Contractual penalty claim upheld on revision; territorial unit's appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 2 martie 2023 pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă, contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtului Unitatea Administrativ Teritoriala Municipiul Baia Mare la plata sumei de 175.219,50 RON, reprezentând penalităţi de întârziere contractuale datorate pentru întârzierea la plată (de la scadenţă şi până la plată), potrivit art. 4.5 din contractul nr. x/13.05.2019, ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei de plată a preţului serviciului de salubrizare cuprins în factura fiscală seria x nr. x din 15.12.2021.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1014 şi urm. C. proc. civ. şi Legii nr. 101/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 865/2023, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă, contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare.

Totodată, a fost admisă cererea de chemare în judecată şi i s-a ordonat pârâtului să achite creditoarei suma de 175.219,50 RON, reprezentând penalităţi de întârziere contractuale datorate pentru întârzierea la plată (de la scadenţă şi până la plată), potrivit art. 4.5 din contractul nr. x din 13.05.2019, ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei de plată a preţului serviciului de salubrizare cuprins în factura fiscală seria x nr. x din 15.12.2021.

A fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 3.200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru şi onorariu avocaţial parţial.

2. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2023, pârâtul UAT Municipiul Baia Mare a solicitat anularea sentinţei civile nr. 865/2023 pronunţată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. x/2023, în sensul respingerii cererii de emitere a ordonanţei de plată ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. 467 din 25 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă, contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis cererea în anularea sentinţei civile nr. 865/2023, dispunându-se schimbarea în parte a acesteia, în sensul că a fost admisă în parte cererea de emitere a ordonanţei de plată formulată de către reclamantă.

S-a ordonat pârâtului să achite reclamantei suma de 42.924,63 RON, reprezentând penalităţi de întârziere contractuale cu privire la debitul principal, poziţiile 1 şi 2 din factura fiscală seria x nr. x din 15.12.2021 şi a fost respinsă ca neîntemeiată cererea cu privire la penalităţile aferente poziţiilor 3, 4 şi 5 din aceeaşi factură.

A fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 2.671 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale.

3. Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.A. a formulat cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat anularea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de recurs, pentru respectarea aspectelor intrate în autoritatea de lucru judecat.

În opinia revizuentei, decizia nr. 467/2023 încalcă autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri judecătoreşti definitive, toate pronunţate de către Tribunalul Specializat Cluj, în procedura ordonanţei de plată, respectiv decizia civilă nr. 1674/A/2022, pronunţată în dosar x/2022, decizia civilă nr. 504/A/2023, pronunţată în dosar x/2023 şi decizia civilă nr. 242/A/2023, pronunţată în dosar nr. x/2022.

Prin aceste hotărâri a fost dezlegată, cu autoritate de lucru judecat, aplicabilitatea clauzei penale de la art. 4.5 în ceea ce priveşte plata cu întârziere a sumelor reprezentând contravaloarea serviciului de sortare deşeu uscat şi depozitare fracţie umedă (poziţiile 3 şi 4 din factură).

Prin decizia civilă nr. 9 din 6 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III - a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale, invocate din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a a Curţii de Apel Cluj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2023.

Prin decizia civilă nr. 44/2024 din 23 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis cererea de revizuire şi, în consecinţă, a fost anulată decizia civilă nr. 467 din 25.05.2023, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă, contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023, fiind trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

4. Împotriva acestei decizii, pârâtul UAT Municipiul Baia Mare a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Recurentul susţine că decizia recurată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute la art. 430-431 C. proc. civ., art. 509-519 din acelaşi cod, art. 6 CEDO, în ceea ce priveşte principiul securităţii raporturilor juridice şi principiul dreptului la un proces echitabil.

Potrivit recurentului, curtea de apel a încălcat prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât a reţinut că pentru a exista hotărâri judecătoreşti potrivnice nu este necesară identitatea de obiect, cauză şi părţi.

Sub acest aspect, recurentul a prezentat condiţiile cumulative ce se cer a fi îndeplinite pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că pentru existenţa acestui caz de revizuire este necesară existenţa triplei identităţi.

