare este legal întocmit şi, în consecinţă, este pe deplin valabil.

Referitor la nelegala citare a intimatei B., invocată de către contestatoare tot din perspectiva dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte notează că, nesocotirea dispoziţiilor legale care reglementează citarea părţilor atrage sancţiunea nulităţii relative. Întrucât aceste norme protejează interesele private ale celui vătămat, interesul concret de a se prevala de nelegala citare sau de lipsa citării aparţine celui ce trebuia citat în conformitate cu prevederile legale.

Or, intimata B. nu a invocat o asemenea chestiune, de natură a fi analizată în contextul incidenţei dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, dimpotrivă aceasta, având cunoştinţă de actele şi lucrările dosarului, precum şi de termenele acordate, a îndeplinit actele de procedură corelative calităţii procesuale deţinute în cadrul litigiului.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 318 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Conturând presupusa eroare materială, contestatoarea a susţinut că aceasta ar consta în faptul că instanţa de recurs a anulat recursul său ca insuficient timbrat fără a i se pune în vedere obligaţia de completa taxa judiciară de timbru cu suma de 2415,54 RON, în condiţiile în care anexase memoriului de recurs dovada de achitare a unei taxe de timbru în acelaşi cuantum.

Instanţa supremă reţine că, prin decizia atacată, instanţa de recurs a analizat în mod prioritar problema timbrajului şi a reţinut că recurenta-pârâtă D. S.R.L. datorează o taxă de timbru în cuantum de 4.831,54 RON, conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 şi timbru judiciar în valoare de 5 RON, împrejurare în care s-a dispus citarea acesteia cu menţiunea de a face dovada achitării diferenţei de taxă judiciară de timbru în valoare de 2415,54 RON şi 4,85 RON timbru judiciar, reţinând că la dosar a fost anexată dovada achitării sumei de 2416 RON şi a fost aplicat timbru judiciar de 0,15 RON .

Pe de altă parte, constatând că recurenta-pârâtă a fost legal citată, dovada de îndeplinire a procedurii citare fiind ataşată la dosar, şi că aceasta nu s-a conformat obligaţiei privind timbrarea recursului, instanţa a anulat recursul ca insuficient timbrat.

Considerentele deciziei atacate relevă faptul că instanţa de recurs a analizat obligaţia recurentei-pârâte de a timbra calea de atac prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, respectiv cele ale Legii nr. 146/1997, ale Normelor metodologice de aplicare a legii coroborate cu cele ale C. proc. civ. şi a stabilit situaţia de fapt cu privire la neîndeplinirea obligaţiei de timbrare de către recurentul-pârât în baza administrării probei cu înscrisuri, condiţii în care nu se poate reţine că în speţă ar fi vorba de o eroare materială în accepţiunea dispoziţiilor art. 318 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865.

Greşelile materiale la care se referă art. 318 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865 trebuie să fie evidente şi săvârşite de instanţă ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante analizate în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunţării hotărârii.

Nu sunt asimilate "erorii materiale" greşelile de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

În plus, verificând actele dosarului de recurs, instanţa supremă constată la fila x este ataşată dovada de îndeplinire a procedurii de citare a recurentei D. S.R.L., proces-verbal legal întocmit, care conţine menţiunea privind obligaţia de a face dovada achitării diferenţei de taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.415,54 RON şi a timbrului judiciar în valoare de 4,85 RON. De altfel, autorul căii de atac a înţeles să se conformeze parţial obligaţiei stabilite de instanţa de recurs, aplicând timbre judiciare în valoare de 4,85 RON .

Înalta Curte reţine că sunt lipsite de fundament susţinerile contestatoarei cu privire la solicitarea de studiu a dosarului la arhiva secţiei a II-a Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi cele referitoare la actele încărcate în dosarul electronic, în condiţiile în care partea a fost înştiinţată atât despre termenul de judecată, cât şi despre obligaţia de completa taxa judiciară de timbru încă din data de 19.04.2024.

Atitudinea procesuală a părţii faţă de problema timbrajului nu poate fi un motiv care să determine casarea deciziei atacate, în condiţiile în care dispoziţiile legale incidente în speţă au fost corect aplicate, legalitatea procedurii de citare a persoanei juridice fiind singura situaţie în care se prezumă că cel citat a luat cunoştinţă nu numai de termen, ci şi de obligaţiile procedurale puse în sarcina sa şi cu privire la care era înştiinţat prin citaţie.

Faţă de argumentele expuse, rezultă cu evidenţă că motivul invocat în contestaţia în anulare nu se încadrează în noţiunea "erorii materiale" în sensul art. 318 alin. (1) teza I din C. proc. civ. de la 1865, deoarece contestatorul tinde să repună în discuţie elemente ale cauzei care, departe de a fi greşeli care să privească aspecte de ordin formal ale judecăţii, ţin de dezlegarea dată de către instanţa de recurs aspectelor privind îndeplinirea obligaţiei de a timbra.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile premise prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 şi art. 318 alin. (1) teza I din C. proc. civ., va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1010 din 14 mai 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1010 din 14 mai 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2024.