Competence conflict between appellate civil sections over jurisdiction for professional-to-professional contract disputes

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă la data 15 septembrie 2022, sub numărul de dosar x/2022, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună admiterea acţiunii, obligarea pârâtei la plata sumei de 507.061 RON plus TVA, reprezentând onorariul de succes, suma datorată conform art. 3.2 lit. A) din Contractul de asistenţă fiscală nr. 15/22.06.2016 şi care a fost calculată aplicând procentul de 2% (din procentul de 4%, prevăzut în contract) şi suma de 15.252.998 RON, reprezentând prejudiciu adus bugetului general consolidat al statului din Procesul-verbal nr. x/11.04.2016, încheiat de A.N.A.F - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă 4 Tg. Jiu şi la suma de 10.156.499 RON, reprezentând obligaţii fiscale accesorii (dobânzi şi penalităţi de întârziere) aferente Deciziei de impunere xnr. 176 din 25.05.2017, sume pentru care pârâta a fost scutită la plata sumei care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare pentru raporturile dintre profesionişti de la data de 21.10.2021 până la data plăţii, urmând ca valoarea actualizării cu rata inflaţiei şi dobânda legală penalizatoare să fie calculată în condiţiile art. 628 C. proc. civ.. A solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 842 din 4 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca neîntemeiată şi a luat act că pârâta şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţei reclamanta A. S.R.L. a formulat apel.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă sub nr. x/2022 la data de 19.06.2023, iar la primul termen de judecată, 27.10.2023, s-a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale procesuale în soluţionarea cauzei.

Prin decizia civilă nr. 381 din 27 octombrie 2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale, invocate din oficiu şi a declinat judecarea cauzei, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

În esenţă, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că obiectul principal al prezentei cauze este reprezentat de o acţiune în pretenţii înregistrată în primă instanţă pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, iar împotriva sentinţei civile nr. 842/04.04.2023 pronunţată de prima instanţă, a fost înregistrat apelul declarat de reclamantă la Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a reţinut că în structura Curţii de Apel Piteşti funcţionează două secţii civile, situaţie în care colegiul de conducere a stabilit obiectele din sistemul ECRIS corespunzătoare fiecărei secţii, astfel cum prevedea art. 19 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. Astfel, prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti a stabilit ca, începând cu data de 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secţii civile, dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, să fie soluţionate de secţia a II-a Civilă; hotărârea îşi produce efectele şi în prezent, neintervenind alte modificări în perioada ce a urmat după adoptarea ei. Stabilind criteriul de departajare a competenţei între cele două secţii civile ale Curţii de Apel Piteşti, s-a apelat, aşadar, la un criteriu ce ţine de natura litigiului, urmând ca litigiile în materia litigiilor cu profesionişti să fie atribuite la secţia a II-a Civilă, în timp ce celelalte litigii de natură civilă propriu-zisă să fie soluţionate în continuare de secţia I civilă.

Prin urmare, a mai reţinut instanţa, determinant în stabilirea competenţei materiale procesuale a celor două secţii este criteriul ce ţine de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesionişti. Concluzia este determinată atât de hotărârea colegiului, menţionată anterior, cât şi de interpretarea dată în soluţionarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a statuat astfel:

"competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

Totodată, instanţa a reţinut că şi din perspectiva Deciziei nr. 4/2023 pronunţată de Înalta Curte şi Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, competenţa de soluţionare a cauzei revine tot secţiei I Civilă a Curţii de Apel Piteşti, întrucât cauza a fost soluţionată în fond de către Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, iar nu de către instanţa specializată în soluţionarea litigiilor cu profesionişti, care este Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă.

Prin urmare, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă sub număr de dosar x/2022

Prin încheierea din 19 aprilie 2024, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei I Civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin decizia nr. 4/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a stabilit cu caracter obligatoriu că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina: - cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac; - în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri)".

Astfel, instanţa a reţinut că prezenta acţiune are ca obiect răspunderea civilă contractuală, pretenţii izvorând dintr-un contract de asistenţă juridică/fiscală, prestări servicii, prin care reclamanta, profesionist, tinde la atingerea scopului pentru care, în desfăşurarea activităţii economice, a încheiat acest contract cu pârâta, alt profesionist, respectiv scopul de a-şi proteja patrimoniul şi de a obţine profit şi, în consecinţă, competenţa secţiei specializate în soluţionarea litigiilor cu profesioniştii este atrasă de însăşi natura şi obiectul litigiului care s-a născut din desfăşurarea activităţii economice a reclamantei. Instanţa a mai arătat că nu se poate reţine că prezentul litigiu nu se poartă în raport cu activitatea concretă a unui profesionist, întrucât are legătură cu specificul activităţii economice desfăşurate de reclamantă în vederea realizării obiectului său de activitate, respectiv acela de a acorda servicii de asistenţă juridică/fiscală în schimbul primirii unui onorariu.