În continuare, recurentul a susţinut că regulile de drept şi împrejurările la care acestea se aplică sunt diferite în cadrul motivării hotărârilor despre care s-a făcut vorbire în cadrul revizuirii şi al deciziei atacate, sens în care a prezentat un tabel comparativ care cuprinde considerentele din decizia nr. 242/A/2023 şi cele din decizia anulată.

Recurentul menţionează că în considerentele deciziei recurate nu se analizează cauza şi obiectul litigiilor în care s-au pronunţat hotărârile potrivnice, astfel că nu este incident cazul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar hotărârea este motivată superficial, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Sub acest aspect, recurentul consideră că în acţiunile în care s-au pronunţat hotărârile potrivnice cauza este diferită. Astfel, acţiunea din dosarul nr. x/2022 este întemeiată pe dispoziţiile art. 1015 şi urm. C. proc. civ., iar în cauza pendinte s-au avut în vedere prevederile C. civ.

Totodată, recurentul arată că dispozitivele celor patru decizii nu sunt contradictorii, întrucât nu au acelaşi obiect, fiind invocate facturi şi perioade de timp diferite.

În ce priveşte contrarietatea dintre considerente, arată că incidenţa prevederilor art. 4.5 raportat la serviciile indicate la punctele 3, 4 şi 5 din facturi a fost examinată în concret doar în cadrul dosarului soluţionat cu decizia a cărei revizuire se cere, unde au fost examinate pe larg argumentele părţilor referitoare la clauza penală, prin raportare la prevederile punctului 4 din contract.

În acest sens, recurentul învederează că în deciziile civile nr. 1674/2022, nr. 504/2022 şi nr. 242/2023, deşi penalităţile au fost acordate global, pentru toate serviciile cuprinse în facturi, aplicarea clauzei penale prevăzute la art. 4.5 din contract s-a efectuat fără o analiză detaliată a serviciilor pentru care a fost aplicată, instanţa reţinând doar că respectivele servicii reprezintă de asemenea tarife aferente CMID.

În continuare, recurentul susţine că instanţa de revizuire a extins în mod nelegal aplicarea penalităţilor prevăzute la clauza 4.5 din contract şi la alte servicii prestate de reclamantă, fiind încălcată voinţa părţilor manifestată la momentul încheierii contractului.

Nu în ultimul rând, susţine că debitul nu este cert, prin raportare la conţinutul contractului nr. x/2019, iar factura DRS nr. x din 15.12.2021 priveşte 2 contracte.

În final, precizează că la nivelul Curţii de Apel Cluj există o practică judiciară neunitară privind soluţiile date în cadrul cererilor de revizuire.

Prin întâmpinare, intimata A. S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi a depus jurisprudenţă în acest sens.

La data de 17 septembrie 2024 recurentul a depus note scrise prin care a arătat că pot fi incidente în soluţionarea recursului şi prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată la 25 martie 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr, iar prin rezoluţia din 10 mai 2024 s-a fixat termen la 19 septembrie 2024.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Instanţa supremă reţine că, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, astfel că în cadrul acestei căi extraordinare de atac se analizează condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Procedând în acest sens, se constată că, deşi recurenta-revizuentă a invocat nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva motivelor de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., criticile prin care se invocă încălcarea prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 430 - art. 431 C. proc. civ. se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit motivului de recurs anterior evocat, casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, în speţă fiind criticat modul de aplicare de către instanţa de revizuire a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva condiţiei privind existenţa unor hotărâri potrivnice.

Criticile privind pronunţarea deciziei atacate cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 430 - art. 431 şi art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivat de faptul că nu este îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză pentru a fi aplicat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, sunt nefondate.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuentă ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin reglementarea cuprinsă la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situaţia nesocotirii autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri.

Potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ. "dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat".

Din textul legal evocat rezultă că legiuitorul, prin modificările aduse prin Legea nr. 310/2018, a extins motivul de revizuire privind existenţa unor hotărâri potrivnice, în sensul că acesta vizează şi încălcarea autorităţii de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia, concretizat în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranşat o chestiune litigioasă.

Astfel cum reiese din prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituţia autorităţii de lucru judecat.

Potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. civ. " nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect" iar, potrivit art. 431 alin. (2) din acelaşi cod, "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Prin intermediul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, reglementat de dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., se valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, care au legătură cu ceea ce se deduce judecăţii în litigiul în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, fără ca o asemenea operaţiune juridică să presupună tripla identitate de obiect, cauză şi părţi, contrar celor susţinute de recurent.

Textul art. 431 C. proc. civ. are ca finalitate înlăturarea unor contradicţii ce pot apărea între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, dar şi între dispozitivul şi considerentele unei hotărâri ce au rezolvat un aspect litigios având legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii şi hotărârea pronunţată în această a doua judecată. De asemenea, urmăreşte evitarea contradicţiilor între considerentele decizorii ale hotărârilor.

Raţiunea reglementării menţionate constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar în aceeaşi pricină, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv.

Deşi în privinţa efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, între cele două procese nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente părţi, obiect şi cauză, trebuie să existe totuşi o identitate de chestiune litigioasă între aceleaşi părţi, indiferent dacă, de această dată, figurează sau nu şi alături de alte părţi, fapt care obligă instanţa sesizată cu un al doilea litigiu să ţină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre şi să-şi sprijine propriul raţionament pe dezlegările jurisdicţionale anterioare, în măsura în care acestea au legătură şi influenţează chestiunea litigioasă dedusă judecăţii.

Într-o astfel de situaţie, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, care opreşte o nouă judecată în fond, doar dacă există tripla identitate de elemente.

În speţă, prin cererea de revizuire ce a format obiectul dosarului nr. x/2023, revizuenta A. S.A. a invocat faptul că decizia civilă nr. decizia nr. 467/2023, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă, contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023, încalcă autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri judecătoreşti definitive, toate pronunţate de către Tribunalul Specializat Cluj, în procedura ordonanţei de plată, respectiv decizia civilă nr. 1674/A/2022 pronunţată în dosar x/2022, decizia civilă nr. 504/A/2023 pronunţată în dosar x/2023 şi decizia civila nr. 242/A/2023 pronunţată în dosar nr. x/2022.

În acest sens, revizuenta a susţinut că, în dosarele nr. x/2022, nr. y/2022 şi nr. 22/1285/2023 ale Tribunalului Specializat Cluj, s-a reţinut cu titlu definitiv aplicabilitatea clauzei penale cuprinse la art. 4.5 din contractul de achiziţii nr. x/13.05.2019 şi în ceea ce priveşte plata cu întârziere a sumelor reprezentând contravaloarea serviciului de sortare deşeuri uscate şi depozitare fracţie umedă. Însă, cu prilejul soluţionării cererii în anulare formulată de pârâtul UAT Municipiul Baia Mare, Tribunalul Cluj a decis în sens contrar în privinţa serviciilor descrise la poziţiile 3 şi 4 din factura fiscală emisă, considerând că nu se aplică clauza penală de la art. 4.5 din contractul părţilor şi la activitatea concretă de sortare a deşeurilor uscate şi de depozitare a fracţiei umede.

Verificând decizia atacată, se constată că, în mod judicios, instanţa de revizuire a reţinut faptul că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile pentru a se reţine încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat în cadrul dosarelor nr. x/2022, nr. y/2022 şi nr. 22/1285/2023 ale Tribunalului Specializat Cluj, întrucât există identitate de chestiune litigioasă, în cadrul acestor dosare fiind dezlegate cu autoritate de lucru judecat aspecte juridice aflate în legătură directă cu soluţionarea dosarului nr. x/2023

Este de menţionat că tripla identitate, de părţi, obiect şi cauză, reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, şi anume interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi, în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ., or, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de revizuire, revizuenta a solicitat valorificarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, prevăzut de dispoziţiile art. 431 alin. (2) din acelaşi cod.

Drept urmare, pentru a deveni incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privind efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii cumulative: hotărârea supusă revizuirii să fie pronunţată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susţină şi să conducă, sub aspectul raţionamentului logico-juridic, spre soluţia pronunţată şi, de asemenea, trebuie să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleaşi părţi.

