Annulment of recourse for failure to articulate statutory grounds of cassation in contractual liability claim for property overvaluation

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la 20.04.2021, sub nr. x/2021, reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în contradictoriu cu pârâta A., a solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la restituirea sumei de 500.000 RON reprezentând contravaloarea Titlului de plată nr. x/24.08.2009 emis în favoarea doamnei B., sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1350 C. civ., ale Legii nr. 247/2005, ale H.G. nr. 572/2013, ale O.U.G. nr. 80/2013, precum şi contractul cadru de prestări servicii nr. x/2006, ca izvor al obligaţiei necorespunzător îndeplinită.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei procesuale a secţiei a III-a Civilă a Tribunalului Bucureşti, solicitând admiterea excepţiei şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre legală soluţionare către secţia a VI-a Civilă, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată şi nefondată.

La termenul de judecată din 20.10.2021, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a III-a Civilă şi a reţinut cauza în pronunţare, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 03.11.2021 şi, ulterior, la 10.11.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 1697/10.11.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale şi a declinat cauza spre competentă soluţionare secţiei a VI-a Civilă complet specializat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 20.04.2022, sub nr. x/2021*.

Prin sentinţa civilă nr. 289/08.02.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta, solicitând anularea acesteia şi admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 1764A/22.11.2023, Curtea de Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins apelul reclamantei ca nefondat.

Împotriva deciziei menţionate a formulat recurs reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate şi admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin memoriul de recurs, autoarea demersului procesual a susţinut că decizia atacată este nelegală şi netemeinică deoarece instanţele devolutive au reţinut că aceasta trebuia să specifice în concret ce obligaţii contractuale au fost încălcate de pârâtă, deşi din actele dosarului reieşea faptul că au fost efectuate două verificări ce au condus la concluzia nerespectării Standardelor Internaţionale de Evaluare.

A precizat că informaţiile solicitate se regăseau în raportul Curţii de Conturi care, prin decizia nr. 2/15.06.2009 a dispus măsuri privind expertizarea şi reevaluarea imobilelor ce fac obiectul unui număr de 2.843 de rapoarte de evaluare, stabilirea întinderii prejudiciului cauzat bugetului de stat şi recuperarea acestuia de la partenerii contractuali sau de la persoanele responsabile pentru efectuarea plăţilor.

În altă ordine de idei, a învederat că, în baza Contractului-cadru de prestări servicii nr. x/2006, în dosarul de despăgubire nr. x, pârâta a evaluat imobilul situat în municipiul Bucureşti, bd. x, solicitant fiind doamna B., stabilind valoarea de piaţă a acestuia la suma de 3.024,045 RON şi pentru care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia nr. 5063/30.06.2009.

A mai menţionat recurenta că în baza acestei decizii, ce reprezentă titlul de despăgubire în favoarea doamnei B., a fost emis Titlul de plată nr. x/24.08.2009 în cuantum de 500.000 RON în favoarea acesteia, precum şi Titlul de conversie nr. 936/24.08.2009 în cuantum de 2.524.045 RON, reprezentând numărul total de acţiuni atribuite la Fondul Proprietatea.

Potrivit titularei recursului, în economia speţei prezintă relevanţă faptul că, urmare a reevaluării imobilului, S.C. C. S.R.L. a stabilit că valoarea reală a imobilului era, la data de referinţă 31.08.2009, de 1.030,350 RON (echivalentul a 262.516 euro).

Prin urmare, comparând cele două rapoarte de evaluare, se putea constata cu uşurinţă faptul că pârâta a supraevaluat imobilul.

A mai susţinut recurenta că raportul de evaluare întocmit de pârâtă a fost verificat de societatea D., iar concluzia raportului de reevaluare a fost în sensul că:

"Raportul de evaluare nu a fost întocmit conform Standardelor Internaţionale de Evaluare şi a prevederilor legale aplicabile şi se încadrează în categoria Nesatisfăcător - raportul de evaluare este incomplet şi conţine neconformităţi care au afectat rezultatul evaluării".

În fine, a susţinut că Standardele Internaţionale de Evaluare pe care orice evaluator autorizat trebuie să le cunoască şi să le aplice nu au fost avute în vedere de pârâtă, Statul Român fiind, astfel, prejudiciat.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 483 şi ale art. 488 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă nu a uzat de dreptul procesual de a formula întâmpinare.

