Jurisdictional conflict over salary equality claims by retired court staff: inapplicability of special territorial competence to pensioners

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la 06.06.2023, sub nr. x/2023, reclamantele A., B., C., D., E. şi F. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public, prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea şi Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând:

1. Recunoaşterea stării de discriminare în care au fost plasate, de către pârâţi, în materie salarială, având în vedere calitatea lor de personal auxiliar de specialitate din cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie" pe perioada august 2018-la zi şi în continuare, prin neacordarea salariului de baza brut lunar şi a cuantumului sporilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de confidenţialitate, precum şi a sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare şi periculoase, prin raportare la specialiştii IT - personal auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor şi, în consecinţă, uniformizarea modului de calcul a acestor drepturi salariale, pe perioada august 2018 la zi şi în continuare;

2. Repararea prejudiciului ce li s-a creat prin neacordarea acestor drepturi salariale, respectiv obligarea pârâţilor la plata către acestea pe perioada august 2018 - la zi şi în continuare, pentru fiecare lună şi până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre suma care li s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să li se plătească, cu titlu de salariu de bază brut lunar şi cuantum sporuri, prin luarea în considerare a nivelului maxim al salariului de bază brut lunar şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de confidenţialitate, precum şi a sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare şi periculoase plătite specialiştilor IT - personal auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor;

3. Actualizarea sumelor stabilite mai sus, cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţe de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamantelor (datele la care s-au efectuat plăţile drepturilor salariale) şi până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate în capetele de cerere 2 şi 3.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 567/2004, art. 194 C. proc. civ., art. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017, pct. 53 din Legea nr. 207/2018, art. 120 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 304/2004, şi decizia nr. 794/15.12.2016 a Curţii Constituţionale.

Prin sentinţa civilă nr. 1202/2023 din 25 octombrie 2023, Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. se aplică şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor şi, dat fiind că reclamantele au avut calitatea de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, devine incidentă decizia nr. 7 din 16 mai 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, în soluţionarea recursului în interesul legii, a statuat că art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de grefier, în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate grefier la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care, prin încheierea din 22 februarie 2024, a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secţia I civilă complet litigii de muncă a Tribunalului Brăila.

Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa, aplicând dispoziţiile art. 536 şi ale art. 552 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ şi decizia nr. 17 din 17/09/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit caracterul de ordine publică a necompetenţei materiale procesuale a secţiei/completului specializat, a reţinut că obiectul acţiunii îl constituie soluţionarea unui litigiu de muncă, materie în care competenţa este partajată între secţia I Civilă, competentă să judece litigiile de muncă, şi secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ, care judecă numai litigii care privesc funcţionarii publici, iar calitatea reclamantelor de grefier atrage competenţa de soluţionare a cauzei a Tribunalului Brăila, secţia I civilă complet litigii de muncă a Tribunalului Brăila.

3. La 26 februarie 2024, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia I civilă, sub nr. x/2023*, iar prin sentinţa civilă nr. 366/2024 din 23 mai 2024, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că obiectul acţiunii se circumscrie unui litigiu de muncă, conform dispoziţiilor art. 266 din Codul muncii, caz în care competenţa teritorială este exclusivă conform art. 269 alin. (2) din aceeaşi lege, respectiv în funcţie de locul unde reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul, aceste norme instituind un caz de competenţă exclusivă.

Prevederile art. 127 C. proc. civ. pot fi invocate doar de către personalul în activitate la data sesizării instanţei, nu şi de cei care s-au pensionat anterior sau care şi-au încetat activitatea din alte motive, însă din adresa nr. x/2023 comunicată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea rezultă că reclamantele şi-au încetat activitatea în cadrul acestei instituţii cu mult anterior sesizării instanţei.

Întrucât la data sesizării instanţei niciuna dintre reclamante nu îndeplinea vreuna dintre funcţiile prevăzute de art. 127 C. proc. civ., competenţa teritorială se determină în raport cu art. 269 din Codul Muncii, în funcţie de domiciliile acestora situate în municipiul Tulcea, conform datelor menţionate prin cererea de chemare în judecată.

4. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 7 iunie 2024.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., când, în cazul declinărilor succesive, ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

În cauză, Tribunalul Tulcea a fost învestit cu soluţionarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantele care, anterior sesizării instanţei, au activat în calitate de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, acţiunea având ca obiect acordarea de drepturi salariale, împrejurare care impune verificarea incidenţei vreuneia dintre normele prevăzute de art. 127 C. proc. civ.

Conform alin. (1) al art. 127 C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea". Aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul grefierilor, potrivit normei de trimitere cuprinse în art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.", iar potrivit alin. (21), aceste dispoziţii, împreună cu cele ale alin. (1), se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Înalta Curte reţine că reclamantele au deţinut funcţia de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, însă, la data învestirii primei instanţe, nu mai aveau această calitate, încetându-şi activitatea prin pensionare, competenţa teritorială neputând fi stabilită prin raportare la dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. privind desfăşurarea activităţii la parchetul de pe lângă instanţa de competenţa căreia este pricina dedusă judecăţii sau la un parchet de pe lângă instanţa superioară acesteia.

De asemenea, competenţa nu poate fi determinată nici conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ., întrucât acţiunea nu a fost formulată în contradictoriu cu nicio instanţă, ci cu unităţi de parchet de grade diferite.

Pe cale de consecinţă, devin aplicabile dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă aparţine tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

Prin urmare, având în vedere că raporturile de muncă ale reclamantelor au încetat prin pensionare şi fostul loc de muncă nu mai poate constitui un criteriu în funcţie de care să fie stabilită competenţa, va fi avut în vedere domiciliul acestora situat în municipiul Tulcea, competenţa teritorială în soluţionarea cauzei revenind Tribunalului Tulcea.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2024.