Territorial jurisdiction for contractual restitution where the place of performance is unstipulated
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering the Bacău Court of Appeal, Civil and Administrative/Fiscal Section II, to hear the case, ruling that the defendant’s location governed territorial competence. The dispute involved two companies challenging the obligation to return material stock left after the execution of a service contract, with prior instances of the Brașov and Bacău courts reciprocally declining jurisdiction due to disagreements on material competence and the interpretation of alternative territorial competence. The court determined that because the contract did not expressly stipulate a place for the execution of the restitution obligation, the specific alternative competence rules for contract execution did not apply, and jurisdiction could not be consolidated in a court that had only addressed material incompetence. Consequently, the general rule of territorial competence based on the defendant’s registered seat was applied, rendering the Bacău court competent to resolve the civil contractual dispute.
Legislator headnote
AI generatedart. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 95 pct. 1 C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 131 alin. (1) C. proc. civ, art. 131 alin. (2) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for contractual restitution where the place of performance is unstipulated: În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 14-15, art. 1.516, art. 1.528 C. civ. şi art. 451-453 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, la 24.08.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la restituirea stocului de materiale rămase în urma executării lucrărilor menţionate în contractul de prestări servicii nr. x din 01.10.2014.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 14-15, art. 1.516, art. 1.528 C. civ. şi art. 451-453 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta B. S.R.L. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov, în temeiul art. 107 şi art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 4686 din 3 iunie 2022, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria, având în vedere valoarea obiectului acţiunii deduse judecăţii, a constatat că instanţa competentă material să soluţioneze cauza în primă instanţă este tribunalul, raportat la dispoziţiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ.
În privinţa stabilirii competenţei teritoriale, instanţa, analizând conţinutul convenţiei încheiate în scris între părţi, a concluzionat că acestea nu au prevăzut nici în contractul de prestări servicii, nici în actul adiţional la acesta, locul executării obligaţiei care să facă aplicabile în cauză dispoziţiile legale privind competenţa alternativă prevăzută de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., urmând ca litigiul să fie soluţionat de instanţa de la sediul pârâtei situat în Bacău, conform art. 107 C. proc. civ.
2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă, iar prin încheierea nr. 9 din 10 februarie 2023, a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată în favoarea secţiei a II-a Civile şi de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bacău.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut că pretenţiile solicitate prin cererea de chemare în judecată sunt întemeiate în drept pe dispoziţiile din C. civ. privind răspunderea civilă contractuală şi, dată fiind calitatea de profesionist a fiecărei părţi, litigiul trebuie judecat de instanţa specializată în această materie.
3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, sub nr. x/2021*, şi prin sentinţa civilă nr. 168 din 29 iunie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamanta A. S.R.L. în faţa secţiei I Civile a Tribunalului Bacău şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
În motivarea acestei soluţii, tribunalul a reţinut că, în raport cu natura litigiului, opţiunea reclamantei în privinţa instanţei competente material produce efecte în temeiul art. 116 C. proc. civ. raportat la art. 113 alin. (1) pct. 3 din acelaşi cod, incident în cauză în considerarea locului executării obligaţiei contractuale.
4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care, prin sentinţa civilă nr. 102/C din 17 aprilie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamantă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a suspendat judecata cauzei, sesizând, totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, prin încheierea interlocutorie nr. 9 din 10 februarie 2023, Tribunalul Bacău, secţia I civilă s-a declarat necompetentă material procesual să soluţioneze cauza, fără a invoca şi necompetenţa teritorială, în condiţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii şi faptul că nici nu a fost acordat vreun termen de judecată, în condiţiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., Tribunalul Braşov a considerat că Tribunalul Bacău a devenit competent să soluţioneze cauza.
De asemenea, s-a reţinut că pârâta în cauză are sediul în Bacău, iar pentru a opera dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., este necesar ca părţile, prin voinţa lor comună, să prevadă expres în contract locul executării obligaţiilor, fără a putea opera dispoziţiile C. civ., potrivit cărora plata se face întotdeauna la creditor.
5. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 24 mai 2024.
Înalta Curte, constatând că există conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza a I-a C. proc. civ., privind existenţa declinărilor reciproce, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că emiterea regulatorului de competenţă presupune stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în condiţiile în care competenţa materială aparţine tribunalului, conform dispoziţiilor art. 95 pct. 1 coroborat cu art. 98 C. proc. civ.
Pretenţia dedusă judecăţii izvorăşte din contractul încheiat între reclamanta A. S.R.L., în calitate de beneficiar, şi pârâta B. S.R.L., în calitate de prestator, diferendul dintre acestea fiind generat de obligaţia de restituire a stocului de marfă rămas în urma executării lucrărilor prevăzute în contractul de prestări servicii, stabilită prin actul adiţional.
Potrivit art. 107 C. proc. civ., "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", iar conform dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Dispoziţiile art. 113 alin. (1) C. proc. civ. instituie cazuri de competenţă alternativă între instanţa competentă potrivit regulii generale şi instanţele menţionate pentru fiecare din ipotezele reglementate, punctul 3 oferind reclamantului posibilitatea de a sesiza instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.
Analizând clauzele convenţiilor încheiate în scris între părţile din proces, se constată că în cuprinsul acestora nu sunt prevăzute elemente specifice în funcţie de care să poată fi identificat locul executării obligaţiei de restituire a stocului de marfă, pentru a se activa dreptul reclamantei de a alege între mai multe instanţe competente teritorial.
De asemenea, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa teritorială de soluţionare a litigiului nu se putea consolida în faţa unei instanţe necompetente, respectiv secţia I Civilă a Tribunalului Bacău, care a invocat necompetenţa material procesuală şi a declinat cauza la secţia a II-a Civil.
Prin urmare, nefiind incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în lipsa prevederii în mod expres în contract a locului executării obligaţiei, devine incidentă regula generală cuprinsă în dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., competenţa teritorială urmând a fi stabilită în funcţie de sediul pârâtei, care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale în condiţiile art. conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.
În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2024.