Cassation appeal against student transport concession payment order declared inadmissible due to finality of appellate judgment

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, secţia Civilă la 10.09.2021, sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Bihor prin preşedinte, a solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6.380 RON reprezentând contravaloare transport elevi pe lunile februarie şi martie 2021, precum şi la plata dobânzilor legale calculate de la momentul introducerii cererii şi până la plata efectivă; cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1350 C. civ., ale Legii nr. 1/2011, ale Legii nr. 226/2020, ale H.G. nr. 4345/2020, ale Normei nr. 15/2020 privind încheierea exercitiului bugetar pe anul 2020 emisă de Ministerul Finanţelor.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, precum şi cerere de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei, respectiv a Ministerului Finanţelor solicitând obligarea acestora la plata creanţelor şi a cheltuielilor solicitate de către reclamantă, în considerarea art. 72 alin. (1) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată la cererea de chemare în garanţie, Ministerul Finanţelor a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie, respectiv excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie ca nefondată.

Prin întâmpinarea formulată la cererea de chemare în garanţie, Ministerul Educaţiei a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Oradea, respectiv excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie ca neîntemeiată.

La primul termen de judecată cu părţile legal citate, 25.01.2022, atât reclamanta, cât şi pârâtul, au susţinut necompetenţa materială a Judecătoriei Oradea în soluţionarea litigiului, excepţia de ordine publică fiind invocată, expressis verbis, în şedinţă publică, de reprezentantul convenţional al pârâtului.

Prin sentinţa civilă nr. 251/25.01.2022, Judecătoria Oradea, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă competenţa de soluţionare a cauzei.

Învestit prin declinare, la termenul din 29.03.2022, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a pus în discuţia părţilor competenţa instanţei de soluţionare a cauzei, concluziile fiind menţionate în încheierea de şedinţă; totodată, instanţa a invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului de soluţionare a cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 77/LP/COM/12.04.2022, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul la Curtea de Apel Oradea în vederea soluţionării acestuia.

Prin sentinţa nr. 7/2022-P.I./16.05.2022, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă la 24.05.2022, sub nr. x/2021*, iar prin încheierea din 13.09.2022 instanţa a admis în principiu cererea de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei, respectiv a Ministerului Finanţelor, şi a dispus ca excepţiile inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie a celor două ministere, invocate de chemaţii în garanţie, să fie analizate odată cu fondul cererii.

Prin sentinţa nr. 236/LP/13.12.2022, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a respins atât acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judetean Bihor prin preşedinte, cât şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârât în contradictoriu cu chematele în garanţie Ministerul Educaţiei şi Ministerul Finanţelor.

Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat trimiterea cauzei instanţei competente care, prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu intimatul şi chemaţii în garanţie, să dispună admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii principale, cu cheltuieli de judecată în ambele instanţe.

Intimatul Consiliul Judeţean Bihor prin preşedinte a depus, odată cu întâmpinarea, apel incident şi apel provocat. Pe calea apelului incident a solicitat schimbarea în parte a sentinţei apelate, în ceea ce priveşte respingerea cererii de chemare în garanţie formulată în contradictoriu cu chemaţii în garanţie, iar pe calea apelului provocat a solicitat admiterea cererii de chemare în garanţie cu consecinţa obligării chemaţilor în garanţie la plata creanţelor şi a cheltuielilor solicitate de către apelanta-reclamantă.

Prin decizia nr. 218/2023-A/26.06.2023, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimaţii Consiliul Judeţean Bihor prin preşedinte, Ministerul Educaţiei şi Ministerul Finanţelor, împotriva sentinţei civile nr. 236/13.12.2022 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o, în sensul că: a admis acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Bihor şi l-a obligat pe acesta să-i plătească suma de 6.380 RON reprezentând contravaloare transport elevi în regim de transport public pe lunile februarie şi martie 2021, cu dobânda legală de la scadenţă şi până la plata efectivă.

