Cadastral details for cellar and parking validated as correctable omission; appeal upheld and case remanded.

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2024

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Obiectul litigiului:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 28.05.2010, sub nr. x/2010, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul-apartament nr. x, împreună cu accesoriile, din B., apartament edificat în intravilanul comunei Voluntari, judeţul Ilfov, pe lotul de teren nr. 2, intabulat pe numele B. S.R.L. în cartea funciară nr. x

Prin sentinţa civilă nr. 6174 din 13 mai 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis acţiunea, a luat act de vânzarea cumpărarea intervenită între A. S.R.L., în calitate de cumpărător şi B. S.R.L., în calitate de promitent - vânzător, pentru imobilul apartament 8 împreună cu accesoriile din B. din intravilanul comunei Voluntari, pe lotul de teren nr. 2, intabulat pe numele de B. S.R.L. în Cartea Funciară nr. x

Prin cererea înregistrată la data de 12 martie 2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 6174 din 13 mai 2011, în sensul menţionării exprese a bunurilor accesorii bunului principal, respectiv boxa nr. 8 şi locul de parcare nr. 2, ambele situate la subsolul blocului L2B4, modificare necesară în vederea înregistrării imobilului împreună cu anexele în Cartea Funciară.

Prin încheierea din data de 20 aprilie 2018, instanţa a admis cererea formulată şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 6174 din 13 mai 2011 pronunţate în dosarul nr. x/2010, în sensul menţionării exprese a "accesoriilor" bunului principal, respectiv boxa nr. 8 şi locul de parcare nr. 2, situate la subsolul blocului L2B4.

Prin cererea înregistrată la data de 30 octombrie 2023, sub nr. x/2010/a1, reclamanta A. S.R.L. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinţei civile nr. 6174 din 13 mai 2011, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 20 aprilie 2018, în sensul precizării exprese a numerelor cadastrale şi de carte funciară ale accesoriilor bunului principal, respectiv boxa nr. 8 şi locul de parcare nr. 2, precum şi a menţionării exprese a cotei părţi aferente imobilului care deserveşte întregul complex imobiliar.

II. Hotărârile instanţelor de fond:

1. Prin încheierea din 19 ianuarie 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2010, instanţa a respins cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamanta A. S.R.L.

2. Prin decizia civilă nr. 580 din 5 aprilie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul declarat de reclamanta A. S.R.L., ca nefondat.

III. Recursul declarat:

Împotriva deciziei civile anterior menţionate a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând casarea acesteia, iar în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că este incident cazul de casare prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, considerând că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Critica adusă deciziei atacate se referă la faptul că în mod greşit instanţa de apel a interpretat dispoziţiile art. 281 din C. proc. civ. de la 1865, respectiv a aplicat greşit normele de drept material sub aspectul soluţiei pronunţate.

Precizează recurenta-reclamantă că, deşi a depus în susţinerea cererii înscrisuri din care reiese atât numărul de carte funciară, cât şi numărul cadastral a accesoriilor, instanţa de apel a reţinut că menţiunile ce se solicită a fi precizate nu se regăsesc.

În drept, recursul se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865.

IV. Apărările formulate:

Intimata-pârâtă, deşi legal citată, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat la judecata recursului.

V. Soluţia instanţei de recurs:

Analizând decizia civilă atacată prin prisma motivului de recurs invocat, Înalta Curte constată că aceasta este nelegală, iar recursul este fondat.

Reţine Înalta Curte că, prin acţiunea ce formează obiectul dosarului de faţă, reclamanta A. S.R.L. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinţei civile nr. 6174 din 13 mai 2011, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 20 aprilie 2018, în sensul precizării exprese a numerelor cadastrale şi de carte funciară aferente accesoriilor bunului principal, respectiv boxa nr. 8 şi locul de parcare nr. 2, precum şi a menţionării exprese a cotei părţi aferente imobilului care deserveşte întregul complex imobiliar.

Instanţa de apel a considerat, pe de o parte, că nu poate constitui omisiune, în sensul art. 281 din C. proc. civ. de la 1865, neinserarea în dispozitivul hotărârii a unor menţiuni care nu rezultă nici din cererea de chemare în judecată şi nici din înscrisurile administrate ca probă în dosarul soluţionat, iar, pe de altă parte, că petenţii au la dispoziţie altă procedură, în măsura în care se apreciază că dispozitivul sentinţei reclamă lămuriri.

Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate (...) când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Fundamentul juridic al pretenţiei recurentei-reclamante, obiect al judecării cererii de îndreptare eroare materială, îl constituie dispoziţiile art. 281 din C. proc. civ. de la 1865, temei de drept în raport de care va fi realizat controlul judiciar, precum şi în funcţie de criticile invocate prin cererea de recurs.

Conform art. 281 din C. proc. civ. din 1865, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate la cerere sau din oficiu.

Din aceste prevederi legale reiese că procedura îndreptării erorilor materiale este incidentă atunci când sunt identificate greşeli involuntare, pe calea acestei proceduri neputându-se realiza un control judiciar asupra hotărârii judecătoreşti.

