Specialized civil section jurisdiction over professional liability claims for lost business benefits

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă la 18.11.2022, sub nr. x/2022, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Municipiul Olteniţa a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3.000.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru beneficiul nerealizat în perioada 2021-2022 ca urmare a lipsirii de folosinţa terenului în proprietate, situat în mun. Olteniţa, şos. Călăraşi km4, CF x (nr. cadastral vechi x), jud. Călăraşi, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1349 alin. (1), art. 1357, art. 1381, art. 1385 C. civ., art. 44 din Constituţia României, art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 554 din 05 iulie 2023, Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă a respins cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 27.09.2023, sub nr. x/2022.

Prin decizia civilă nr. 44A din 17 ianuarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale specialializate a secţiei a IV-a Civilă, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind apelul în favoarea Secţiilor a V-a sau a VI-a Civile ale Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că apelul cu soluţionarea căruia a fost învestită a fost declarat într-o cauză având ca obiect un litigiu privind repararea prejudiciului reprezentând despăgubiri pentru beneficiul nerealizat de societatea apelantă-reclamantă în perioada 2021-2022 ca urmare a lipsirii de folosinţa terenului în proprietate.

Reţinând incidenţa în cauză a deciziei nr. 18/2016 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi ale art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, ale art. 3 C. civ., ale art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, respectiv a deciziei pronunţate în interesul legii nr. 4/2023, instanţa de trimitere a concluzionat că litigiul pendinte, ce priveşte raportul juridic dintre doi profesionişti, revine în competenţa completelor specializate constituite în cadrul secţiilor a V-a sau a VI-a Civile, deoarece natura litigiului este una ce poate fi încadrată în categoria exemplificativă a litigiilor prevăzute la art. 226 din Legea nr. 71/2011.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin încheierea nr. 33A din 19 aprilie 2024, a admis excepţia necompetenţei materiale a secţiei a VI-a Civilă, a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea secţiei a IV-a Civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa, în urma analizătii considerentelor deciziei pronunţate în interesul legii nr. 18/2016, a arătat că, în litigiu, se pune în discuţie atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei, astfel încât soluţionarea cauzei nu presupune aplicarea unor reguli de drept care reglementează numai activitatea profesioniştilor, obiectul sau natura litigiului nefiind de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Atragerea competenţei secţiei specializate, potrivit instanţei, nu poate fi determinată de simpla calitate de profesionist a părţilor litigiului, raportat la obiectul concret al cauzei, soluţionarea acesteia nepresupunând aplicarea unor norme juridice specifice, ci, din contră, a dreptului comun în materia răspunderii civile delictuale.

În condiţiile în care sentinţa atacată nu a fost pronunţată de o secţie sau de un complet specializat în soluţionarea litigiilor cu profesionişti, iar obiectul şi natura litigiului au fost stabilite de prima instanţă ca fiind specifice unei acţiuni de drept comun în pretenţii întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, a conchis că invocarea de către prima secţie civilă învestită cu soluţionarea apelului a deciziei pronunţate în interesul legii nr. 4/2023 nu este de natură să conducă la o altă concluzie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 06.06.2024, sub acelaşi număr de dosar.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două secţii specializate ale aceleiaşi instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (1) şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea secţiei a VI-a Civile a Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Chestiunea litigioasă asupra căreia instanţele au statuat în mod divergent, declarându-se deopotrivă necompetente, vizează competenţa materială procesuală a instanţei de prim control judiciar, respectiv a instanţei de apel.

Asupra corespondenţei dintre competenţa specializată a instanţei de fond şi a celei din calea de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat, prin decizia nr. 18/2016, că, potrivit principiului învestirii instanţelor de control judiciar din treaptă în treaptă, competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond se păstrează în mod corespunzător şi în căile de atac.

Aceeaşi concluzie derivă şi din decizia nr. 40/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că:

"organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare; (…) astfel, în condiţiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competenţa trebuie atribuită instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…)".

Problema competenţei materiale procesuale a instanţei de control judiciar a fost dezlegată în mod definitiv prin decizia nr. 4/2023, în cuprinsul căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că determinarea competenţei materiale procesuale a instanţei de control judiciar se va realiza cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac, sau în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).

