Negative competence conflict settled: delayed-flight compensation claim proceeds in Buftea Court, defendant’s jurisdictional objection perempted.

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la 05.01.2023, sub numărul x/2023, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei C.N.T.A.R. TAROM S.A. la plata sumei de 400 euro reprezentând compensaţie întârziere/anulare zbor, şi a dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta a arătat că a devenit titulara creanţei, prin achiziţia acesteia de la B., în baza contractului de cesiune de creanţă nr. x, ataşat cererii.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1522, art. 1566-1586 din C. civ., art. 1026-1033 din C. proc. civ., art. 5-7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004, Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 şi jurisprudenţa C.J.U.E., cauzele C-402/07, C-432/07 şi C-394/14.

Pârâta nu a formulat întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 4406 din 11 mai 2023, Judecătoria Buftea, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, potrivit biletului de transport aerian care întemeiază cererea de despăgubire, zborul operat de pârâtă a avut ca punct de plecare Aeroportul Cluj-Napoca, România, iar ca punct de sosire Aeroportul Hurgada, Egipt.

Instanţa a reţinut că cererea este întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 şi a evocat hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (în continuare, "C.J.U.E") din 09.07.2009 pronunţată în cauza C-204/08, Peter Rehder împotriva Air Baltic Corporation (ECLI:EU:C:2009:439). Prin această hotărâre s-a reţinut că art. 5 pct. 1 lit. b) a doua liniuţă din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială trebuie interpretat în sensul că instanţa în circumscripţia căreia se găseşte locul de plecare sau locul de sosire a avionului, convenite în contractul de transport, este competentă să judece o cerere de compensaţii întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 şi pe un contract de transport aerian de persoane efectuat dintr-un stat membru cu destinaţia într-un alt stat membru, în temeiul unui contract încheiat cu o singură companie aeriană, operator de transport efectiv.

A conchis că, în materia despăgubirilor întemeiate pe dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004, se instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la locul de plecare sau de sosire a avionului.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentinţa civilă nr. 7338/2024 din 15 mai 2024, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cluj-Napoca, a reţinut că art. 7 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 nu are caracterul unei norme de competenţă exclusivă, dispoziţiile având relevanţă din perspectiva competenţei internaţionale, iar, odată stabilită competenţa instanţelor române, astfel cum a constatat Judecătoria Buftea, instanţa naţională competentă teritorial se stabileşte potrivit normelor dreptului intern.

În raport de împrejurarea că pârâta nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a înfăţişat în faţa instanţei de judecată, după evocarea dispoziţiilor art. 129 alin. (2) şi (3) şi art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a arătat că excepţia necompetenţei teritoriale poate fi invocată din oficiu doar când este exclusivă or, în cauză, contrar celor reţinute de Judecătoria Buftea, competenţa este relativă, de ordine privată, astfel încât instanţa de trimitere nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.

În fine, reţinând încălcarea de către instanţa de trimitere a normelor imperative, de ordine publică, reglementate de art. 129 alin. (3) C. proc. civ., a conchis că Judecătoria Cluj-Napoca nu poate proceda în mod legal la judecarea cererii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 27.05.2024, sub acelaşi număr de dosar.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Buftea competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Buftea şi Judecătoria Cluj-Napoca - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă vizează cererea de valoare redusă introdusă de reclamantă - A. S.A., împotriva pârâtei - C.N.T.A.R. TAROM S.A., prin care se solicită obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 400 euro reprezentând compensaţie pentru întârzierea zborului x/19.06.2022, conform art. 7 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004.

Cererea este întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 iar prin hotărârea C.J.U.E. din 09.07.2009 pronunţată în cauza C-204/08, Peter Rehder împotriva Air Baltic Corporation s-a reţinut că, art. 5 pct. 1 lit. b) a doua liniuţă din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială trebuie interpretat în sensul că instanţa în circumscripţia căreia se găseşte locul de plecare sau locul de sosire a avionului, convenite în contractul de transport, este competentă să judece o cerere de compensaţii întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 şi pe un contract de transport aerian de persoane efectuat dintr-un stat membru cu destinaţia într-un alt stat membru, în temeiul unui contract încheiat cu o singură companie aeriană, operator de transport efectiv.

Textul din regulamentul european care se referă la sintagmele - instanţa locului de plecare sau a locului de sosire a avionului - se interpretează în sensul că este competentă instanţa din statul unde se află locul de plecare sau instanţa din statul locului de sosire a avionului deoarece raţiunea regulamentului este de a stabili instanţa cărui stat membru al uninunii va fi competentă să soluţioneze un litigiu cu element de extraneintate intracomunitar. Odată stabilit statul al cărei instanţă este competentă a soluţiona cererea, determinarea competenţei materiale şi teritoriale a instanţei din statul respectiv se realizează potrivit regulilor de procedură ale acelui stat.

În cauza de faţă, este vorba despre o pricină privitoare la bunuri în care pretenţia reclamantei priveşte plata unei despăgubiri decurgând din activitatea unui operator aerian cu sediul în România, judeţul Ilfov, oraşul Otopeni, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Buftea. Prin urmare, din punct de vedere teritorial incidentă este regula de drept comun, dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. potrivit cărora, "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.".

Pe de altă parte, întrucât cererea derivă dintr-un contract de transport ar putea fi incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit cărora, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din acelaşi cod, mai este competentă instanţa locului de plecare sau de sosire. Din această perspectivă, este adevărat că Judecătoria Cluj-Napoca ar fi putut fi competentă să judece litigiul. Însă, aşa cum prevede expres art. 116 C. proc. civ., în ipoteza în care mai multe instanţe sunt competente din punct de vedere teritorial să judece un litigiu, reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Nu în ultimul rând, instanţa supremă constată că, fiind vorba despre o pricină referitoare la bunuri (plata unei sume de bani cu titlu de despăgubire), aceste norme de competenţă teritorială alternativă sunt, aşa cum rezultă din economia art. 126 C. proc. civ., norme de competenţă de ordine privată de la care părţile pot deroga, fie în scris, fie verbal în faţa instanţei de judecată.

Cum necompetenţa de ordine privată a instanţei nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, astfel cum rezultă din prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanţa supremă constată că Judecătoria Buftea, sesizată de reclamantă, nu era îndreptăţită să invoce din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială de ordine privată, devenind competentă a soluţiona pricina ca urmare a învestirii sale urmată de neinvocarea de către pârâtă a excepţiei de necompetenţă în termenul limită reglementat de lege.

Se impune a se mai reţine faptul că, în speţă, nu sunt aplicabile normele de competenţă teritorială menite a proteja consumatorii. Aşa cum rezultă din decizia preliminară pronunţată de C.J.U.E. în Cauza C-106/17 (pct. 40 - 43), un cesionar, cum este reclamanta, care exercită o activitate profesională, nu poate beneficia de protecţie specială acordată exclusiv consumatorului.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 131 şi art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 iunie 2024.