Arbitral award annulment dismissed on procedural grounds: lack of judicial fee payment nullifies extraordinary appeal under civil procedure code

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată pe rolul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat la 05.07.2022, sub nr. x/2022, reclamanta arbitrală S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta arbitrală B. S.A., obligarea acesteia la plata creanţei principale în cuantum de 3.054,77 RON, reprezentând diferenţa de despăgubire neachitată a lipsei de folosinţă a autovehiculului cu numărul de înmatriculare x; obligarea pârâtei la plata sumei de 6.244,42 RON, reprezentând penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere calculate începând cu 18.09.2019 până la 05.07.2022, urmând a fi actualizată până la data plăţii efective a creanţei principale; precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 132/2017, Norma A.S.F. 18/2017, Norma A.S.F. 20/2017, art. 541 şi urm. C. proc. civ.

Prin hotărârea arbitrală nr. 60/26.04.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat a admis acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtei B. S.A., sens în care a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 3.054,77 RON reprezentând diferenţă de despăgubire aferentă dosarului de daună BH/90330281, precum şi penalităţi de întârziere de 0,2%/zi de întârziere raportat la debitul de 3.054,77 RON, calculate începând cu 18.09.2019, până la plata integrală a debitului principal. Totodată, a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 2.421,97 RON, reprezentând taxe arbitrale în sumă de 771,97 RON, taxă de înregistrare dosar în sumă de 150 RON şi onorariu expert în sumă de 1.500 RON.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă la 07.06.2023, sub nr. x/2023, reclamanta B. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 608 C. proc. civ., anularea încheierii prin care a fost respinsă excepţia necompetenţei materiale, respectiv a hotărârii arbitrale nr. 60/26.04.2023 pronunţată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat în dosarul nr. x/2022, precum şi suspendarea executării acestei hotărâri până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

Prin încheierea din 03.07.2023, instanţa a admis cererea de suspendare a hotărârii arbitrale nr. 60/26.04.2023 şi a dispus suspendarea executării acesteia până la soluţionarea acţiunii în anulare.

Prin sentinţa nr. 106/15.11.2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis acţiunea în anulare, a anulat hotărârea arbitrală nr. 60/26.04.2023 pronunţată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat în dosarul nr. x/2022, şi a trimis cauza spre soluţionare Judecătoriei Oradea.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta arbitrală S.C. A. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii recurate şi, în rejudecarea cauzei, respingerea acţiunii în anulare formulate de către intimată; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin memoriul de recurs, recurenta a susţinut, în esenţă, că reţinerile instanţei de fond nu au niciun fundament juridic, întrucât legiuitorul, atât cel european, cât şi cel naţional, a prevăzut ca oricare dintre părţi să se poată adresa, pentru soluţionarea diferendului dintre acestea, unei instanţe de soluţionare alternativă a litigiului, alegând, în funcţie de situaţie, fie procedura SAL-FIN, fie arbitrajul.

În argumentare, a făcut trimitere la Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 18/2017, despre care a afirmat că este o lege specială, ale cărei dispoziţii au prioritate faţă de normele generale, respectiv faţă de dispoziţiile art. 548 C. proc. civ.

În fine, a învederat că, atât timp cât legiuitorul a pus un semn al egalităţii formei juridice între cererea de sesizare a instanţei statale şi cea a instanţei alternative, este greşită interpretarea potrivit căreia, în lipsa unui acord expres privind judecarea litigiului pe cale alternativă, instanţa jurisdicţională nu poate soluţiona cererea de arbitrare.

Prin întâmpinarea înaintată la dosarul cauzei la 20.02.2024, intimata-pârâtă B. S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că niciunul din motivele de casare invocate nu poate fi reţinut, întrucât, pe de o parte, hotărârea cuprinde considerentele pentru care acţiunea în anulare a fost admisă, iar pe de altă parte, chestiunea arbitrabilităţii este eminamente de procedură, iar nu de drept substanţial.

Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţia de primire a dosarului din 08.02.2024, s-a constatat că cererea de recurs nu este timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 200 RON, conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

În aceste condiţii, prin adresa emisă la 12.02.2024, comunicată recurentei la 19.02.2024, Înalta Curte i-a pus în vedere, sub sancţiunea anulării cererii, să achite taxa judiciară de timbru datorată, cu menţiunea că are posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, o astfel de cerere nefiind formulată de către recurentă.

Prin rezoluţia din 04.04.2024, s-a fixat termen de judecată la 19.06.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia netimbrării recursului şi a rămas în pronunţare asupra acestei excepţii.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Articolul 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru instituie regula caracterului timbrabil al oricărei acţiuni, excepţiile fiind de strictă interpretare şi aplicare. Prin jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale (spre exemplu, Decizia nr. 45/2014, Decizia nr. 401/2017, Decizia nr. 169/2018, Decizia nr. 432/2019, Decizia nr. 260/2021) s-a statuat, cu valoare de principiu, că accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi, implicit, nici realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit.

Accesul la justiţie presupune, aşadar, respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru, condiţie prealabilă şi extrinsecă actului de procedură (cererea de recurs), fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, în vreme ce alin. (3) al aceluiaşi articol instituie sancţiunea nulităţii recursului pentru neîndeplinirea acestei cerinţe, dispoziţie concordantă cu art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit căruia, dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Cuantumul taxelor judiciare de timbru este reglementat pentru etapa recursului de dispoziţiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, alin. (1) instituind o taxă fixă în cuantum de 100 RON pentru invocarea motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ., în vreme ce alin. (2) instituie o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50% din taxa datorată în raport de suma contestată, pentru acţiunile evaluabile în bani, în situaţia invocării motivului de recurs prevăzut de pct. 8.

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În speţă, faţă de motivele de casare invocate, art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8, calea extraordinară de atac trebuia timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 RON, conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluţia de primire din 08.02.2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a stabilit că recurenta S.C. A. S.R.L. datorează pentru soluţionarea recursului o taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 RON, conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin actul de procedură comunicat recurentei la 19.02.2024, dosar, Înalta Curte i-a pus în vedere, sub sancţiunea anulării cererii, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru mai sus arătate, cu menţiunea că are posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, o astfel de cerere nefiind formulată de către recurentă.

Având în vedere că plata taxelor judiciare de timbru este o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, în raport de fiecare fază procesuală, obligaţia de achitare anticipată a acestora este justificată, ca şi sancţiunea anulării cererii, în caz de neplată, aşa cum s-a apreciat şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că accesul liber la justiţie nu este un drept absolut, iar în legătură cu stabilirea taxelor judiciare de timbru, instanţa de contencios european a reţinut că, deşi instituirea taxei judiciare de timbru reprezintă o ingerinţă în exercitarea dreptului de acces la justiţie, prin aceasta se urmăreşte un scop legitim, vizând, în esenţă, buna administrare a justiţiei. Astfel, s-au reafirmat coordonatele dreptului de acces la o instanţă, în sensul că dreptul de a sesiza tribunalul, ca un element esenţial al dreptului la un tribunal, nu este absolut, ci poate fi limitat prin lege, statele bucurându-se de o largă marjă de apreciere în acest sens.

Reţinând că partea nu a dat curs solicitării instanţei, neachitând taxa judiciară de timbru datorată până la închiderea dezbaterilor, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu îndeplineşte una dintre condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sens în care devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ. raportat la art. 486 alin. (2) din acelaşi cod.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 106/15.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

În ce priveşte cererea intimatei-pârâte B. S.A. de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, Înalta Curte constată că înscrisul aflat la dosarului, extrasul de cont 13.03.2024, atestă efectuarea de către intimata-pârâtă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 3.570 RON.

Faţă de soluţia pronunţată în cauză, reţinând culpa procesuală a recurentei-reclamante şi, astfel, în situaţia de a datora cheltuieli de judecată celeilalte părţi, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. la plata către intimata-pârâtă B. S.A. a sumei de 3.570 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 106/15.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. la plata către intimata-pârâtă B. S.A. a sumei de 3.570 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 iunie 2024.