Prosecutor's labour claim assigned to Gorj Tribunal after negative jurisdictional conflict resolved

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă la 25.01.2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, solicitând: 1. recalcularea şi plata indemnizaţiei de încadrare raportat la un indice de valoare sectorială de 605,225 RON + 25% (VRS 756,53), majorare prevăzută de art. 38 alin. (3) din Legea 153/2017 şi care nu a fost aplicată de ordonatorii de credite prin raportare la drepturile salariale deja dobândite, de la data de 01.01.2018 şi în continuare, cu depăşirea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017; 2. repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 01.01.2018 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâtului la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. a) şi (6) din Legea nr. 153/2017, art. 1.535 din C. civ., art. 166 alin. (4) şi art. 266 şi urm. din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale.

Prin încheierea civilă nr. 95/CC/F/2024 din 28 martie 2024, Tribunalul Alba, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că acţiunea introductivă este formulată de reclamantul care îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Gorj, prin care se solicită drepturi salariale circumscrise materiei dreptului muncii, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., iar instanţa competentă teritorial este Tribunalul Gorj, fiind incidente dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social raportat la art. 269 din Codul muncii.

De asemenea, tribunalul a subliniat că în cauză nu se aplică dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 78/2016, D.I.I.C.O.T. are o structură organizatorică de sine-stătătoare, subunităţile acesteia nefiind arondate instanţelor, astfel că ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu-şi găseşte aplicabilitatea în cauzele în care magistraţii sunt părţi.

Nici calitatea de pârâtă a D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală nu face aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. raportat la alin. (21) şi alin. (3) ale aceluiaşi articol, având în vedere că pârâta nu este instituţie/parchet arondat instanţei competente material şi teritorial să soluţioneze cauza, respectiv Tribunalul Gorj.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, care prin sentinţa nr. 1251/2024 pronunţată la 15 mai 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în consecinţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă, sens în care a dispus suspendarea judecăţii cauzei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa, dând eficienţă principiului disponibilităţii şi dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. coroborat cu considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018, a reţinut că nu se aplică dispoziţiile art. 269 din Codul muncii şi că reclamantul a sesizat o instanţă învecinată cu instanţa de care aparţine structura teritorială în care îşi desfăşoară efectiv activitatea, respectiv Tribunalul Alba.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 14 iunie 2024.

Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa să judece litigiul, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamantul A., în calitate de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Gorj, cu domiciliul în Târgu Jiu, judeţul Gorj, a chemat în judecată pârâta D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, acţiunea având ca obiect acordarea de drepturi salariale.

Articolul 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, invocat de instanţele aflate în conflict, prevede că "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Este adevărat că, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, însă sintagma "se aplică în mod corespunzător" vizează desfăşurarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet ce funcţionează pe lângă instanţa arătată la art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 78/2016, D.I.I.C.O.T. este o structură specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, care îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul României, funcţionând în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi având sediul în municipiul Bucureşti.

Prin urmare, organizarea D.I.I.C.O.T. în structură centrală, structuri teritoriale şi birouri teritoriale nu îngăduie concluzia că cele din urmă ar funcţiona pe lângă alte instanţe decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu îşi găseşte aplicabilitatea în cauză, în care reclamantul este procuror în cadrul unui birou teritorial, respectiv Biroul Teritorial Gorj.

De asemenea, Tribunalul Gorj nu figurează în cauză în calitate de pârât, pentru a fi atrasă incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (21) prin raportare la art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Aşa fiind, competenţa teritorială trebuie stabilită conform dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în vigoare la data sesizării, şi revine instanţei de la domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul reclamantului.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2024.