Territorial jurisdiction for labor claims against a court: application of Article 127 C. proc. civ. to auxiliary staff suing the defendant tribunal

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 02.02.2023 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., (pensionar), S., în contradictoriu cu pârâtul TRIBUNALUL BRAŞOV, au solicitat obligarea pârâtului la: acordarea unui număr de 60 de zile de concediu de odihnă suplimentar, aferent perioadei 2017 - 2022, precum şi pentru viitor a câte 10 zile pe an de concediu de odihnă suplimentar, obligarea pârâtului la plata indemnizaţiei de concediu aferente acestor zile, cu aplicarea actualizării şi a dobânzii legale penalizatorii începând cu data naşterii dreptului şi până la plata efectivă.

La termenul din 02.11.2023, Tribunalul Dâmboviţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei.

Prin sentinţa civilă nr. 1836 din 02.11.2023, Tribunalul Dâmboviţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat judecarea cauzei, în favoarea Tribunalului Braşov.

În esenţă, Tribunalul Dâmboviţa a reţinut că prin acţiunea formulată, părţile reclamante, personal auxiliar, conex şi contractual în cadrul unei judecătorii, au solicitat prin capetele de cerere principale obligarea pârâtului la plata unor compensaţii băneşti pentru concediul de odihnă suplimentar ce se solicită a fi recunoscut, pretenţii care se încadrează în categoria drepturilor de natură salarială specifice unui raport individual de muncă.

Astfel, instanţa a reţinut că având în vedere natura litigiului, respectiv litigiu de muncă, competentă teritorial a soluţiona cauza este Tribunalul Braşov, potrivit dispoziţiilor art. 269 Codul muncii, care prevăd că cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul.

În opinia instanţei dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. nu sunt aplicabile. Tribunalul a reţinut că în cauză, părţile reclamante ocupă funcţia de grefieri, iar altele de aprod, şofer, muncitor, agent procedural, şi activează toţi în cadrul unei judecătorii, astfel că prin ipoteză nu se pune problema ca instanţa pârâtă să reprezinte instanţa competentă la care acesta îşi desfăşoară activitatea.

Totodată a reţinut că nu sunt aplicabile nici alin. (2) şi (3) ale articolului 127 C. proc. civ. întrucât instanţa competentă, deşi figurează ca pârât, nu este şi instanţa la care îşi desfăşoară activitatea părţile astfel cum impun în mod expres dispoziţiile menţionate.

Prin urmare, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dâmboviţa şi a declinat judecata prezentei cauze în favoarea Tribunalului Braşov.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 1271 din 26 iunie 2024, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Braşov, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamanţii, în calitate de personal auxiliar de specialitate, conex şi contractual în cadrul Judecătoriei Zărneşti, au chemat în judecată pârâtul Tribunalul Braşov, solicitând, în esenţă, obligarea acestuia din urmă la acordarea unui număr de 60 de zile de concediu de odihnă suplimentar, aferent perioadei 2017 - 2022, precum şi pentru viitor, a câte 10 zile pe an de concediu de odihnă suplimentar.

Astfel, Tribunalul a reţinut că litigiul are natura unui conflict de muncă, iar potrivit normelor de competenţă materială şi teritorială instituite de art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. Totodată, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Totodată, având în vedere calitatea de pârât a Tribunalului Braşov, instanţa reţine incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., raportat la alin. (2)1 al aceluiaşi articol. Astfel, în ipoteza în care pârât este tribunalul competent să soluţioneze cauza, reclamantul are posibilitatea de a sesiza fie tribunalul pârât, fie un tribunal din circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu acea curte de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, în această ipoteză operând o prorogare legală de competenţă teritorială.

În cauza dedusă judecăţii, faţă de specificul acesteia şi raportat la dispoziţiile legale incidente, competenţa teritorială rămâne una alternativă, între instanţa de la domiciliul reclamanţilor şi un tribunal din circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Braşov, alegerea între instanţele deopotrivă competente aparţinând reclamanţilor.

Aşa fiind, instanţa a reţinut că în speţă, reclamanţii şi-au exercitat acest drept şi au ales să sesizeze Tribunalul Dâmboviţa, care a devenit competent în soluţionarea cauzei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Dâmboviţa competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Tribunalul Dâmboviţa şi Tribunalul Braşov, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate fiind reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect un litigiu de muncă, reclamanţii având calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Judecătoriei Zărneşti.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 C. proc. civ., dispoziţii legale care reglementează competenţa facultativă de soluţionare a litigiilor în care părţile au calitatea de judecător sau de instanţă de judecată, fie că sunt reclamanţi sau pârâţi.

În conformitate cu aceste dispoziţii legale, în cazul cererii introduse de către un judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau împotriva unei instanţe de judecată, competenţa de soluţionare aparţine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Astfel cum a statuat Curtea Constituţională în considerentele Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, "competenţa facultativă are caracter de noutate în legislaţia procesual civilă, neregăsindu-se în C. proc. civ. din 1865. Prin reglementarea acesteia s-a urmărit crearea unui mecanism mai simplu, mai eficient şi mai energic decât cel al strămutării procesului, legea creând un drept al părţii de a proceda la alegerea unei alte instanţe pentru soluţionarea cauzei, fără să mai fie necesară sesizarea unei instanţe superioare spre a se pronunţa asupra cererii de strămutare. Prevederile art. 127 C. proc. civ. au drept scop asigurarea climatului de imparţialitate şi de obiectivitate necesar soluţionării cauzelor în conformitate cu exigenţele art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul părţii la "o instanţă independentă şi imparţială".

Prin dispozitivul aceleiaşi decizii a Curţii Constituţionale s-a stabilit că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, soluţie care a fost reflectată în alin. (2)1 al art. 127 din acelaşi cod, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

În prezenta cauză, în calitate de pârât a fost chemat Tribunalul Braşov, instanţă din cadrul Curţii de Apel Braşov, competent să soluţioneze litigiul, astfel că instanţa competentă să judece cauza se stabileşte în raport de noţiunea extinsă pe care Curtea Constituţională a dat-o sintagmei de judecător din art. 127 C. proc. civ., incluzând şi instanţa de judecată, în scopul asigurării imparţialităţii obiective.

În temeiul textelor de lege mai sus menţionate, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Dâmboviţa, instanţă judecătorească de acelaşi grad cu Tribunalul Braşov, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, învecinată Curţii de Apel Braşov.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 septembrie 2024.