Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1560/2024 AI generated

€400 Flight Compensation Claim Proceeds at Buftea Court as Jurisdictional Conflict Resolved in Claimant's Favor

Case Number Decizia nr. 1560/2024
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by establishing that the case is to be heard by the Buftea Court (Judecătoria Buftea), which prevails. The dispute concerned a low-value claim by a claimant seeking €400 compensation under Regulation (EC) No 261/2004 for a cancelled flight from Cluj-Napoca, with the defendant being an airline's Romanian branch located in Otopeni, within Buftea's jurisdiction. The Buftea Court had declined jurisdiction in favor of the Cluj-Napoca Court, citing the exclusive competence of the court at the place of departure or arrival; the Cluj-Napoca Court then declined in favor of Buftea, holding that territorial competence was of private order and could not be raised ex officio. The High Court ruled that, once Romanian courts were internationally competent, internal territorial jurisdiction is determined by domestic procedural rules; under Articles 107(1), 113(1)(6), and 1028(2) of the Civil Procedure Code, the claimant could choose between the defendant's seat (Buftea) and the place of departure (Cluj-Napoca). Because such alternative competence is of private order (Article 129(3)), it may only be invoked by the defendant through a written response (Article 130(3)), and since the defendant did not raise the exception, the Buftea Court could not decline jurisdiction ex officio; therefore, Buftea remains competent.

Legislator headnote

AI generated

art. 130 alin. (3) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 107 alin. (1) C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 129 alin. (3) C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; €400 Flight Compensation Claim Proceeds at Buftea Court as Jurisdictional Conflict Resolved in Claimant's Favor: The dispute concerned a low-value claim by a claimant seeking €400 compensation under Regulation (EC) No 261/2004 for a cancelled flight from Cluj-Napoca, with the defendant being an airline's Romanian branch located in Otopeni, within Buftea's jurisdiction. The Buftea Court had declined jurisdiction in favor of the Cluj-Napoca Court, citing the exclusive competence of the court at the place of departure or arrival; the Cluj-Napoca Court then declined in favor of Buftea, holding that territorial competence was of private order and could not be raised ex officio. The High Court ruled that, once Romanian courts were internationally competent, internal territorial jurisdiction is determined by domestic procedural rules; under Articles 107(1), 113(1)(6), and 1028(2) of the Civil Procedure Code, the claimant could choose between the defendant's seat (Buftea) and the place of departure (Cluj-Napoca). Because such alternative competence is of private order (Article 129(3)), it may only be invoked by the defendant through a written response (Article 130(3)), and since the defendant did not raise the exception, the Buftea Court could not decline jurisdiction ex officio; therefore, Buftea remains competent.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction territorial jurisdiction value in dispute Civil Procedure Code conflict rule compensation and assistance to passengers

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

Legal basis for the High Court to settle the conflict of jurisdiction and designate the competent court.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de valoare redusă, înregistrată la 27 aprilie 2023 pe rolul Judecătoriei Buftea, secţia civilă, sub nr. x/2023, reclamanta A.. a solicitat obligarea pârâtei B. - Sucursala Otopeni la plata sumei de 1.971,72 RON, echivalentul a 400 euro la cursul B.N.R. de la data introducerii cererii, cu titlu de compensaţie, conform dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 261/2004 şi a dobânzii legale penalizatoare, calculate de la data de 30 mai 2022 şi până la momentul plăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 9069/2023, pronunţată de Judecătoria Buftea, secţia civilă, în dosarul nr. x/2023, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În argumentarea soluţiei, instanţa a reţinut că în materia cererilor întemeiate pe dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004 este instituită o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la locul de plecare sau de sosire a avionului, în speţă punctul de plecare fiind Cluj-Napoca.

2. Cauza a fost înregistrată la 1 noiembrie 2023 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, secţia Civilă, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 7236 din 13 mai 2024, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut că în discuţie este o competenţă de ordine privată şi nu de ordine publică, iar în cuprinsul art. 130 alin. (3) C. proc. civ. se arată imperativ că necompetenţa teritorială de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare. Or, pârâta nu a invocat necompetenţa teritorială prin întâmpinare, astfel că instanţa nu avea posibilitatea să o invoce din oficiu, faţă de prevederea legală citată anterior.

3. Dosarul a fost înregistrat la 14 iunie 2024, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Buftea şi Judecătoria Cluj-Napoca, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de valoare redusă introdusă de reclamanta A.., persoană juridică de origine americană, s-a solicitat obligarea pârâtei B. - Sucursala Otopeni, la plata compensaţiei pentru anularea zborului W6 3331 din 30 mai 2022, conform art. 7 alin. (1) lit. a) din Regulamentul CE nr. 261/2004.

