Jurisdictional Competence in Labor Disputes Against Judicial Bodies: Applicability of Optional Jurisdiction in Neighboring Appellate Circuits

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8 februarie 2023 pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă, sub nr. x/2023, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Târgu Mureş, Tribunalul Harghita şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, a solicitat instanţei să dispună:

- recunoaşterea stării de discriminare în care se află faţă de colegii pensionari din cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie", cărora li s-a acordat VRS maxim, prevăzut de art. III din O.U.G nr. 20/2016;

- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale de neacordare VRS la termen şi

- obligarea pârâţilor Curtea de Apel Târgu Mureş şi Tribunalul Harghita la eliberarea unor adeverinţe - tip, reactualizate, cu luarea în calcul a VRS în cuantum de 421,2 RON, 440,16 RON, 463,16 şi 484,18 RON, ce i se cuvin în calitate de personal auxiliar de specialitate.

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că a fost încadrată grefier la Judecătoria Topliţa, având o vechime de 40 ani, 3 luni şi 18 zile, iar la data 01.01.2006 au încetat raporturile de muncă, prin ieşirea la pensie, în baza Legii nr. 567/2004.

Reclamanta a susţinut că la eliberarea adeverinţei-tip, cu ocazia ieşirii la pensie, nu i s-a calculat şi valoarea de referinţă sectorială la cuantumul majorat.

Prin sentinţa civilă nr. 945 din 01 august 2023, pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mureş, invocată din oficiu, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Alba.

În motivare, instanţa a reţinut că litigiul are natura juridică a unui litigiu de muncă, iar potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, care reprezintă dreptul comun în materie, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine Tribunalului Harghita.

În continuare, instanţa a reţinut că faţă de calitatea reclamantei de grefier, pensionat la data introducerii acţiunii, nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.. Însă, faţă de calitatea de pârâţi a Tribunalului Harghita şi Curţii de Apel Târgu-Mureş, tribunalul a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin 21 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Alba.

2. Cauza a fost înregistrată la 19 septembrie 2023 pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 1252 din 8 mai 2024, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În argumentarea soluţiei, instanţa a reţinut considerentele din decizia nr. 2607/02.12.2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit cărora, dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reglementează norme de competenţă facultativă, reclamantul având posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie chiar la instanţa respectivă, aplicând regula generală în materie de competenţă, fie la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate.

Prin urmare, tribunalul a reţinut că prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acţiunii, Tribunalul Mureş, iniţial învestit, a devenit competent să judece prezentul litigiu.

3. Dosarul a fost înregistrat la 23 mai 2024, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2023/a1.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Mureş şi Tribunalul Alba, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Instanţa a fost învestită cu un conflict de muncă, prin care a solicitat repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor salariale în conformitate cu valoarea de referinţă sectorială maximă şi eliberarea unor adeverinţe actualizate în acest sens.

La data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 8 februarie 2023, legea specială care reglementa soluţionarea conflictelor colective şi individuale de muncă, respectiv Legea dialogului social nr. 62/2011, era abrogată, fiind înlocuită de noua Lege a dialogului social nr. 367/2022, care a intrat în vigoare în data de 25 decembrie 2022.

Este de subliniat faptul că această nouă lege a dialogului social nu mai reglementează soluţionarea conflictelor individuale de muncă, stabilind exclusiv procedura de rezolvare a conflictelor colective de muncă.

În acest context, neexistând o lege specială în raport cu Codul muncii care să reglementeze soluţionarea conflictelor individuale de muncă, rezultă că litigiile de muncă se soluţionează în baza prevederilor Codului muncii (Titlul XII, Jurisdicţia muncii, art. 266 - art. 275) şi ale C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, forma în vigoare la data sesizării instanţei, "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".

Prin urmare, din perspectiva acestor dispoziţii procedurale, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a acţiunii reclamantei revine în primă instanţă tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul reclamanta, respectiv Tribunalului Harghita.

Având în vedere însă calitatea de pârât a Tribunalului Harghita, în analiza competenţei instanţei judecătoreşti la care trebuie introdusă cererea, devin incidente şi dispoziţiile referitoare la competenţa facultativă prevăzută de textele de la art. 127 alin. (2) raportat la art. 127 alin. (21) C. proc. civ., care vizează ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Potrivit 127 alin. (2) C. proc. civ. "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii", iar conform art. 127 alin. (21) din acelaşi cod "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Prin urmare, din coroborarea textelor legale evocate, rezultă că în cazul cererii introduse împotriva unei instanţe de judecată, cerere care ar fi de competenţa respectivei instanţe, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că reclamanta avea posibilitatea de a sesiza atât Tribunalul Harghita, instanţă a cărei competenţă teritorială este stabilită de norma prevăzută la art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cât şi oricare alt tribunal din circumscripţia curţilor de apel învecinate potrivit regulii prevăzute la art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Instanţa supremă reţine că reclamanta, prin introducerea acţiunii la Tribunalul Mureş, chiar dacă acesta se află în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel ca şi Tribunalul Harghita, a intenţionat să se prevaleze de normele prevăzute la art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., respectiv de posibilitatea de a sesiza alt tribunal din circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Harghita, instanţa competentă potrivit legii.

Aşadar, se constată că Tribunalul Mureş în mod just a dedus intenţia reclamantei de a beneficia de norma de competenţă prevăzută de art. 127 alin. (2) C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, care se situează în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei rază se află Tribunalul Harghita.

Având în vedere opţiunea manifestată de reclamantă de a introduce acţiunea la o altă instanţă din circumscripţia unei curţi de apel învecinate curţii de apel în circumscripţia căreia se află instanţa competentă să soluţioneze cauza potrivit Codului muncii, instanţa supremă constată că Tribunalul Alba este competent să soluţioneze procesul potrivit art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ.

Faţă de considerentele anterior expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (21) prin raportare la prevederile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2024.