Insurance appeal inadmissible; Fund ordered to pay €10,000 death and injury award costs.

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 19 ianuarie 2023 şi prin cererea precizatoare înregistrată la 16 mai 2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi cu intervenientul forţat B., anularea deciziei FGA nr. 54832 din data de 25.11.2022 precum şi a deciziei FGA nr. 60874 din data de 05.05.2023 şi obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 45.000 Euro, în echivalent în RON la cursul de la data plăţii, cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale produse ca urmare a decesului concubinei sale, C., într-un accident rutier ce a avut loc la data de 21 septembrie 2020 în judeţul Cluj şi la plata sumei de 15.000 Euro în echivalent în RON la cursul de la data plăţii, cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale produse ca urmare a vătămării sale corporale cu ocazia aceluiaşi accident rutier şi a sumei de 1621,74 RON, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material.

Prin sentinţa civilă nr. 1429 din 31 mai 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată precizată şi majorată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 1630/2023 din 3 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1429 din 31 mai 2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pe care a schimbat-o, în sensul că:

Admite contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 54832/25.11.2022 emise de pârâta Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anulează decizia atacată, admite în parte cererea de plată şi obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 10.000 Euro în echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, prejudiciu moral suferit ca urmare a decesului numitei C.;

Admite contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 60874/5.05.2023 emise de pârâta Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anulează decizia atacată în parte, admite în parte cererea de plată şi obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1078 Euro, în echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, daune morale pentru vătămările proprii, precum şi la plata sumei de 56.12 RON daune materiale.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 422,90 RON cu titlul de cheltuieli de judecată fond.

Obligă intimata la plata către apelant a sumei de 1.015,73 cu titlul de cheltuieli de judecată apel.

Împotriva acestei decizii, pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate şi respingerea apelului declarat de A., cu consecinţa respingerii ca neîntemeiată a contestaţiei formulată de intimatul-reclamant, în calitate de concubin al victimei C..

Motivul de casare pe care se întemeiază prezentul recurs vizează interpretarea şi aplicarea greşită a legii, în speţă - art. 1391 C. civ. şi a normelor legale incidente.

In acest sens, se arată că instanţa de apel a admis în parte apelul formulat de A. şi a admis în parte contestaţia, în ceea ce priveşte acordarea daunelor morale pentru decesul concubinei, apreciind că acestea este îndreptăţit să primească despăgubiri.

În acest context, recurentul consideră că problema stabilirii despăgubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economica a unor drepturi si valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea ori suferinţa psihică încercată de cel care le pretinde. Ea presupune o apreciere şi evaluare complexă a aspectelor în care prejudiciile produse se exteriorizează şi pot fi astfel supuse puterii de apreciere. Daunele morale nu reprezintă preţul plătit pentru suferinţele psihice care sunt inestimabile, ci reprezintă o reparaţie simbolică, stabilită din perspectiva consecinţelor în planul vieţii personale si sociale.

Prin urmare, chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate pecuniar, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, având posibilitatea de a aprecia intensitatea şi gravitatea lor şi de a stabili dacă şi în ce cuantum, o sumă de bani este potrivită pentru a repara prejudiciul moral produs.

Având în vedere prevederile art. 1390 si art. 1391 C. civ. repararea prejudiciului nepatrimonial poate fi făcută in raport cu persoanele îndreptăţită să primească despăgubiri ca urmare a decesului.

Astfel că, în cuprinsul art. 1390 C. civ. se arată faptul că despăgubirea se cuvine celor îndreptăţiţi la întreţinere din partea celui decedat. Concubinul nu era beneficiar al vreunei obligaţii de întreţinere din partea victimei, nefiind astfel lipsit de ajutor după decesul acesteia. Pe de alta parte, raportat la prevederile art. 1391 alin. (2) C. civ., se poate acorda despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor si colateralilor sau soţului pentru durerea încercata ca urmare a decesului victimei.

Însă, din cuprinsul textului de lege, rezultă faptul că pot fi acordate despăgubiri rudelor victimei daca se face dovada unui prejudiciu moral, nesubzistând o prezumţie legală care să confere un drept cert la despăgubire doar în baza legăturii de rudenie, cum în mod eronat susţine reclamantul în cuprinsul prezentei contestaţii.