Totodată, a respins apelul incident formulat de apelantul incidental Consiliul Judeţean Bihor prin preşedinte, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Educaţiei şi Ministerul Finanţelor, împotriva aceleiaşi sentinţe.

A admis apelul provocat formulat de apelantul Consiliul Judeţean Bihor prin preşedinte, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Educaţiei şi Ministerul Finanţelor, împotriva aceleiaşi sentinţe şi, în consecinţă, a admis cererea de chemare în garanţie şi a obligat chematele în garanţie, în solidar, la plata către Consiliul Judeţean Bihor prin preşedinte a sumei de 6.380 RON reprezentând contravaloare transport elevi în regim de transport public pe lunile februarie şi martie 2021, cu dobânda legală de la scadenţă şi până la plata efectivă.

De asemenea, a obligat chematele în garanţie, Ministerul Educaţiei şi Ministerul Finanţelor, să plătească apelantei-reclamante suma de 636 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă şi apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs chematul în garanţie Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu consecinţa admiterii excepţiilor invocate şi respingerii cererii de chemare în garanţie, precum şi a acţiunii reclamantei.

Prin memoriul de recurs, după prezentarea parcursului procesual, în considerarea motivului de nelegalitate prevăzut la pct. 3 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., autorul recursului a afirmat că litigiul se impunea a fi soluţionat de instanţa de contencios administrativ şi fiscal şi nu de cea civilă, câtă vreme obiectul dosarului viza executarea unui contract administrativ. În acest sens, a invocat dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 2 lit. c)1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut la pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., sub un prim aspect, recurentul-chemat în garanţie a susţinut că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 483 alin. (2) din acelaşi cod, întrucât în speţă nu ar fi incidentă niciuna din excepţiile prevăzute de textul menţionat, astfel încât menţiunea "definitivă" din cuprinsul deciziei recurate este greşită.

A mai arătat că instanţa de apel în mod eronat şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 72 şi urm. C. proc. civ. nu s-a pronunţat asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor. Astfel, a învederat că nu există nicio prevedere legală care să instituie în sarcina acestuia obligaţia asigurării fondurilor în vederea acordării contravalorii transportului elevilor efectuat de societate în luna februarie, obligaţiile privind plata serviciilor de transport, respectiv prestarea serviciilor fiind asumate doar de părţile contractului, respectiv de reclamantă şi pârât.

Printr-o altă critică, circumscrisă aceluiaşi motiv de casare, recurentul a afirmat că în mod eronat şi cu încălcarea normelor legale a fost respinsă excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, cu motivarea că acesta, în temeiul prevederilor Legii nr. 500/2002, coordonează acţiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar.

În argumentare, a arătat că Ministerul Finanţelor are doar rolul de administrator al bugetului de stat şi nu are atribuţia de a vira altor operatori de credite alte sume decât cele prevăzute de legea bugetului de stat pe baza proiectelor întocmite de către ministere şi cu respectarea acestora.

Evocând prevederile art. 1 alin. (1), art. 28 lit. e), art. 34 alin. (1), art. 47 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 500/2002, ca fiind încălcate de către instanţa de fond, recurentul a învederat că, în exercitarea atribuţiilor sale, este titularul unei obligaţii de diligenţă, aceea de a coordona acţiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la pregătirea proiectelor legilor bugetare, inslusiv a celor de rectificare, suspuse dezbaterii aprobării în Parlament, şi nu a unei obligaţii de rezultat, de alocare efectivă a unor sume către solicitanţi.

Cu referire la obligativitatea Ministerului Educaţiei de a propune sumele pentru această destinaţie, reţinută de instanţa de apel, a precizat că sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată alocate prin Legea nr. 15/2021 a bugetului de stat pe anul 2021 au avut la bază propunerile fundamentate de Ministerul Educaţiei, recurentul neavând atribuţia legală de a propune sume pentru finanţarea unor cheltuieli din domenii specifice altor ministere.

