Appeal against suspension order held inadmissible; suspension stands.

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 28.05.2010, sub nr. x/2010, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., obligarea acesteia la plata salariului restant aferent perioadei august 2008 - iulie 2009, a daunelor-interese pentru întârzierea nejustificată a plăţilor, precum şi a cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 154 alin. (3), art. 156, art. 161 alin. (4) şi ale art. 269 alin. (1) din Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 4620 din 28 mai 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa sa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, la 15.07.2010, iar prin încheierea din 15 septembrie 2010, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, a dispus suspendarea judecăţii cauzei.

Ulterior, prin încheierile succesive din 2 octombrie 2013 şi din 29 aprilie 2015, s-a menţinut măsura suspendării dispusă în baza aceluiaşi temei de drept.

Prin sentinţa nr. 65 din 7 februarie 2024 pronunţată de aceeaşi instanţă, s-a admis excepţia perimării, invocată din oficiu, şi s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., prin administrator judiciar Casa de Insolvenţă Transilvania Filiala Bucureşti S.P.R.L.

3. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A..

Prin încheierea din 19 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a dispus suspendarea judecăţii recursului declarat de recurentul-reclamant A., în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de la 1865.

4. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A., prin care a solicitat să se ia act de calea de atac exercitată, cu consecinţa repunerii pe rol a dosarului nr. x/2010

În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că din cauza lipsei cunoştinţelor juridice nu a solicitat în mod expres, anterior perimării acţiunii introductive, judecarea cauzei în lipsă, precum şi faptul că nu a primit nicio informare în legătură cu încetarea efectelor produse de art. 36 din Legea nr. 85/2006 şi reluarea cauzei, în afară de citaţia pentru termenul la care s-a discutat această excepţie.

Învederează că, la termenul de judecată la care s-a perimat cauza, s-a aflat în imposibilitate fizică de a se deplasa la sediul instanţei şi de a îşi expune punctul de vedere, precizând că exercitarea recursului constituie dovada interesului acestuia pentru soluţionarea dosarului nr. x/2010

Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la 17.07.2024, sub nr. x/2010/a1.

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare în cauză.

5. Înalta Curte, examinând recursul declarat în cauză, în raport cu excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară, în temeiul art. 137 alin. (1) raportat la art. 2441 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, constată următoarele:

Cauza are ca obiect recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 19 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2010, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii recursului pentru lipsa părţilor, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de la 1865.

Principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

Potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.

Relevante în cauză sunt prevederile art. 2441 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia "asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs."

Textul legal enunţat statuează, aşadar, că încheierea de suspendare poate fi atacată cu recurs, în mod separat, cu excepţia celei pronunţate în recurs.

În consecinţă, Înalta Curte constată că, în cauză, este incidentă teza legală care exclude de la exerciţiul căii extraordinare de atac încheierile de suspendare a judecăţii cauzei pronunţate de o instanţă de recurs.

Deşi în finalul dispozitivului încheierii atacate există menţiunea "cu recurs pe toată durata suspendării", aceasta nu îndreptăţeşte partea să declare calea de atac indicată, deoarece ar constitui atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, ceea ce este inadmisibil în ordinea de drept.

Astfel, întrucât stadiul procesual este recursul, iar hotărârea care soluţionează cauza este irevocabilă, şi încheierea prin care se dispune suspendarea judecăţii dobândeşte acest caracter, urmând soarta hotărârii finale.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 19 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 19 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2010.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2024.