Employment wage discrimination dispute: Bucharest Tribunal affirmed competent over Arad Tribunal to resolve negative jurisdictional conflict following case severance

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 17.03.2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Naţională Anticorupţie şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării - în calitate de expert, au solicitat recunoaşterea stării de discriminare în care au fost plasaţi de către pârâţi, în materie salarială, având în vedere calitatea de personal auxiliar de specialitate din cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie", pe perioada august 2018-la zi şi în continuare, prin neacordarea salariului de bază brut lunar şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de confidenţialitate, precum şi a sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare şi periculoase, prin raportare la specialiştii IT - personal auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor şi, în consecinţă, uniformizarea modului de calcul a acestor drepturi salariale, pe perioada august 2018-la zi şi în continuare; repararea prejudiciului ce s-a creat prin neacordarea acestor drepturi salariale, respectiv obligarea pârâtei la plata către reclamanţi pe perioada august 2018-la zi şi în continuare, pentru fiecare lună şi până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre suma care s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să li se plătească, cu titlu de salariu de bază brut lunar şi cuantum sporuri, prin luarea în considerare a nivelului maxim al salariului de bază brut lunar şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de confidenţialitate, precum şi a sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare şi periculoase plătite specialiştilor IT - personal auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor; actualizarea sumelor stabilite mai sus, cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţe de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate (datele la care s-au efectuat plăţile drepturilor salariale) şi până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate în capătul de cerere 2 şi 3.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 567/2004, art. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017, pct. 53 din Legea nr. 207/2018, art. 120 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 304/2004 şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016.

La termenul din 14.11.2023, după disjungerea cererilor formulate în cauză de alţi reclamanţi şi constituirea a noi dosare, prima instanţă a rămas învestită cu soluţionarea dosarului nr. x/2023, reclamantă fiind L., cu domiciliul în judeţul Arad.

Prin sentinţa civilă nr. 7093 din 12 decembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, această instanţă a declinat competenţa soluţionării cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Arad.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că, raportat la data sesizării instanţei, respectiv 17.03.2023, regulile de competenţă erau reglementate de art. 269 Codul muncii, forma în vigoare la acea dată.

Astfel, având în vedere menţiunile din cartea de identitate a reclamantei referitoare la domiciliul acesteia situat în raza teritorială a Tribunalului Arad şi lipsa dovezilor privind existenţa unei reşedinţe în raza teritorială a Tribunalului Bucureşti, a considerat aplicabile în cauză dispoziţiile art. 95 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 269 Codul muncii, motiv pentru care s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, care prin sentinţa civilă nr. 417 din 21 martie 2024, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus suspendarea judecăţii cauzei, precum şi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În pronunţarea acestei sentinţe, coroborând dispoziţiile art. 210 şi ale art. 269 alin. (3) din Codul muncii raportate la prevederile art. 59 C. proc. civ. şi observând că instanţa de trimitere a reţinut existenţa unei legături suficient de strânse cu drepturile proprii ale celorlalţi reclamanţi solicitate în contradictoriu cu aceeaşi pârâtă pentru a justifica judecarea acestora împreună, s-a constatat că hotărârea asupra uneia dintre cererile reclamanţilor care au figurat iniţial în acţiune este de natură să influenţeze hotărârea asupra alteia, împrejurare care atrage prorogarea competenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 13 mai 2024.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa să judece acelaşi proces, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că obiectul cauzei îl constituie un litigiu de muncă în care pretenţiile mai multor reclamanţi vizează acordarea unor drepturi salariale pretins cuvenite în considerarea funcţiilor auxiliare de specialitate diferite la data introducerii acţiunii, respectiv grefier, grefier-arhivar, grefier-registrator, grefier statistician şi grefier documentarist cu studii superioare juridice, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2023.

Acţiunea introductivă prin care mai mulţi reclamanţi, printre care şi reclamanta din cauză, în calitate de personal auxiliar de specialitate, pretind angajatorului drepturile salariale se întemeiază pe aceeaşi cauză juridică, raporturile juridice deduse judecăţii fiind similare, motiv pentru care sunt aplicabile dispoziţiile art. 59 C. proc. civ. privind coparticiparea procesuală facultativă.

Din actele de procedură ale pricinii deduse judecăţii rezultă că, la termenul din 14.11.2023, prima instanţă sesizată a dispus disjungerea cererilor formulate în cauză în funcţie de domiciliile reclamanţilor din alte judeţe şi constituirea mai multor dosare noi, printre care şi dosarul nr. x/2023, în cadrul căruia, raportat la domiciliul reclamantei situat în judeţul Arad, s-a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, soluţionarea cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Arad.

Înalta Curte reţine că măsura disjungerii raporturilor juridice, ca măsură de administrare judiciară, nu poate avea drept consecinţă pierderea competenţei instanţei iniţial învestite, aceasta rămânând competentă să soluţioneze şi cererea de chemare în judecată disjunsă.

Prin urmare, astfel conturat raportul juridic litigios, Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti a fost în mod corect şi legal sesizat de reclamantă în conformitate cu dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., motiv pentru care luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea atrage şi consecinţa pierderii competenţei instanţei iniţial învestite de la soluţionarea acestora, pentru a se justifica măsura declinării competenţei de soluţionare a cauzei în ceea ce o priveşte pe reclamanta L., în condiţiile în care nu s-a constatat lipsa coparticipării procesuale.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2024.