Sub un prim aspect, observă Înalta Curte că, în prezenta cauză, prin sentinţa civilă nr. 6174 din 13 mai 2011 s-a luat act de vânzarea cumpărarea intervenită între A. S.R.L., în calitate de cumpărător, şi B. S.R.L., în calitate de promitent - vânzător, pentru imobilul apartament 8 împreună cu accesoriile din B., intabulat pe numele de B. S.R.L. în Cartea Funciară nr. x

Totodată, prin încheierea din data de 20 aprilie 2018, instanţa a admis cererea formulată de reclamantă şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 6174 din 13 mai 2011 pronunţate în dosarul nr. x/2010, în sensul menţionării exprese a "accesoriilor" bunului principal, respectiv boxa nr. 8 şi locul de parcare nr. 2, situate la subsolul blocului L2B4.

În acest context, notează Înalta Curte că solicitarea reclamantei de individualizare a numerelor cadastrale şi de carte funciară ale accesoriilor bunului principal, respectiv boxa nr. 8 şi locul de parcare nr. 2, precum şi a menţionării exprese a cotei părţi aferente imobilului care deserveşte întregul complex imobiliar, nu putea fi făcută decât în cadrul procedurii îndreptării erorii materiale. Cu alte cuvinte, câtă vreme prin încheierea din data de 20 aprilie 2018 s-a dispus îndreptarea erorii materiale cuprinse în sentinţa civilă nr. 6174 din 13 mai 2011, în sensul menţionării accesoriilor, individualizarea acestora nu putea fi efectuată decât pe aceeaşi cale, respectiv urmând procedura îndreptării erorii materiale prevăzute de art. 281 din C. proc. civ. de la 1865.

În acest sens, reţine Înalta Curte că noţiunea de greşeală materială are, în sensul art. 281 din C. proc. civ. de la 1865, înţelesul de eroare materială vizibilă, săvârşită cu ocazia redactării hotărârii, neindicarea numerelor cadastrale şi de carte funciară ale accesoriilor bunului principal şi a menţionării exprese a cotei părţi aferente imobilului care deserveşte întregul complex imobiliar încadrându-se în dispoziţiile legale indicate.

Pe de altă parte, din examinarea deciziei civile recurate, observă Înalta Curte că analiza punctuală a curţii de apel a fost determinată de împrejurarea că ceea ce se solicită era îndreptarea unei erori materiale, iar această instituţie nu permite indicarea în dispozitiv a unor menţiuni care nu rezultă nici din cererea de chemare în judecată şi nici din înscrisurile administrate ca probă.

Această susţinere a instanţei de apel denotă lipsa oricărei analize a înscrisurilor depuse în probaţiune, anexate cererii de apel şi care se regăsesc la dosarul de apel.

Contrar statuărilor instanţei de apel, Înalta Curte reţine că indicarea elementelor de identificare a bunurilor cu privire la care s-a pronunţat o soluţie printr-o hotărâre judecătorească se pretează a fi solicitată pe calea procedurii îndreptării erorii materiale, fiind permisă administrarea unor probe noi, ce se impun a fi evaluate de către instanţele sesizate. În caz contrar, partea care a câştigat procesul ar fi pusă în situaţia de a nu beneficia de efectele hotărârii judecătoreşti pronunţate în favoarea sa, atât timp cât întâmpină dificultăţi la înscrierea în cartea funciară a drepturilor astfel dobândite.

În aceste circumstanţe, Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a analizat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 281 din C. proc. civ., atât timp cât nu a avut în vedere toate elementele evocate de parte, astfel că nu se poate verifica, în cadrul controlului de legalitate, respectarea modului de aplicare a dispoziţiilor legale indicate. Astfel, revine instanţei de apel, pentru remedierea acestui neajuns, obligaţia de a stabili forţa probantă pe care o au înscrisurile anexate cererii de apel.

În acest context, Înalta Curte notează că recurenta-reclamantă şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate (...) când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Potrivit art. 312 alin. (3) din acelaşi act normativ, modificarea hotărârii atacate se pronunţă pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 şi 5, precum şi în toate cazurile în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului (...).

Din interpretarea acestei norme rezultă că, atunci când este incident un motiv întemeiat de modificare, instanţa de recurs va proceda, totuşi, la casare, în măsura în care instanţa de apel nu a analizat cererea pe fondul său.

Reţinând că omisiunea instanţei de apel de a examina în mod efectiv cererea de apel şi înscrisurile depuse în probaţiune atrage concluzia că situaţia de fapt nu a fost pe deplin lămurită, fiind echivalentă unei necercetări corespunzătoare a fondului, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 312 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., în sensul casării hotărârii recurate şi trimiterii cauzei spre rejudecare, întrucât instanţa supremă hotărăşte asupra fondului pricinii numai în cazul în care se pune problema aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite, ceea ce nu se verifică în speţă.

Ţinând seama de toate considerentele anterior expuse, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va casa decizia civilă nr. 580 din 5 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării, în conformitate cu dispoziţiile art. 315 din C. proc. civ. 1865, instanţa de apel urmează a stabili situaţia de fapt, pe baza examinării efective şi integrale a probatoriului administrat, răspunzând totodată în mod complet motivelor de apel formulate de părţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 580 din 5 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2024.