În cauză, contrar celor susţinute de recurent, instanţa supremă constată că sunt îndeplinite condiţiile cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că, obiect al dosarului nr. x/2023, în care s-a pronunţat decizia nr. 467/2023, îl constituie cererea reclamantei A. S.A. prin care solicită obligarea pârâtului U.A.T. Municipiul Baia Mare la plata sumei de 175.219,50 RON, reprezentând penalităţi de întârziere contractuale datorate pentru întârzierea la plată (de la scadenţă şi până la plată), potrivit art. 4.5 din contractul nr. x/13.05.2019, ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei de plată a preţului serviciului de salubrizare cuprins în factura fiscală seria x nr. x din 15.12.2021.

Prin această decizie, Tribunalul Cluj a reţinut că, deşi contravaloarea serviciilor de depozitare temporară fracţie umedă şi sortare deşeu uscat menţionate la pct. 3 şi 4 din factură este datorată de pârât în temeiul contractului nr. x din 13.05.2019, art. 4.5 din contract nu poate fi considerat temei pentru acordarea penalităţilor aferente acestor servicii, întrucât aceste penalităţi se aplică doar pentru tarifele menţionate la pct. 4 din contract şi care privesc serviciul de salubrizare, astfel cum acesta a fost definit de părţi, respectiv serviciul de colectare separată şi transport separat al deşeurilor, contravaloarea acestor servicii regăsindu-se la poziţiile nr. 1 şi 2 din factura. Prin urmare, tribunalul a reţinut că aceste penalităţi nu pot fi extinse şi în privinţa tarifului prevăzut la art. 7.2.9. din contract, în lipsa unei prevederi exprese, fiind vorba de o clauză penală asupra căreia părţile au stabilit o aplicabilitate restrânsă.

În ceea ce priveşte celelalte decizii definitive ale Tribunalului Specializat Cluj, invocate prin cererea de revizuire ca fiind potrivnice, se constată că au fost emise în cauze având ca obiect obligarea pârâtului U.A.T. Baia Mare pentru debite aferente aceluiaşi contract.

Prin aceste hotărâri s-a statuat că este datorată de către debitor contravaloarea serviciilor de sortare a deşeurilor uscate şi depozitare temporară a fracţiei umede, iar pentru întârzierea la plată, părţile au stabilit şi în cazul acestor servicii cuantumul daunelor moratorii prin clauza penală de la art. 4.5 din contract, aplicabilă întregii contravalori a serviciului prestat, penalităţile fiind datorate inclusiv în privinţa serviciilor enumerate.

În consecinţă, Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa de revizuire, că acţiunile reclamantei A. S.A. din dosarele nr. x/2022, nr. y/2022 şi nr. 22/1285/2023 ale Tribunalului Cluj se întemeiază pe acelaşi contract cu executare succesivă, privesc interpretarea şi aplicarea aceleiaşi clauze din convenţia părţilor şi vizează acelaşi tip de servicii prestate în beneficiul U.A.T. Baia Mare, unica diferenţă fiind perioada de facturare.

Prin urmare, în mod judicios s-a reţinut prin decizia atacată faptul că litigiile din cele trei dosare antemenţionate, în care s-au pronunţat soluţii anterior pronunţării deciziei nr. 467/2023, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă, contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, au legătură cu dosarul nr. x/2023, iar instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită era obligată să fie consecventă în această interpretare a clauzei contractuale şi să valorifice statuările anterioare definitive ale Tribunalului Specializat Cluj în privinţa aplicării clauzei penale, în maniera enunţată anterior.

În considerarea celor prezentate, Înalta Curte constată că instanţa de revizuire nu a încălcat dispoziţiile art. 430 - art. 431 şi art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte critica recurentului privind încălcarea prin decizia recurată a dispoziţiilor art. 6 din CEDO şi art. 6 C. proc. civ., referitoare la principiul securităţii raporturilor juridice şi dreptul la un proces echitabil, instanţa supremă reţine că aceste norme au fost invocate formal, fără ca recurentul să arate în concret modalitatea în care instanţa de revizuire a încălcat aceste principii de drept.

A mai invocat recurentul faptul că decizia nu este motivată, întrucât instanţa de revizuire nu a cercetat autoritatea de lucru judecat sub cele trei aspecte, mai ales în ceea ce priveşte lipsa identităţii de obiect şi cauză.

Instanţa supremă reţine că această critică poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi este nefondată.