In opinia recurentului, instanţa de apel, în mod nelegal a reţinut faptul că victima C. şi intimatul-reclamant A. aveau o relaţie de familie de facto asemănătoare celei dintre soţ şi soţie, cu menţiunea că nu şi-au oficializat această relaţie.

Pe de altă parte, conform procedurii FGA de soluţionare a pretenţiilor izvorând din vătămări corporale sau decese, nu exista posibilitatea acordării unor despăgubiri concubinilor victimelor decedate, în lipsa posibilităţii de administrare a unui probatoriu care să releve eventuala legătură de afecţiune, precum şi intensitatea acesteia, ori recurentul consideră că atât timp cât martorii ale căror declaraţii au fost reţinute ca fiind relevante în cauza nu au fost audiaţi în fata instanţei şi nu a existat posibilitatea ca acesta să adreseze întrebări martorilor, decizia instanţei de apel apare ca fiind nelegală.

Mai susţine recurentul, că în speţă, intimatul-reclamant nu a probat existenţa unui prejudiciu moral în condiţiile cerute la pct. 6.4 (1) lit. a) din Procedura operaţionala a FGA privind soluţionarea pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare formulate de persoanele prejudiciate, izvorând din cazuri de vătămări corporale sau decese, ediţia a 11-a, din data de 26.01.2022 şi nici nu a susţinut şi probat că ar fi contestat legalitatea acestei proceduri.

Astfel, Fondul de Garantare a Asiguraţilor procedează la plata indemnizaţiilor/despăgubirilor cuvenite creditorilor de asigurări ai asigurătorului în faliment, cu respectarea prevederilor Legii nr. 213/2015 actualizată, a Normei ASF nr. 24/2019, a condiţiilor de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare şi cu normele aplicabile în materie, în vigoare la data producerii evenimentului asigurat.

Fondul de Garantare a Asiguraţilor garantează plata creanţelor de asigurare în virtutea principiului protecţiei consumatorului produselor şi serviciilor de asiguraţi, iar nu ca obligaţii proprii ai recurentului, obligaţia fiind născută din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarului asigurării cu asigurătorul.

Pentru aceste considerente, recurentul apreciază că este îndreptăţit să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

Prin întâmpinarea depusă, la 12 martie 2024, intimatul-reclamant A. a invocat inadmisibilitatea recursului şi a solicitat să se constate nulitatea căii de atac.

La termenul din 20 iunie 2024, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reţinut următoarele:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Se constată că, în speţă, hotărârea atacată, respectiv decizia civilă nr. 1630/2023 din 3 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost pronunţată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Legea nr. 310/2018 a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, prevederile sale fiind aplicabile acţiunii iniţiate de reclamant la 19 ianuarie 2023, astfel cum prevede art. 24 C. proc. civ.

Se constată că prin acţiunea promovată, reclamantul a solicitat obligarea societăţii de asigurare la plata sumei de 45.000 Euro, în echivalent în RON la cursul de la data plăţii, cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale produse ca urmare a decesului concubinei sale, C., într-un accident rutier ce a avut loc la data de 21 septembrie 2020 în judeţul Cluj şi la plata sumei de 15.000 Euro în echivalent în RON la cursul de la data plăţii, cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale produse ca urmare a vătămării sale corporale cu ocazia aceluiaşi accident rutier şi a sumei de 1621,74 RON, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material.

Astfel, raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, se constată că obiectul acţiunii - despăgubiri în materie de asigurări - se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un litigiu în materia asigurărilor.

Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în litigiile în materia asigurărilor, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Referitor la cererea intimatului-reclamant A. privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Intimatul-reclamant A. a solicitat obligarea recurentului la plata sumei de 3.854,13 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, cu titlu de onorariu avocaţial şi cheltuieli de deplasare dovedite prin înscrisurile aflate la paginile 44 şi 47 din dosar.

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, instanţa supremă, constatând îndeplinite cerinţele art. 452 şi pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurentul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR să plătească intimatului-reclamant A. suma de 3.854,13 RON constând în onorariu avocaţial şi cheltuieli de deplasare.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR împotriva sentinţei civile nr. 1630/2023 din 3 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pe care îl va obliga la plata sumei de 3.854,13 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inamisibil recursul declarat de recurentul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR împotriva sentinţei civile nr. 1630/2023 din 3 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. şi intimata-intervenientă B..

Obligă recurentul la plata sumei de 3.854,13 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului-reclamant A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2024.