Prin urmare, pentru ipoteza în care litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de o instanţă/secţie/complet specializată/specializat, verificarea competenţei materiale procesuale a instanţei de control judiciar va respecta specializarea primei instanţe, care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac, iar în situaţia în care procesul a fost judecat în primă etapă procesuală de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate, secţii/completuri, verificarea acestei competenţe se va realiza în raport cu obiectul şi natura litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite deja în faţa instanţei de fond.

Litigiul, obiect al dosarului de faţă, a fost soluţionat în primă instanţă de Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă, care nu este organizată în secţii specializate, împrejurare faţă de care, determinarea competenţei materiale procesuale în apel trebuie realizată prin raportare la obiectul şi natura cauzei, cu respectarea calificării juridice "a actelor şi faptelor deduse judecăţii, astfel cum a fost reţinută de instanţa a cărei hotărâre se atacă", neputându-se infirma criteriile pe baza cărora a fost stabilită competenţa de soluţionare în faza de judecată anterioară, spre a proceda la o recalificare a obiectului sau naturii juridice a cauzei (par. 123 din Decizia nr. 4/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii).

Obiectul acţiunii îl reprezintă cererea reclamantei S.C. A. S.A., formulată în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Municipiul Olteniţa, prin care se solicită obligarea acesteia la plata despăgubirilor pentru beneficiul nerealizat ca urmare a lipsirii de folosinţa terenului în proprietate.

Reclamanta a susţinut că omisiunea pârâtei de a finaliza şi aproba un plan urbanistic zonal (PUZ) pentru zona industrială a municipiului Olteniţa formată din terenurile aflate în proprietatea acesteia, îi îngrădeşte în mod nelegal şi integral dreptul de a le exploata şi administra în vederea desfăşurării activităţii economice şi obţinerii de venit, pârâta blocându-i orice posibilitate de a-şi desfăşura activitatea de procesare şi tratare a deşeurilor menajere pe terenurile situate în municipiul Olteniţa, sos. Călăraşi Km 4, orice proiect de investiţii, ce presupune şi edificarea şi amenjarea unor construcţii, fiind respins de la autorizare tocmai pentru motivul inexistenţei unui PUZ pentru zona industrială.

Înalta Curte mai observă că, potrivit criteriului activităţii economice, intră în competenţa instanţelor/secţiilor specializate acele litigii care sunt generate ori se află în strânsă legătură cu activitatea profesioniştilor care exploatează o întreprindere cu caracter economic, respectiv activitatea de producţie, distribuţie şi consum a bunurilor materiale şi a serviciilor, inclusiv litigiile între aceşti profesionişti şi consumatorii bunurilor/serviciilor produse/prestate de aceştia.

Având în vedere că despăgubirile solicitate de reclamantă reprezintă echivalentul beneficiului estimat a fi fost obţinut prin extinderea şi derularea activităţii comerciale, prin implementarea şi exploatarea unei staţii de tratare a deşeurilor municipale pe terenurile deţinute de aceasta, se constată că obiectul procesului are legătură cu specificul activităţii comerciale, astfel că litigiul se impune a fi calificat drept unul care este în legătură directă cu activitatea profesionistului în sensul legii.

Pe de altă parte, aşa cum rezultă din economia dispoziţiilor art. 226 şi art. 228 din Legea nr. 71/2011, la stabilirea cauzelor de competenţa tribunalelor specializate sau, după caz, a secţiilor civile reorganizate din fostele secţii comerciale, se va ţine seama de numărul şi natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora, precum şi de volumul de activitate al instanţei, secţiile fiind reorganizate prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii la propunerea colegiului de conducere.

În acest context, atâta vreme cât, urmare a reorganizării secţiilor Curţii de Apel Bucureşti, consecutivă punerii în aplicare a dispoziţiilor noului C. civ., s-a stabilit ca secţia a VI-a Civilă să judece în materie civilă, printre altele, şi litigiile cu profesionişti, adică acele litigii care decurg sau se află în strânsă legătură cu activitatea exploatare a unei întreprinderi cu caracter economic, respectiv activitatea de producţie, distribuţie şi consum a bunurilor materiale şi a serviciilor, intră în această categorie de litigii şi acelea ce decurg din fapte ilicite care împiedică desfăşurarea activităţilor specifice ale profesionistului şi sunt de natură a genera prejudicii în acest fel în patrimoniului profesionistului.

Pentru aceste considerente, având în vedere cele anterior reţinute, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., în raport de obiectul şi natura litigiului, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamanta S.C. A. S.A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 iunie 2024.