Negative Jurisdictional Conflict Resolved: Bucharest Court of Appeal Prevails Over Pension Withholding Claim

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 februarie 2023 pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia civilă, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat in judecată pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., pentru ca, prin hotărâre judecătorească:

- să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- să fie obligat pârâtul Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad;

- să fie obligată pârâta Casa Sectorială de Pensii a M.A.I. să restituie sumele reţinute din pensie, rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, conform gradului deţinut, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

De asemenea, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţia României.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile H.G. nr. 1086/2004, Legii nr. 42/2004, Legii nr. 121/2011, O.G. nr. 13/2011, Codului administrativ, art. 7 alin. (5) şi art. 9 alin. (1), (2), (4) şi (5) din Legea nr. 544/2004, precum şi art. 1522, art. 1532 şi urm. C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 197 din 11 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În motivare, tribunalul a reţinut că obiectul acţiunii îl reprezintă acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, reclamantul neînvestind instanţa cu soluţionarea unui litigiu privind drepturile de pensie. Sub acest aspect, s-a motivat că jurisdicţia asigurărilor sociale este reglementată de art. 152 şi urm. din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 140 şi urm. din Legea nr. 127/2019, iar în cuprinsul ambelor acte normative sunt enunţate litigiile de asigurări sociale care se circumscriu jurisdicţiei asigurărilor sociale, de competenţa tribunalelor în primă instanţă.

În continuare, s-a reţinut că litigiul dedus judecăţii are natura unuia de contencios administrativ, întrucât autorul demersului judiciar urmăreşte anularea parţială a unui act administrativ emis de Guvernul României, ca autoritate publică, în regim de putere publică.

Faţă de dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Curţii de Apel Bucureşti.

2. Cauza a fost înregistrată la 6 iunie 2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII - a de contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 1298 din 25 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În motivarea soluţiei, instanţa a subliniat că simpla invocare a neconstituţionalităţii prevederilor O.U.G. nr. 59/2017, ca motiv al cererii de restituire a sumelor neacordate cu titlu de indexare şi actualizare pensie, nu determină calificarea acesteia ca fiind o acţiune împotriva ordonanţelor Guvernului, cale procesuală prevăzută de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

În continuare, instanţa a motivat că prin capătul de cerere formulat în contradictoriu cu Guvernul României nu s-au solicitat despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G nr. 59/2017, ci asigurarea fondurilor necesare pentru plata sumelor solicitate de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne. Prin urmare, s-a constatat că alocarea fondurilor necesare nu reprezintă o formă de manifestare a obligaţiei de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G nr. 59/2017.

În concluzie, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 100 - 104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, curtea de apel a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Giurgiu, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

3. Cauza a fost înregistrată la 19 octombrie 2023 pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia civilă, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 121 LM/AS din 25 martie 2024, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În argumentarea soluţiei, instanţa a reţinut că prezenta acţiune este de competenţa instanţei de contencios administrativ, având în vedere prevederile art. 9 din Legea nr. 544/2004 privind acordarea de despăgubiri ca urmare a aplicării dispoziţiilor unei ordonanţe de guvern, faţă de care reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate.

În continuare, s-a reţinut că, prin raportare la dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel. Totodată, potrivit art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ s-a constatat competenţa teritorială a Curţii de Apel Bucureşti faţă de domiciliul reclamantului din judeţul Giurgiu.

4. Dosarul a fost înregistrat la 31 mai 2024, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Giurgiu, complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia VIII - a contencios administrativ şi fiscal, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Acţiunea formulată de reclamant, fost militar, beneficiar de pensie de serviciu, vizează atragerea răspunderii Guvernului pentru emiterea unei ordonanţe neconstituţionale, în conformitate cu art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi obligarea pârâţilor la acordarea unor despăgubiri calculate la nivelul sumelor reţinute din pensie, în temeiul ordonanţei, indexate şi actualizate cu indicele de inflaţie.

De asemenea, în cuprinsul cererii, reclamantul a solicitat şi sesizarea CCR cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Este de subliniat şi faptul că cererea introductivă a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 7 alin. (5) şi art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

În conformitate cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ acelaşi act normativ "persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă" şi alin. (5) "acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".

În considerarea temeiurilor legale evocate şi având în vedere finalitatea demersului judiciar constând în repararea unui prejudiciu prin atragerea răspunderii Guvernului pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal, ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecăţii are natura unui litigiu de contencios administrativ.

Sub acest aspect, Curtea Constituţională a statuat la paragraful nr. 33 din decizia nr. 4/2017 că "din punct de vedere formal, al autorităţii emitente, atât legislaţia secundară (hotărârile de Guvern), cât şi legislaţia primară (ordonanţele simple şi de urgenţă) reprezintă acte administrative. Dreptul comun în materia controlului actelor administrative îl constituie Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004" iar la paragraful nr. 34 că "dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă norma cu caracter special care evidenţiază raportul dintre caracterul de act administrativ al ordonanţei simple sau de urgenţă a Guvernului, care atrage competenţa instanţei de contencios administrativ sub aspectul remedierii vătămării create prin adoptarea acestui act, şi calitatea sa de act normativ de reglementare primară, care atrage competenţa Curţii Constituţionale sub aspectul controlului de constituţionalitate în raport cu Legea fundamental".

În justificarea naturii litigiului de contencios administrativ, se constată că reclamantul şi-a întemeiat în drept acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Pentru stabilirea competenţei instanţei de contencios administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ instituie două criterii, cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice şi, respectiv, criteriul valoric, în cauză fiind aplicabil criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ.

Aşadar, litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale sunt soluţionate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel şi, având în vedere că ordonanţa de urgenţă contestată este emisă de Guvernul României, autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

Cum, în cauză, competentă material a soluţiona cauza este instanţa de contencios administrativ, secţia de contencios administrativ a curţii de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., aceeaşi instanţă este competentă material să soluţioneze şi capetele accesorii de cerere.

În continuare, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, stabilită potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, faţă de domiciliul reclamantului din Mun. Giurgiu.

În considerarea celor expuse şi prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2024.