Removal of board member quashed and remanded for retrial over absolute nullity exception.

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra cererii de recurs de faţă:

Cadrul procesual:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la 26 octombrie 2020, înregistrată sub nr. x/2020 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii SOCIETATEA NAŢIONALĂ AEROPORTUL INTERNAŢIONAL TIMIŞOARA TRAIAN VUIA, MINISTERUL TRANSPORTURLOR şi FONDUL PROPRIETATEA, solicitând instanţei caprin sentinţa ce va pronunţa să constate că revocarea sa din funcţia de membru neexecutiv în cadrul Consiliului de administraţie al pârâtei de rând 1 a fost efectuată fără justă cauză şi să dispună obligarea aceleiaşi pârâte la plata sumei de 24.168 RON.

Prin întâmpinare, pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ AEROPORTUL INTERNAŢIONAL TIMIŞOARA TRAIAN VUIA a invocat excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei în soluţionare litigiului, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate.

Pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR a invocat, prin îmtâmpinare, excepţia inadmisiblităţii primului capăt de cerere şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive cu privire la capătul 2 din cererea de chemare în judecată.

Şi pârâta FONDUL PROPRIETATEA a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive.

Prin sentinţa civilă nr. 7780 din 24 iunie 2021 Judecătoria Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă sub acelaşi număr unic de dosar.

În şedinţa publică din 12 aprilie Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii primului capăt din cererea de chemare în judecată; a admis, totodată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor MINISTERUL TRANSPORTURILOR şi FONDUL PROPRIETATEA.

Hotărârea primei instanţe:

Prin sentinţa nr. 537/PI/2022 din 6 octombrie 2022 Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a admis cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ AEROPORTUL INTERNAŢIONAL TIMIŞOARA - TRAIAN VUIA S.A. şi a obligat-o pe aceasta să plătească reclamantului suma de 24.168 RON cu titlu de despăgubire pentru revocarea fără justă cauză din funcţia de membru neexecutiv definitiv din cadrul Consiliului de Administraţie.

Apelul:

Sentinţa de fond a fost atacată de pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ AEROPORTUL INTERNAŢIONAL TIMIŞOARA TRAIAN VUIA, care, pe lângă criticile privind greşita reţinere a situaţiei de fapt şi normelor de drept incidente, a invocat, pe cale de excepţie, nulitatea absolută a contractului de mandat nr. x/14.05.2019 pentru încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 109/2011 şi a Legii nr. 111/2016, în ce priveşte metodologia de selecţie.

Cauza a fost înregistrată, sub acelaşi număr unic de dosar, pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de Insolvenţă, Societăţi, Concurenţă Neloială şi Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Prin decizia civilă nr. 344/A din 21 iunie 2023 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, reţinând că cererea vizând nulitatea contractului de mandat este o cerere nouă în calea devolutivă de atac, ce nu poate fi analizată, prin raportare la art. 478 C. proc. civ., precum şi faptul că apelanta-pârâtă nu indică în mod concret motivul de nulitate invocat.

Recursul:

Decizia de apel a fost atacată de pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ AEROPORTUL INTERNAŢIONAL TIMIŞIARA - TRAIAN VUIA S.A. care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi casarea deciziei de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a criticat decizia de apel sub următoarele aspecte:

Sub imperiul motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut nemotivarea deciziei de apel, arătând că instanţa devolutivă de atac nu a analizat criticile sale vizând greşita reţinere a situaţiei de fapt în ce priveşte existenţa unor motive juste pentru luarea măsurii de revocare din funcţie a intimatului-reclamant; sub acest aspect, recurenta-pârâtă arată că instanţa de apel nu a analizat incidenţa dispoziţiilor art. 35 din O.U.G. nr. 109/2011, a art. 15318 din Legea nr. 31/1990, precum şi prevederile art. 14 alin. (4) din statutul societăţii, texte normative şi statuare care susţineau motivarea revocării cu just titlu a intimatului-reclamant (fiind redate atât textele invocate, cât şi motivarea în fapt dedusă din acestea).

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a criticat greşita aplicare a art. 478 C. proc. civ., sub aspectul modului de soluţionare a excepţiei de nulitate a contractului de mandat sub imperiul căruia a activat intimatul-reclamant, apreciind că în mod nelegal instanţa de apel a analizat excepţia doar prin raportare la prevederile art. 178 C. proc. civ., fără a analiza şi dispoziţiile art. 1247 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

În cadrul procedurii prealabile, Înalta Curte a dispus comunicarea cererii d recurs către intimaţi.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a invocat, cu titlu prealabil nulitatea recursului, apreciind că criticile formulate în calea extraordinară de atac nu se încadrează în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând legalitatea deciziei de apel atât sub aspectul motivării corespunzătoare a acesteia, cât şi sub aspectul corectei aplicări a normelor de drept incidente în cauză.

Intimatul-reclamant a depus la dosar jurisprudenţă în cazuri similare cu cele din prezenta speţă.

Prin întâmpinare, MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII a arătat că faţă de minister a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive; a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

FONDUL PROPRIETATEA a solicitat rectificarea citativului, având în vedere admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive de către prima instanţă.

Înalta Curte a respins, în şedinţa publică din 25 ianuarie 2024 cererea formulată de FONDUL PROPRIETATEA şi a dispus menţinerea acestuia în cauză, alături de MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII, raportat la modul în care instanţa de apel a înţeles să soluţioneze calea devolutivă de atac, şi cadrul procesual astfel cum rezultă din decizia recurată.