De asemenea, s-a reţinut că prin decizia nr. 97/5.12.2023 a Preşedintelui Tribunalului Vâlcea s-a decis ca începând cu data de 1 ianuarie 2024, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal să soluţioneze cauzele izvorând din exploatarea unei întreprinderi, în primă instanţă şi în recurs, alături de cele aflate în apel ca şi în prezent, cu excepţia celor aflate pe rolul secţiei I Civilă la data de 1 ianuarie 2024.

Prin urmare, competenţa soluţionării prezentului apel se stabileşte în considerarea obiectului şi naturii litigiului, a reţinut Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă. Analizând cauza în funcţie de natura şi obiectul acesteia, aşa cum statuează Decizia nr. 18/17.10.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, instanţa a constat că aceasta are natura civilă, deşi cauza priveşte exclusiv persoane juridice, părţi fiind două societăţi supuse regimului Legii societăţilor nr. 31/1990.

Pe de altă parte, instanţa a arătat că prin Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Piteşti nr. 5/2016, s-a hotărât:

"Art. 1 Cu unanimitate de voturi aprobă propunerea ca, începând cu data de 15 martie 2016, secţia a II-a civilă să preia toate dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, dosarele aflate pe rol în acest moment urmând a fi soluţionate de judecătorii învestiţi, potrivit principiului continuităţii."

Astfel, în ceea ce priveşte determinarea competenţei materiale procesuale între cele două secţii civile ale Curţii de Apel Piteşti, potrivit dispoziţiilor legale incidente, s-a stabilit că secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Piteşti judecă toate cauzele cu profesionişti, iar prin Decizia nr. 31 din 21.03.2023 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Piteşti au fost înfiinţate completuri specializate în cauze cu litigii cu profesioniştii în cadrul secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin urmare, Curtea a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată se circumscrie în mod evident şi clar domeniului de activitate al secţiei a II-a, specializate pentru soluţionarea cauzelor cu profesionişti prin hotărârea Colegiului de conducere şi a deciziei preşedintelui instanţei, competenţa aparţinând acesteia în temeiul dispoziţiilor legale menţionate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă şi Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate fiind reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material procesual, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect o acţiune în pretenţii prin care reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 507.061 RON plus TVA, reprezentând onorariul de succes, suma datorată conform art. 3.2 lit. A) din Contractul de asistenţă fiscală nr. 15/22.06.2016 şi care a fost calculată aplicând procentul de 2% (din procentul de 4%, prevăzut în contract) şi suma de 15.252.998 RON, reprezentând prejudiciu adus bugetului general consolidat al statului din Procesul-verbal nr. x/11.04.2016, încheiat de A.N.A.F - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă 4 Tg. Jiu şi la suma de 10.156.499 RON, reprezentând obligaţii fiscale accesorii (dobânzi şi penalităţi de întârziere) aferente Deciziei de impunere xnr. 176 din 25.05.2017, sume pentru care pârâta a fost scutită la plata sumei care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare pentru raporturile dintre profesionişti de la data de 21.10.2021 până la data plăţii, urmând ca valoarea actualizării cu rata inflaţiei şi dobânda legală penalizatoare să fie calculată în condiţiile art. 628 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că în primă instanţă litigiul a fost soluţionat de către Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă.

Soluţia primei instanţe a fost atacată cu apel, fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, instanţă care şi-a declinat competenţa materială procesuală de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civilă.

Înalta Curte reţine că, în conformitate cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică "în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura".

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Înalta Curte reţine că prin Decizia nr. 4/24.04.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2023 - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

"în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi art. 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina: - cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac; - în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri)."

Totodată instanţa supremă constată că prin decizia nr. 97/5.12.2023 a Preşedintelui Tribunalului Vâlcea s-a decis ca începând cu data de 1 ianuarie 2024, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Vâlcea să soluţioneze cauzele izvorând din exploatarea unei întreprinderi, în primă instanţă şi în recurs, alături de cele aflate în apel, cu excepţia celor aflate pe rolul secţiei I Civilă la data de 1 ianuarie 2024.

Prin urmare, faţă de împrejurarea că la data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 15.09.2022, pe rolul Tribunalului Vâlcea nu existau completuri specializate pentru soluţionarea litigiilor cu profesionişti, instanţa supremă reţine incidentă a doua teză evocată de Decizia nr. 4/2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Aşadar, competenţa soluţionării prezentului apel se stabileşte în considerarea obiectului şi naturii litigiului astfel cum au fost calificate de către instanţa de fond, a cărei hotărâre se atacă. Or, se constată că Tribunalul Vâlcea a calificat obiectul litigiului ca fiind unul în materia litigii cu profesionişti, astfel cum rezultă din evidenţele sistemului ECRIS, sens în care, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este competentă material cu soluţionarea căii de atac.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 septembrie 2024.