Revision of civil judgment barred by one-month deadline and lack of material jurisdiction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declined material jurisdiction over the portion of the revision petition grounded on Art. 322(2) of the Code of Civil Procedure (CCP), referring it to the Timișoara Court of Appeal, and dismissed as late the portion grounded on Art. 322(7) CCP, thereby upholding the lower court's decision on the merits. The dispute arose from a civil action for damages against a judicial administrator, where the plaintiff sought revision based on alleged contradictory rulings between the appeal decision and a prior first-instance sentence, arguing the appellate court failed to properly analyze causation. The decisive legal basis was Art. 323 CCP, which mandates that revision based on Art. 322(2) must be heard by the court that issued the final decision (Timișoara Court of Appeal), while Art. 322(7) grants jurisdiction to the higher court; the petition was rejected as untimely under Art. 324(1)(1) and Art. 101(3) CCP because it was filed after the one-month deadline calculated from the date of pronouncement of the last judgment (21 March 2024), not from communication, making the absolute procedural bar diriment and precluding analysis on the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 322 pct. 2 C. proc. civ, art. 323 alin. (1) C. proc. civ, art. 322 pct. 7 C. proc. civ, art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 323 alin. (2) C. proc. civ; Revision of civil judgment barred by one-month deadline and lack of material jurisdiction: În cauză, revizuenta a învestit instanţa cu o cerere de revizuire a deciziei civile nr. 17/R/21.02.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de Insolvenţă, Societăţi, Concurenţă neloială şi Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în dosarul nr. x/2012, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024
Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 458/04.10.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2012, Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A..; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocate de pârâţii B. şi C., în calitate de asociat unic al C.; a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta D. S.A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., în calitate de asociat unic al C.; a obligat pârâtul C., în calitate de asociat unic al C., la plata către reclamantă a sumei de 204.185 RON reprezentând daune interese; a respins în rest acţiunea şi a obligat pârâtul C. să plătească reclamantei suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel pârâtul C., calificat în recurs la termenul de judecată din 21.02.2024, prin care a solicitat admiterea căii de atac, schimbarea în tot a sentinţei civile pronunţate şi, pe fond, respingerea cererii intimatei-reclamante de obligare a recurentului-pârât la plata sumei de 204.185 RON reprezentând daune interese către D. S.A. În subsidiar, a solicitat schimbarea în parte a sentinţei, în sensul obligării ambilor pârâţi la plata daunelor-interese, precum şi reducerea pretenţiilor intimatei-reclamante la suma de 104.887,65 RON, sumă care i se cuvine conform raportului de distribuţie, sumă rămasă definitivă după contestarea raportului de distribuţie de către reclamantă; cu cheltuieli de judecată în caz de opunere la admiterea cererii.
Prin decizia civilă nr. 17/R/21.02.2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia de Insolvenţă, Societăţi, Concurenţă neloială şi Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a admis recursul declarat de recurentul-pârât C. şi a modificat în parte sentinţa civilă recurată, în sensul că:
- a respins acţiunea formulată de reclamanta D. S.A. în contradictoriu cu pârâtul C.;
- a înlăturat dispoziţia de obligare a pârâtului C. la plata către reclamantă a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A menţinut în rest sentinţa.
Totodată, a obligat intimata-reclamantă D. S.A. la plata către recurentul-pârât C. a sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Împotriva deciziei civile menţionate, D. S.A. a formulat cerere de revizuire, solicitând anularea ei.
În motivare, autoarea căii de atac a învederat că se află în prezenţa a două hotărâri potrivnice, deoarece prin decizia a cărei revizuire o solicită s-a admis recursul formulat de recurentul C., în condiţiile în care anterior, prin sentinţa civilă nr. 353/07.07.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă a respins cererea de chemare în judecată privind aceleaşi părţi, obiect şi cauză.
În continuare, după redarea unor considerente reţinute de instanţa de fond în dosarul nr. x/2012, revizuenta a afirmat că instanţa de recurs, potrivnic celor reţinute de Tribunalul Arad prin sentinţa civilă nr. 353/07.07.2020, a avut o abordare minimalistă în privinţa atribuţiilor legale stabilite în sarcina administratorului judiciar, producând consecinţe diferite faţă de cele consacrate prin sentinţa menţionată.
A mai afirmat că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra lucrului cerut, deoarece nu a analizat şi nu a atătat pentru ce considerente a înlăturat raportul de cauzalitate dintre faptele culpabile generatoare de prejudiciu reţinute de tribunal în sarcina administratorului judiciar C., concluzionând fără temei că, în ipoteza în care totuşi acesta şi-ar fi exercitat cu bună-credinţă atribuţiile de administrator, finalitatea culpabilă din speţă tot nu ar fi fost înlăturată.
