Pension indexing challenge under emergency ordinance: Jurisdiction of administrative courts under Art. 9 of Law no. 554/2004 despite social benefits subject matter

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal la 22 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii GUVERNUL ROMÂNIEI şi CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MAI, a solicitat să se constatate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M Of. nr. 41 din 13.01.2023, obligarea pârâţilor să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M Of. nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 şi art. 2, conform gradului de comisar-şef deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Se invocă excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă şi intrinsecă a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, care afectează Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, în ansamblul său. În motivare, reclamantul a arătat că are calitatea de pensionar din data de 25.09.2016, conform deciziei nr. 188767/16.12.2016 a Casei Sectoriale de Pensii a MAI, fiind invocate ca temei de drept dispoziţiile art. 9 alin. (1), (2), (4) şi 5 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 260 din 17 octombrie 2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii cererii reclamantului A. formulate în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cerere pe care o respinge.

A respins ca inadmisibilă cererea reclamantului de sesizare a CCR de către Curtea de Apel Iaşi - SCAF în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017 în raport de prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie.

A admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei privind soluţionarea cererii reclamantului formulate în contradictoriu cu Casa Sectorială de Pensii a MAI şi de sesizare a CCR, în acest din urmă cadru procesual şi a declinat competenţa materială de soluţionare a acestor din urmă cereri în favoarea secţiei I Civile - Complet de asigurări sociale a Tribunalului Iaşi,

Pentru a hotărî astfel, Curtea a ţinut seama de faptul că cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 vizând O.U.G. nr. 59/2017, formulată împotriva Guvernului României, este inadmisibilă, sens în care a apreciat că stabilirea competenţei materiale nu poate fi lăsată la opţiunea reclamantului prin formularea unei cereri inadmisibile în vederea atragerii unei alte competenţe materiale decât cea prevăzută expres de lege, aşa încât a constatat că aparţine secţiei I Civile - Complet de asigurări sociale a Tribunalului Iaşi, competenţa materială de soluţionarea a cererii formulate de reclamant.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, la 15 noiembrie 2023, sub acelaşi număr de dosar.

Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 997/2024 din 21 mai 2024 a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul A., în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Iaşi, secţia I civilă s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 17 iunie 2024, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate în cauză, Înalta Curte constată că reclamantul A., fost militar, beneficiind de pensie de serviciu, se consideră vătămat în drepturile sale prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017.

În acest context, se reţine că reclamantul a dedus judecăţii o acţiune cu mai multe capete de cerere, capătul principal fiind cel de constatare a vătămării produse prin adoptarea unui O.U.G., aspect ce atrage competenţa instanţelor de contencios administrativ, restul capetelor de cerere având caracter subsidiar.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.

Raportat la situaţia premisă constând în formularea unei cereri în cadrul procedurii prevăzute la art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi în existenţa unei legături directe între vătămarea pretinsă şi adoptarea O.U.G. a cărei neconstituţionalitate se invocă, Înalta Curte apreciază că competentă să soluţioneze cauza este instanţa de contencios administrativ, chiar dacă raportul juridic litigios dedus judecăţii vizează materia prestaţiilor sociale sau raporturi juridice de altă natură.

Această soluţie este impusă explicit la art. 9, unde legiuitorul nu face nicio distincţie în funcţie de natura raportului juridic dedus judecăţii, or când legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Faţă de această împrejurare, se reţine calificarea juridică a cererii dată de reclamant, în sensul că acesta a înţeles să învestească instanţa de contencios administrativ, motivarea şi temeiurile de drept fiind clare în sensul susţinerii aplicării art. 9 Legea nr. 554/2004.

În acest sens, instanţa reţine că, potrivit principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil, părţile pot determina nu numai existenţa procesului, prin declanşarea procedurii judiciare şi prin libertatea de a pune capăt procesului, ci şi conţinutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, obiectul şi cauza acestuia.

Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2024.