În raport de izvorul obligaţiei de plată solicitate, trebuie observat că la considerentul nr. 15 al Regulamentului UE nr. 1215/2012 se reţine că, "Normele de competenţă ar trebui să prezinte un mare grad de previzibilitate şi să se întemeieze pe principiul conform căruia competenţa este determinată, în general, de domiciliul pârâtului. Astfel, competenţa ar trebui să fie întotdeauna determinată pe baza acestui criteriu, cu excepţia câtorva situaţii bine definite în care materia litigiului sau autonomia părţilor justifică un alt punct de legătură. În cazul persoanelor juridice, domiciliul trebuie să fie definit în mod independent, în vederea ameliorării transparenţei normelor comune şi a evitării conflictelor de competenţă.".

Prezenta cerere este întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004, iar prin hotărârea C.J.U.E. din 09.07.2009, pronunţată în cauza C-204/08, Peter Rehder împotriva Air Baltic Corporation, s-a reţinut că art. 5 pct. 1 lit. b) a doua liniuţă din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială trebuie interpretat în sensul că instanţa în circumscripţia căreia se găseşte locul de plecare sau locul de sosire a avionului, convenite în contractul de transport, este competentă să judece o cerere de compensaţii întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 şi pe un contract de transport aerian de persoane efectuat dintr-un stat membru cu destinaţia într-un alt stat membru, în temeiul unui contract încheiat cu o singură companie aeriană, operator de transport efectiv.

Considerentele care au stat la baza acestei decizii se aplică mutatis mutandis şi în privinţa art. 7 pct. lit. b) a doua liniuţă din Regulamentul UE nr. 1215/2012, care are o formulare identică cu cea cuprinsă în Regulamentul (CE) nr. 44/2001.

În ce priveşte sintagmele - instanţa locului de plecare sau a locului de sosire a avionului - Înalta Curte arată că se interpretează în sensul că este competentă instanţa din statul unde se află locul de plecare sau instanţa din statul locului de sosire a avionului, deoarece raţiunea regulamentului este de a stabili instanţa cărui stat membru al uniunii va fi competentă să soluţioneze un litigiu cu element de extraneitate intracomunitar.

Odată stabilit statul a cărui instanţă este competentă a soluţiona cererea, determinarea competenţei materiale şi teritoriale a instanţei din statul respectiv se realizează potrivit regulilor de procedură ale acelui stat.

Dezînvestindu-se în favoarea unei alte instanţe române, Judecătoria Buftea, sesizată de reclamantă, a apreciat că, din perspectiva competenţei internaţionale, instanţele române sunt competente să soluţioneze cauza.

În aceste condiţii, instanţa competentă material şi teritorial se determină conform legii procesual civile române, întrucât potrivit art. 1.072 alin. (1) C. proc. civ., "când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale".

Aşa fiind, procedând la soluţionarea conflictului negativ de competenţă, instanţa supremă va verifica modul în care au fost respectate atât normele de competenţă propriu-zise, cât şi normele referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă.

Obiectul cauzei este reprezentat de o cerere de valoare redusă, în care competenţa teritorială urmează regulile dreptului comun, astfel cum dispune art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ.

Pretenţia reclamantei este îndreptată împotriva unei sucursale situate în România a unei persoane juridice cu sediul într-un alt stat al Uniunii Europene, respectiv în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Buftea.

Prin urmare, din punct de vedere teritorial sunt incidente prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Pe de altă parte, întrucât cererea derivă dintr-un contract de transport este atrasă incidenţa dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din acelaşi cod, mai este competentă instanţa locului de plecare sau de sosire. Din această perspectivă, este adevărat că Judecătoria Cluj - Napoca ar fi putut fi competentă să judece litigiul.

Însă, fiind vorba despre o pricină referitoare la bunuri (plata unei sume de bani cu titlu de despăgubire), aceste norme de competenţă teritorială alternativă permit reclamantei alegerea oricăreia dintre instanţele deopotrivă competente.

Totodată, este de menţionat că la art. 109 şi art. 113 Cod procedură legiuitorul a prevăzut norme de competenţă teritorială relativă, de ordine privată, potrivit art. 129 alin. (3) C. proc. civ.

Cum necompetenţa de ordine privată a instanţei nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, aşa cum rezultă din prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanţa supremă constată că Judecătoria Buftea, sesizată de reclamantă, nu era îndreptăţită să invoce din oficiu excepţia de necompetenţă de ordine privată, devenind competentă a soluţiona pricina ca urmare a învestirii sale de reclamant urmate de neinvocarea de către pârâtă a excepţiei de necompetenţă în termenul limită, reglementat de lege.

Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2024.