După evocarea dispoziţiilor art. 84 alin. (11) şi art. 101 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 (modificată prin Legea nr. 226/2020, prin O.U.G. nr. 50/2021, respectiv prin Legea nr. 317/2021), ale art. 1 din O.G. nr. 130/2021, ale art. 56 din Legea nr. 317/2021 a bugetului de stat pe anul 2022, respectiv ale art. 1, art. 4, art. 5, art. 7 din Ordinul Ministerului Educaţiei nr. 4426/2021, recurentul a afirmat că rezultă până la evidenţă faptul că nu are niciun raport direct cu reclamanta sau cu pârâtul, iar instanţa de fond a ignorat prevederile legale care stabilesc concret modalitatea de decontare a acestor cheltuieli, respectiv faptul că Ministerul Educaţiei este instituţia abilitată să efectueze plăţi.

Astfel, deşi instanţa de apel, corect a reţinut în considerente că unicul responsabil pentru situaţia creată este Ministerul Educaţiei, prin faptul că l-a obligat în solidar cu acesta la efectuarea plăţii, a încălcat dispoziţiile legale menţionate şi a acordat ceva ce nu s-a cerut. Din această perspectivă, a susţinut că este incident în cauză şi motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Sub un alt aspect, autorul recursului a susţinut că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au înlăturat în mod nelegal şi eronat apărarea pârâtei privind desfăşurarea orelor de clasă în sistem online raportat la condiţiile pandemice, întrucât la acel moment transportul elevilor nu era necesar şi nici obligatoriu şi, ca atare, decontarea unor astfel de cheltueili contravine normelor legale.

Cu privire la dispoziţia instanţei de obligare la plata cheltuielilor de judecată, recurentul a apreciat că nu se poate reţine nicio culpă a sa care să justifice suportarea acestora.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 şi 8 C. proc. civ. corob. cu art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea înaintată la dosarul cauzei la 25.09.2023, intimatul-pârât a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, faţă de împrejurarea că prin regulatorul de competenţă s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că, în speţă, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 101/2016, iar potrivit prevederilor art. 55 alin. (31) din acest act normativ, hotărârea pronunţată putea fi atacată doar cu apel. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Recurentul a formulat, la 23.11.2023, răspuns la întâmpinare prin care a reluat susţinerile din memoriul de recurs şi a solicitat înlăturarea apărărilor intimatului-pârât.

Prin rezoluţia din 08.01.2024 s-a fixat termen de judecată 17.04.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, faţă de împrejurarea că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu recurentul-chemat în garanţie, instanţa a amânat cauza la 19.06.2024.

Analizând memoriul de recurs şi având în vedere dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul-pârât:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 6.380 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de transport elevi, aferente perioadei februarie- martie 2021, precum şi dobânda legală aferentă debitului principal, pretenţii ce îşi au izvorul obligaţional în Contractul de delegare a gestiunii serviciului de transport public judeţean de persoane prin curse regulate, în judeţul Bihor, nr. 174/10.09.2020.

Înalta Curte constată că prin regulatorul de competenţă cu efect obligatoriu, sentinţa nr. 7/2022-P.I./16.05.2022, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă a reţinut că acţiunea promovată de reclamantă pentru sumele pretinse în temeiul acestui contract intră în sfera de aplicare a prevederilor art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Această calificare juridică a raporturilor contractuale dintre părţi, circumscrise noţiunii de contract de concesiune de servicii, conform definiţiei cuprinse în art. 5 lit. h) din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, atrage incidenţa dispoziţiilor art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016.

În forma în vigoare la data sesizării instanţelor, 10.09.2021, dispoziţia precitată prevedea că:

"Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei".

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în astfel de litigii, rezultă că decizia din apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., conform căruia:

"Sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol:

"(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării", raportat la art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii (10.09.2021).

Aşa fiind, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată privind executarea unui contract de concesiune de servicii, asimilat potrivit legii actului administrativ, se reţine că hotărârea recurată are caracter definitiv de la pronunţare potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din acelaşi cod coroborat cu art. 55 alin. (31) şi art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-chemat în garanţie Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor împotriva deciziei nr. 218/2023-A/26.06.2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-chemat în garanţie Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor împotriva deciziei nr. 218/2023-A/26.06.2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 iunie 2024.