Prin rezoluţia din 22.04.2024 s-a fixat termen de judecată 19.06.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La acest termen de judecată, instanţa supremă a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii căii extraordinare de atac, invocată din oficiu.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi cod, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii în cazul în care motivele invocate de recurent nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Motivele de recurs nu sunt invocate procedural atunci când, deşi se invocă nelegalitatea hotărârii, în realitate este criticată situaţia de fapt reţinută sau modul de interpretare a probelor ori alte elemente care, deşi au şi o semnificaţie juridică, acestea implică un grad mare de apreciere a instanţelor de fond, care sunt suverane în ce le priveşte.

În cauză, Înalta Curte constată că aspectele evidenţiate în cererea de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a unei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., nefiind relevate motive de nelegalitate în privinţa deciziei pronunţate în apel.

Demersul procesual al reclamantei a vizat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 500.000 RON, reprezentând contravaloarea Titlului de plată nr. x/24.08.2009, cu titlu de prejudiciu ca urmare a neexecutării obligaţiei de a livra raportul solicitat în acord cu Standardele Internaţionale de Evaluare, acţiunea fiind respinsă ca neîntemeiată de tribunal, soluţie confirmată de curtea de apel prin respingerea ca nefondat a apelului formulat de autoritate.

În calea extraordinară de atac se invocă faptul că instanţa de apel în mod netemeinic ar fi concluzionat că aceasta trebuia să menţioneze în concret ce obligaţii contractuale au fost încălcate de pârâtă, în condiţiile în care la dosarul cauzei se regăseau atât raportul de evaluare întocmit de pârâtă în luna decembrie a anului 2008, prin care s-a stabilit că valoarea de piaţă a imobilului era de 3.024.045 RON (echivalentul a 765.000 euro), cât şi cel întocmit de societatea C. S.R.L. în luna octombrie a anului 2010, prin care s-a apreciat că valoarea de piaţă a imobilului era, în realitate, de 1.030.350 RON (echivalentul a 262.516 euro), iar din compararea acestora rezulta cu uşurinţă faptul că pârâta, cu nerespectarea Standardelor Internaţionale de Evaluare şi a prevederilor legale aplicabile, a supraevaluat imobilul, fiind, astfel, responsabilă de prejudiciul produs Statului Român prin îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor asumate prin contractul-cadru de prestări servicii nr. x/2006.

Prin decizia recurată, analizând apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, instanţa de apel a validat soluţia de respingere a acţiunii apreciind că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată - acţiune în răspundere civilă contractuală - reclamantei îi revenea sarcina, conform art. 249 C. proc. civ., de a proba elementele acestei răspunderi, or aceasta nu a indicat în mod concret care obligaţii au fost încălcate de pârâtă, susţinând, cu titlu general, nerespectarea Standardelor Internaţionale de Evaluare. De asemenea, cu privire la noul raport de evaluare, a apreciat că nu se poate reţine, exclusiv pe baza afirmaţiilor generale ale reclamantei, că acesta exprimă valoarea corectă.

Astfel, pentru ca susţinerile formate prin cererea de recurs să poate fi circumscrise motivelor de casare strict reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., prin acestea trebuiau să fie aduse critici concrete de nelegalitate strecurate în raţionamentului instanţei care a dus la adoptarea soluţiei de respingere a apelului.

Or recurenta-reclamantă nu a formulat critici care să vizeze argumentele instanţei de apel din perspectiva aspectelor reţinute cu privire la reglementarea referitoare la sarcina probei sau la raţionamentul juridic expus, ci s-a rezumat la a relua solicitările pe care, anterior, le-a mai formulat pe parcursul procesului.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

Înalta Curte reţine că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat. Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

Cu alte cuvinte, faţă de cerinţa legală de a motiva propriu-zis calea de atac, autoritatea avea obligaţia să invoce, punctual, motivele de nelegalitate identificate prin raportare la judecata realizată de instanţa de apel, având în vedere că obiectul recursului îl constituie decizia dată în apel iar instanţa de recurs se pronunţă exclusiv din perspectiva legalităţii.

Faţă de cele anterior expuse, reţinând că recurenta nu a indicat în care anume motive de casare, dintre cele prev. de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., înţelege să îşi încadreze argumentele expuse în cerere şi constatând că, în speţă, nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condiţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva deciziei civile nr. 1764A/22.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva deciziei civile nr. 1764A/22.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 iunie 2024.