Jurisdictional conflict over pension freeze assigned to administrative division of court of appeal.

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Harghita, secţia Civilă, la 17.02.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând: să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, să fie obligată pârâta, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, la actualizarea şi indexarea drepturilor de pensie rezultate de la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 08.03.2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu Legea nr. 152/2017, prin care s-a majorat cu 10%, începând cu data de 01.10.2017, cuantumul brut al salariilor de funcţie ale poliţiştilor din M.A.I., şi art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin care s-a majorat cu 25%, începând cu 01.01.2018, cuantumul brut al salariilor de funcţie şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut lunar; precum şi obligarea pârâtei, potrivit art. 65 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 la repararea pagubelor prin achitarea în totalitate a sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor, în cadrul termenului general de prescripţie, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data intrării în drepturile de pensie până la zi.

Totodată, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 24/2000 şi ale Legii nr. 73/1993, constând în nerespectarea obligaţiei de a solicita avizul Consiliului Legislativ de către Guvern anterior adoptării O.U.G. nr. 59/2017.

În drept, au fost invocate Constituţia României, Legea nr. 73/1993, Legea nr. 24/2000, Legea nr. 223/2015 în forma adoptată şi nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, decizia nr. 50/15.02.2022 a Curţii Constituţionale, art. 29 din Legea 47/1992, Legea nr. 152/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 99/2016, modificată prin O.U.G. nr. 56/04.08.2018, Legea-cadru nr. 153/2017 şi H.G. nr. 28/11.01.2023.

Prin sentinţa civilă nr. 24 din 18 ianuarie 2024, Tribunalul Harghita, secţia Civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea acestei soluţii, tribunalul a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a invocat faptul că drepturile şi interesele sale legitime au fost vătămate prin măsura reglementată de art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii, şi în consecinţă, repararea prejudiciului produs, în sensul restituirii sumelor reţinute din pensie cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate.

A constatat că, dat fiind caracterul de act administrativ al ordonanţei simple sau de urgenţă a Guvernului, acţiunea dedusă judecăţii se încadrează în prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, aşa cum rezultă din paragraful nr. 34 al deciziei nr. 4/2017 a Curţii Constituţionale, astfel că, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată şi dispoziţiile art. 9 alin. (1)-(2) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004, competenţa stabilită expres de legiuitor revine completurilor care judecă în materia contenciosului administrativ şi fiscal.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar prin sentinţa nr. 70 din 22 aprilie 2024, s-a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a suspendat judecata cauzei, sesizând Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, curtea de apel, având în vedere obiectul acţiunii deduse judecăţii şi calitatea părţilor aflate în litigiu, a reţinut că în cauză nu se aplică dispoziţiile art. 9 din Legea 554/2004, ci art. 100 din Legea nr. 223/2015, care prevede că "jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel", art. 101 din lege potrivit căruia "litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale", precum şi art. 102 din aceeaşi lege, care statuează că "cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul."

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 30 mai 2024.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa să judece acelaşi proces, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Normele de competenţă materială sunt stabilite în funcţie de obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria cauzelor care se soluţionează de o anumită categorie de instanţe judecătoreşti.

Înalta Curte constată că, prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamantul se consideră vătămat în drepturile sale prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017, criticată de acesta ca nefiind constituţională, motiv pentru care a solicitat obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne la indexarea şi actualizarea pensiei, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, precum şi la repararea pagubelor survenite de la data deschiderii dreptului la pensie, prin achitarea sumelor de bani actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare.

Împrejurarea că prin O.U.G. nr. 59/2017, privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, a cărei neconstituţionalitate se invocă, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei, astfel cum era reglementat de dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cum este şi cazul reclamantului, nu schimbă natura litigiului în sensul că acesta aparţine jurisdicţiei asigurărilor sociale.

Prevederile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora "persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ", determină concluzia potrivit căreia litigiul dedus judecăţii are natura unuia de contencios administrativ.

De asemenea, capetele de cerere prin care reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtei la indexarea şi actualizarea pensiei, precum şi la repararea pagubelor, urmare a ordonanţei de urgenţă criticate ca fiind neconstituţionale reprezintă capete accesorii ale cererii aflate tot în competenţa instanţei de contencios administrativ, în conformitate cu textul art. 123 C. proc. civ., potrivit căruia:

"(1) Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120".

Prin urmare, aceste cereri accesorii se încadrează în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care stipulează că "Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative", astfel că solicitările privind indexarea şi actualizarea pensiei, dobânda legală penalizatoare şi actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor, reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri.

În ceea ce priveşte instanţa de contencios administrativ competentă să soluţioneze cauza, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind un litigiu care priveşte o ordonanţă emisă de Guvernul României, deci un act emis de o autoritate centrală, se soluţionează în primă instanţă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În consecinţă, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, respectiv Curţii de Apel Târgu Mureş.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2024.