Pension claim appeal annulled for improper filing directly to Supreme Court instead of originating instance.

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 19.05.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informaţii, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea deciziei de pensionare nr. 87716/20.01.2017 şi recunoaşterea dreptului la pensie în cuantum de 6.565 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 5862/11.09.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a luat act de renunţarea la judecată a reclamantului.

Împotriva acestei sentinţe civile, a declarat recurs reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 34/R/28.05.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a anulat recursul ca tardiv.

Împotriva acestei decizii civile, A. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2022.

Prin încheierea din 20.02.2023, curtea de apel a dispus suspendarea judecăţii, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., iar prin decizia nr. 66/16.10.2023, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei şi a constatat perimată contestaţia în anulare.

Împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel, contestatorul A. a declarat recurs.

Din analiza cererii de recurs, nu s-au putut identifica motivele de nelegalitate invocate de recurent sau temeiul juridic al acesteia, nici critici vizând decizia atacată, întrucât cererea de recurs a fost întocmită olograf şi complet ilizibilă.

În aceste condiţii, prin adresa comunicată recurentului la 22.11.2023, i s-a solicitat să completeze cererea de recurs cu privire la datele de identificare ale intimatului şi să depună un exemplar lizibil al cererii de recurs.

La 04.12.2023, autorul căii de atac a depus o altă cerere de recurs olografă, tot ilizibilă, neputându-se stabili dacă este identică cu memoriul de recurs iniţial, dar nici dacă recurentul a formulat motive cu valenţe de nelegalitate.

Prin întâmpinarea înaintată la dosarul cauzei la 12.01.2024, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că cererea de recurs nu a fost depusă la instanţa a cărei hotărâre se atacă.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, iar prin încheierea din 17.04.2024 s-a dispus comunicarea acestuia părţilor cu menţiunea că au dreptul de a depune punct de vedere în 10 zile de la comunicare.

Prin punctul de vedere înaintat la dosar la 24.04.2024, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs. Cu privire la excepţia de nulitate a cererii de recurs, reţinută prin raportul întocmit şi comunicat părţilor, recurentul a solicitat respingerea acesteia cu motivarea că prin soluţia de perimare a contestaţiei în anulare, curtea de apel a săvârşit un abuz deoarece, în realitate, trebuia să îşi decline competenţa de soluţionare în favoarea Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie.

Prin rezoluţia din 04.06.2024, s-a fixat termen pentru examinarea admisibilităţii recursului în completul de filtru la 19.06.2024.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului reţinută prin raport, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Printre condiţiile pe care cererea de recurs trebuie să le îndeplinească se numără şi aceea a depunerii sale la instanţa a cărei hotărâre se atacă, iar nu la altă instanţă aleasă de parte sau la instanţa de recurs.

În acord cu dispoziţiile art. 490 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs, precum şi motivele de recurs formulate separat, trebuie să fie depuse la instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, sub sancţiunea nulităţii.

Prin urmare, instanţa supremă reţine că recurentul avea obligaţia de a depune cererea de recurs la Curtea de Apel Bucureşti, instanţa emitentă a hotărârii atacate.

Or, în cauză, calea extraordinară de atac a recursului a fost depusă direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în calitate de instanţă de recurs, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la , din dosarul de recurs.

Înalta Curte notează că cerinţa depunerii recursului la instanţa a cărei hotărâre se atacă este una extrinsecă actului de procedură (cererea de recurs), aşa încât sancţiunea nulităţii intervine necondiţionat de existenţa vreunei vătămări, în conformitate cu prevederile art. 176 pct. 6 C. proc. civ.

În consecinţă, recurentul avea obligaţia să respecte cerinţa de ordin procedural prevăzută de lege, sens în care se impunea să depună cererea de recurs la instanţa a cărei hotărâre a atacat-o, respectiv la Curtea de Apel Bucureşti, sancţiunea prevăzută expres de lege pentru încălcarea acestei obligaţii procedurale este nulitatea cererii de recurs, conform art. 490 alin. (1) C. proc. civ.

Este de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, justiţiabilii având dreptul de acces la justiţie numai în formele şi în modalităţile prevăzute de lege.

Faţă de neregularitatea constatată, de depunere a recursului direct la instanţa de recurs, având în vedere caracterul şi natura sancţiunii prevăzute pentru neîndeplinirea obligaţiei procedurale prevăzute de art. 490 alin. (1) C. proc. civ., vor fi înlăturate ca lipsite de relevanţă susţinerile recurentului exprimate prin punctul de vedere depus la raport, nulitatea neputând fi acoperită.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 66/16.10.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 66/16.10.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 iunie 2024.