Astfel cum a fost prezentat, instanţa de revizuire a reţinut în mod judicios faptul că dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează efectul pozitiv al hotărârii judecătoreşti, nu impun existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o problemă litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior.

Instanţa de revizuire a analizat condiţiile de admisibilitate a cazului de revizuire invocat şi a constatat că deciziile invocate de revizuentă sunt definitive şi au fost pronunţate anterior deciziei a cărei revizuire se cere. Totodată, a reţinut că acţiunile reclamantei din cele trei dosare anterioare se întemeiază pe acelaşi contract, privesc interpretarea şi aplicarea aceleiaşi clauze din convenţia părţilor, respectiv art. 4.5 din contractul nr. x/2019, şi vizează acelaşi tip de servicii prestate în beneficiul Municipiului Baia Mare, care este parte şi în prezentul dosar, unica diferenţă fiind perioada de facturare.

A concluzionat instanţa de revizuire că aceste litigii au legătură cu dosarul pendinte, iar instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită era obligată să fie consecventă în această interpretare a clauzei contractuale şi să valorifice statuările anterioare definitive ale Tribunalului Specializat Cluj în privinţa aplicării clauzei penale.

Aşadar, în mod nefondat recurentul invocă faptul că instanţa de revizuire nu a analizat îndeplinirea în mod cumulativ a cerinţelor identităţii de obiect şi cauză între cele patru dosare, în condiţiile în care, în cauză, nu se cere valorificarea efectului negativ al puterii de lucru judecat, ci a celui pozitiv, care impune doar existenţa identităţii de chestiune litigioasă între aceleaşi părţi, indiferent dacă, în noul proces, figurează sau nu alături de alte părţi.

Prin urmare, instanţa supremă constată că instanţa de revizuire a expus în cadrul deciziei atacate raţionamentul logico-juridic care a dus la soluţia pronunţată, a prezentat situaţia de fapt şi a arătat temeiurile de drept pentru care a fost admisă cererea de revizuire, precum şi motivele pentru care au fost respinse apărările intimatului U.A.T. Municipiul Baia Mare.

O altă critică a recurentului vizează faptul că instanţa de revizuire nu a analizat faptul că penalităţile de întârziere prevăzute la pct. 4, 5 şi 6 din factura fiscală nu sunt datorate pentru serviciile de depozitare, valorificare, tratare fizico - chimică şi valorificare, întrucât acestea sunt executate în baza altui contract, încheiat cu Consiliul Judeţean.

Instanţa supremă constată că această critică a fost susţinută pentru prima oară prin concluziile orale susţinute la termenul din 19 septembrie 2024, cu mult peste termenul prevăzut la 485 alin. (1) C. proc. civ., sub sancţiunea prevăzută la art. 489 alin. (1) din acelaşi cod, motiv pentru care nu va fi analizată.

De asemenea, criticile privind faptul că instanţa de revizuire a extins în mod nelegal aplicarea penalităţilor prevăzute la clauza 4.5 din contract şi la alte servicii prestate de reclamantă, fiind încălcată voinţa părţilor manifestată la momentul încheierii contractului precum şi faptul că debitul nu este cert, prin raportare la conţinutul contractului nr. x/2019, nu vor fi analizate întrucât în actualul stadiu procesual, în cadrul căruia instanţa de recurs este limitată la verificarea modului în care instanţa de revizuire a analizat, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, fără a avea competenţa de a analiza fondului raportului juridic dedus judecăţii.

Totodată, se impune precizarea faptului că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii pentru hotărâri potrivnice nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre aceste hotărâri considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre.

Aşa fiind, simpla nemulţumire a recurentului cu privire la soluţia pronunţată asupra cererii de revizuire şi, cu atât mai mult, cu privire la fondul pretenţiilor solicitate în dosarul în care s-a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită, sunt aspecte care nu pot forma obiectul prezentului recurs şi nici nu pot fi asimilate unei încălcări a dispoziţiilor art. 431 C. proc. civ. privind autoritatea de lucru judecat, astfel cum, în mod greşit, pretinde recurentul.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul UAT Municipiul Baia Mare împotriva deciziei civile nr. 44/2024 din 23 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul UAT Municipiul Baia Mare împotriva deciziei civile nr. 44/2024 din 23 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2024.