Competence of administrative courts over restitution claims for unconstitutional amendments to military pension indexation

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la 23.02.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, să fie obligat pârâtul Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023; şi să oblige pârâţii să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei, raportat la prevederile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 şi H.G. nr. 28/2023, art. 1 şi art. 2, conform gradului deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţia României.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 9 alin. (1), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 591 din 12 octombrie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completelor specializate în soluţionarea cauzelor de litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I Civile a Tribunalului Timiş.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că natura juridică a litigiului dedus judecăţii priveşte materia asigurărilor sociale, fiind incidente dispoziţiile art. 100-103 din Legea nr. 223/2015, iar temeiul de drept al acţiunii introductive, respectiv art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu este de natură să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ în soluţionarea cauzei, în condiţiile în care ceea ce se pune în discuţie în cauză este modalitatea de indexare şi actualizare a unei pensii militare de stat după modificarea prevederilor art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015 prin O.U.G. nr. 59/2017.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, iar prin sentinţa civilă nr. 439/PI din 4 aprilie 2024, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, pentru a cărui soluţionare a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea acestei soluţii, tribunalul a dat eficienţă principiului disponibilităţii, reţinând că cererea prin care reclamantul a solicitat să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, raportat la obiectul acţiunii, s-a constatat incidenţa în cauză a art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, text legal care, potrivit interpretării date de Curtea Constituţională, prin decizia nr. 479 din 18 iunie 2015, vizează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile pretins a fi fost cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, respectiv restituirea unor drepturi băneşti pretins a fi fost reţinute de către pârâţi în temeiul O.U.G. nr. 59/2017, iar conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, întrucât cererea dedusă judecăţii vizează acordarea de despăgubiri de către o autoritate centrală, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 5 iunie 2024.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa să judece acelaşi proces, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Normele de competenţă materială sunt stabilite în funcţie de obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria cauzelor care se soluţionează de o anumită categorie de instanţe judecătoreşti.

Înalta Curte constată că, prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamantul se consideră vătămat în drepturile sale prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017, criticată de acesta ca nefiind constituţională, motiv pentru care a solicitat obligarea Guvernului României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiilor dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 şi obligarea pârâţilor la restituirea sumelor reţinute din pensie, cererea fiind întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 9 alin. (1), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că prin O.U.G. nr. 59/2017, privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, a cărei neconstituţionalitate se invocă, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei, astfel cum era reglementat de dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cum este şi cazul reclamantului, nu schimbă natura litigiului în sensul că acesta aparţine jurisdicţiei asigurărilor sociale.

Dimpotrivă, acţiunea fiind formulată în temeiul prevederilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, determină concluzia potrivit căreia litigiul dedus judecăţii are natura unuia de contencios administrativ

Aşadar, capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat şi restituirea contribuţiilor ce i-au fost reţinute din pensie urmare a ordonanţei de urgenţă criticate pentru neconstituţionalitate reprezintă un capăt accesoriu de cerere aflat tot în competenţa instanţei de contencios administrativ, în conformitate cu textul art. 123 C. proc. civ., potrivit căruia:

"(1) Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120".

Prin urmare, această cerere accesorie se încadrează în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care stipulează că "Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative", astfel că solicitarea privind restituirea contribuţiilor reţinute în baza ordonanţei de guvern criticate pentru neconstituţionalitate, precum şi dobânda legală penalizatoare şi actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor, reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri.

În ceea ce priveşte instanţa de contencios administrativ competentă să soluţioneze cauza, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind un litigiu care priveşte o ordonanţă emisă de Guvernul României, deci un act emis de o autoritate centrală, se soluţionează în primă instanţă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În consecinţă, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, respectiv Curţii de Apel Timişoara.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2024.