De asemenea, în aceeaşi şedinţă de judecată, a respins excepţia nulităţii recursului, apreciind că în cadrul memoriului de recurs se identifică critici ce pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivarea recursului:

Examinând legalitatea deciziei de apel raportat la motivele invocate şi apărările formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

Este fondată critica recurentei-pârâte subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu menţiunea că Înalta Curte va analiza această critică şi din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., parte din susţinerile părţii fiind încadrate în dispoziţia legală menţionată.

Astfel, sub un prim aspect, analizat sub imperiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reţine nelegalitatea deciziei de apel în ce priveşte aplicarea prevederilor art. 478 C. proc. civ., legal de nulitatea contractului de mandat sub imperiul căruia şi-a exercitat funcţia intimatul-reclamant, nulitate invocată pe cale de excepţie. Instanţa supremă observă că, într-un prim considerent, instanţa devolutivă de atac a apreciat asupra inadmisibilităţii formulării cererii vizând nulitatea contractului de mandat prin raportare la prevederile art. 178 C. proc. civ., în condiţiile în care din actele procedurale şi susţinerile părţii nu rezultă invocarea de către aceasta a articolului de lege menţionat. Or, recurenta-pârâtă nu a invocat excepţia de nulitate acontractului de mandat sub imperiul normelor care reglementează nulitatea actelor de procedură, de natură a atrage aplicarea textului legal reţinut în considerente de instanţa de apel.

Sub aceeaşi perspectivă, Înalta Curte reţine că invocarea nulităţii absolute, pe cale de excepţie nu este supusă limitării prevăzute de art. 478 alin. (3) C. proc. civ., nefiind în prezenţa unei schimbări a calităţii părţilor, a cauzei sau a obiectului cererii de chemare în judecată, nici în prezenţa formulării unor pretenţii noi. Această situaţie juridică îşi găseşte temeiul de drept în prevederile art. 478 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel aplicând în mod nelegal dispoziţiile art. 478 alin. (3) C. proc. civ.

Sub al doilea aspect, analizat sub imperiul motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine nelegalitatea deciziei de apel din perspectiva modului de examinare a acestei nulităţi, prin raportare la prevederile art. 1250 C. civ., care reglementează efectul nulităţii, cu ignorarea temeiul de drept indicat de recurenta-pârâtă ca fiind incident în cauză.

Instanţa supremă reţine, astfel, că nulitatea invocată de recurenta-pârâtă se impunea a fi analizată prin raportare la prevederile art. 1247 C. civ., în condiţiile în care se supunea examinării valabilitatea contractului de mandat din perspectiva respectării unor norme imperative ale legii, edictate pentru ocrotirea unui interes general.

Ignorarea temeiul de drept incident în cauză a determinat concluzia nelegală a instanţei de apel în sensul că se află în faţa unei cereri noi în calea devolutivă de atac, nedând eficienţă normei legale care nu numai că dă dreptul oricărei persoane de a invoca nulitatea pe cale de acţiune ori pe cale de excepţie, dar chiar obligă instanţa să o invoce din oficiu.

Înalta Curte observă totodată, că instanţa devolutivă de atac a menţionat, în cadrul considerentelor şi prevederile art. 1254, C. civ., precum şi cele ale 1639-1647 C. civ., fără a argumenta incidenţa acestora în raport cu motivul de nulitate invocat în cauză, concluzionând că nu s-a arătat concret motivul de nulitate. Sub acest aspect, instanţa supremă reţine că recurenta-pârâtă a arătat în mod expres care este motivul de nulitate invocat, respectiv cel al nerespectării unor dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general, cu arătarea actelor normative nerespectate la momentul reînnoirii mandatului acordat intimatului-reclamant.

Înalta Curte reţine caracterul fondat şi al criticilor întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanţa de apel neargumentând soluţia pronunţată printr-o examinare completă a criticilor şi susţinerilor formulate în cadrul căii devolutive de atac cu privire la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă. Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a argumentat printr-un singur considerent general cu privire la toate apărările recurentei-pârâtă, fără să circumstanţieze şi să individualizeze concluzia la care a ajuns de respingere a apelului declarat în cauză.

Având în vedere considerentele prezentate, precum şi raportat la prevederile art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, decizia de apel urmând a fi casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În rejudecare, în conformitate cu dispoziţiile art. 501 C. proc. civ., instanţa de apel va proceda cu prioritate la analiza excepţiei de nulitate, neexaminată în primul ciclu procesual. În măsura în care se va impune, va reanaliza apărările şi susţinerile părţilor pentru corecta stabilire a situaţiei de fapt.

În ceea ce priveşte cadrul procesual, Înalta Curte reţine că în primul ciclu procesual, în faţa primei instanţe, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive faţă de pârâtele MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII şi FONDUL PROPRIETATEA. În cadrul apelului, deşi aceste soluţii nu fuseseră contestate prin calea devolutivă de atac, instanţa de apel a procedat la judecarea cauzei şi în contradictoriu cu cele două pârâte, în dispozitivul deciziei recurate fiind menţionat expres respingerea apelului în contradictoriu şi cu aceste două pârâte. În rejudecare, având în vedere intrare sub puterea lucrului judecat al soluţiei de scoatere din cauză a celor două pârâte, urmarea admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, cauza va fi soluţionată doar în raport de părţile rămase, respectiv reclamantul A. şi pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ AEROPORTUL INTERNAŢIONAL TIMIŞOARA - TRAIAN VUIA S.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA NAŢIONALĂ AEROPORTUL INTERNAŢIONAL TIMIŞOARA TRAIAN VUIA S.A. împotriva deciziei civile nr. 344/A din 21 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de Insolvenţă, Societăţi, Concurenţă Neloială şi Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. şi intimaţii-pârâţi MINISTERUL TRANSPORTURILOR şi FONDUL PROPRIETATEA.

Casează decizia atacată şi trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2024.