În drept, autoarea căii de atac a invocat motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea înaintată la dosarul cauzei la 10.10.2024, intimata A.., în calitate de lichidator judiciar al societăţii E. S.R.L., a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
Faţă de împrejurarea că cererea de revizuire nu este clar motivată, în sensul că nu se poate deduce cu exactitate care sunt hotărârile pretins contradictorii, intimata a analizat condiţiile de admisibilitate ale cererii atât din perspectiva hotărârilor pronunţate în prezentul dosar, cât şi în raport de sentinţa civilă nr. 353/07.07.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019.
Astfel, a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate nici dacă s-ar invoca contrarietatea în raport de hotărârea primei instanţe, pronunţată de judecătorul-sindic în dosarul nr. x/2012, câtă vreme nu are caracter definitiv, dar nici în raport de hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2019, întrucât nu există identitate de părţi.
Revizuenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., invocată din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 323 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte reţine următoarele:
În cauză, revizuenta a învestit instanţa cu o cerere de revizuire a deciziei civile nr. 17/R/21.02.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de Insolvenţă, Societăţi, Concurenţă neloială şi Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în dosarul nr. x/2012, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ.
Regula impusă de dispoziţiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte că cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.
Prin excepţie, alin. (2) al aceluiaşi articol, care reglementează cazul cererilor de revizuire întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instituie competenţa de soluţionare a acestora în favoarea instanţei mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice, iar când cele două instanţe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripţii judecătoreşti deosebite, competenţa este atribuită instanţei care a dat prima hotărâre.
Aşadar, textul de lege reglementează competenţa materială imperativă a instanţei, de la care nu se poate deroga, chiar în cazul în care prin cerere se invocă mai multe motive, ce atrag competenţe diferite.
Raţiunea instituirii acestei norme de competenţă izvorăşte din natura juridică a revizuirii, care este o cale extraordinară de atac, de retractare. Din această perspectivă, numai instanţa care a pronunţat hotărârea are abilitatea conferită de lege să o retracteze.
În condiţiile în care autoarea căii de atac a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 17/R/21.02.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de Insolvenţă, Societăţi, Concurenţă neloială şi Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi pe temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte, văzând dispoziţiile legale anterior evocate şi cele ale art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constată că nu este competentă material să o soluţioneze, aşa încât va declina competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Curţii de Apel Timişoara, instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În continuare, reţinând că, raportat la dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., este competentă să soluţioneze cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza excepţia tardivităţii acesteia, invocată din oficiu, asupra căreia reţine următoarele:
Căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc judecata unui proces.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Conform dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
În litigiul pendinte, Înalta Curte constată că hotărârile pretins potrivnice sunt: decizia civilă nr. 17/R/21.02.2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de Insolvenţă, Societăţi, Concurenţă neloială şi Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în dosarul nr. x/2012 şi sentinţa civilă nr. 353/07.07.2020 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.
În speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., astfel că termenul de o lună se calculează de la data pronunţării ultimei hotărâri.
Ultima hotărâre, în sensul dispoziţiilor legale anterior redate, este decizia civilă nr. 17/R/21.02.2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de Insolvenţă, Societăţi, Concurenţă neloială şi Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în dosarul nr. x/2012, astfel încât, în conformitate cu art. 101 alin. (3) C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire în cazul reglementat de art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ. s-a implinit la 21.03.2024.
În ceea ce priveşte data declarării căii de atac, Înalta Curte reţine că cererea de revizuire a fost transmisă prin e-mail, la 26.04.2024, ora 15:44, astfel cum reiese din înscrisul aflat la dosar.
Ca atare, termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru formularea unei cereri de revizuire, în cazul reglementat de art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., s-a împlinit la 21.03.2024, astfel încât cererea de revizuire, transmisă la data de 26.04.2024, a fost promovată după împlinirea termenului legal stabilit de lege.
Prin cererea de revizuire, autoarea căii de atac a învederat că decizia a cărei revizuire o solicită a fost comunicată la 29.03.2024, şi a apreciat că demersul procesual este formulat în termenul legal de o lună, însă această alegaţie va fi înlăturată, atât timp cât legea nu îngăduie ca termenul de revizuire să curgă de la un alt moment decât cel al pronunţării ultimei hotărâri, spre exemplu de la cel al comunicării ei.
În consecinţă, revizuenta a nesocotit prevederile imperative ale art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depăşirea termenului legal prevăzut de textul menţionat, împrejurare faţă de care, dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia tardivităţii cererii fiind o excepţie procesuală absolută şi dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 17/R/21.02.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de Insolvenţă, Societăţi, Concurenţă neloială şi Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină în favoarea Curţii de Apel Timişoara competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. formulată de revizuenta D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 17/R/21.02.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de Insolvenţă, Societăţi, Concurenţă neloială şi Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.
Respinge ca tardivă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., declarată de revizuenta D. S.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Fără cale de atac, în ceea ce priveşte dispoziţia de declinare.
Irevocabilă, în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a revizuirii.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 iunie 2024.