Inadmissibility of cassation against final appellate judgment in enforcement contestation due to statutory bar on extraordinary appeals

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, secţia Civilă la 26.01.2021, sub nr. x/2021, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B., reprezentată de S.C. C. S.R.L., contestaţie la executare împotriva încheierii din 15.01.2021, pronunţată de executorul judecătoresc D. în dosarul execuţional nr. x/2013, privind numirea expertului evaluator S.C. E. S.R.L.; a invocat, pe cale de excepţie, constatarea perimării executării silite şi a solicitat desfiinţarea tuturor actelor de executare silită efectuate în perioada 21.01.2020-15.02.2021 şi a celorlalte acte ce vor fi comunicate în viitor şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării contestaţiei la executare, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

La 27.05.2021, contestatorul a solicitat suspendarea executării silite imobiliare, până la soluţionarea contestaţiei la executare.

Prin sentinţa civilă nr. 3596/02.07.2021, Judecătoria Oradea, secţia Civilă a respins atât excepţia netimbrării, cât şi contestaţia la executare şi cererea de suspendare a executării silite.

Împotriva acestei sentinţe civile şi a încheierii din 18.06.2021, contestatorul A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 216/LP/2022-A/14.03.2022, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii civile, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., contestatorul A. a promovat cerere de revizuire, înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, care a fost respinsă ca nefondată de această instanţă, prin decizia nr. 632/A/LP/2022/12.09.2022.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a declarat apel, care a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr. 6/2023-A/10.01.2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Prin recursul promovat împotriva acestei decizii, revizuentul A. a invocat excepţia nulităţii deciziei civile nr. 216/LP/2022-A/14.03.2022, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, a solicitat casarea în totalitate a celor două decizii, trimiterea cauzei spre rejudecare unei alte instanţe, în temeiul art. 480 alin. (3) C. proc. civ., şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin memoriul de recurs, titularul căii de atac a susţinut că, prin hotărârea dată, instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În dezvoltarea motivului de recurs, fundamentat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a arătat că decizia recurată nu răspunde susţinerilor sale privind recursul pe care l-a exercitat împotriva deciziei civile nr. 42/2022-A/11.02.2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, având ca obiect cererea sa de ajutor public judiciar; a subliniat că această omisiune echivalează cu nesoluţionarea unui capăt de cerere.

A conchis că pronunţarea hotărârii în revizuire şi în apelul formulat împotriva acesteia, anterior solutionării de Înalta Curte de Casatie si Justiţie a căii de atac declarate în cauza având ca obiect cererea de ajutor public judiciar, atrage nulitatea deciziilor astfel pronunţate, care nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea art. 179 alin. (3) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înaintată la dosarul cauzei la 24.04.2023, intimata a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a solicitat respingerea apărărilor intimatei şi admiterea cererii de recurs, astfel cum aceasta a fost formulată.

La termenul din 22.11.2023, instanţa supremă a dispus transpunerea dosarului în completul de filtru, în vederea efectuării procedurii de filtrare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că recursul declarat în cauză nu este admisibil.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, iar prin încheierea din 14.02.2024 s-a dispus comunicarea acestuia părţilor cu menţiunea că au dreptul de a depune punct de vedere în 10 zile de la comunicare.

Prin punctul de vedere înaintat la dosar la 04.03.2024, intimata, apreciind concluziile raportului în acord cu prevederile legale, a solicitat admiterea acestora cu consecinţa respingerii recursului ca inadmisibil.

Prin rezoluţia din 13.03.2024, s-a fixat termen pentru examinarea admisibilităţii recursului în completul de filtru la 17.04.2024, termen la care, constatându-se necesitatea continuării procedurii de filtrare a recursului, motivat de lipsa din dosarul nr. x/2022 a dovezii de comunicare a încheierii pronunţate la 06.03.2024, prin care cererea de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma asistenţei prin avocat, a fost respinsă, s-a acordat termen la 19.06.2024, în vederea examinării recursului în completul de filtru.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului reţinută prin raport, urmează a respinge ca inadmisibil recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Calea de atac exercitată are ca obiect decizia nr. 6/2023-A/10.01.2023, prin care Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă a soluţionat apelul declarat împotriva deciziei nr. 632/A/LP/2022/12.09.2022, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, hotărâre dată asupra revizuirii deciziei civile nr. 216/LP/2022-A/14.03.2022, pronunţată de aceeaşi instanţă, în apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 3596/02.07.2021, prin care Judecătoria Oradea, secţia Civilă a hotărât asupra unei contestaţii la executare.

În raport cu obiectul recursului şi cu materia litigiului sunt incidente dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", cele ale art. 718 alin. (1) din acelaşi cod care dispun că "Hotărârea pronunţată cu privire la contestalie poate fi atacată numai cu apel (...)", precum şi dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4, "Sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".

Faţă de prevederile amintite, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 216/LP/2022-A/14.03.2022, pronunţată în apel, într-o contestaţie la executare, era definitivă de la data pronunţării sale, potrivit art. 483 alin. (2) raportat la art. 718 alin. (1) şi a art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie mai constată că era definitivă chiar şi hotărârea dată asupra cererii de revizuire (decizia civilă nr. 632/A/LP/2022 din 12.09.2022), de vreme ce calea extraordinară de atac s-a exercitat împotriva unei decizii pronunţate în apel, dată în cadrul unei contestaţii la executare. Aşadar, de vreme ce decizia dată asupra cererii de revizuire a fost definitivă încă de la pronunţare, împotriva ei nefiind deschisă nici calea de atac a apelului şi nici a recursului, în mod corect apelul declarat a fost respins ca inadmisibil prin decizia recurată în prezentul dosar (nr. 6/2023-A/10.01.2023), calea de atac a recursului fiind şi ea inadmisibilă în condiţiile în care legea nu prevede posibilitatea exerciitării ei, ci o exclude în mod explicit.

Aşa fiind, în considerarea prevederilor art. 513 alin. (5) raportat la art. 718 alin. (1) şi art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul declarat în cauză nu este admisibil, iar recunoaşterea căii extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituţia României şi reglementat de art. 457 C. proc. civ.

Faţă de aspectele expuse în precedent, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 6/2023-A/10.01.2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 6/2023-A/10.01.2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 iunie 2024.