Late filing of appeal against rejection of constitutional unconstitutionality reference in insolvency proceedings

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă la 22.02.2023, sub nr. x/2023, debitoarea S.C. Compania de Transport Feroviar S.A., prin administrator special, a formulat contestaţie împotriva Convocării Comitetului Creditorilor, publicată în B.P.I. nr. 3066/17.02.2023, solicitând instanţei să dispună admiterea contestaţiei şi, pe cale de consecinţă, anularea acestei convocări pentru nelegalitate.

Totodată, împotriva aceleiaşi Convocări, a formulat contesaţie şi creditoarea S.C. A. S.A., prin administrator special B., înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă sub nr. x/2023.

Prin încheierea din 24.03.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2023 la dosarul nr. x/2023.

Prin sentinţa civilă nr. 4850/08.11.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a respins cererile de înscriere în fals, a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentat a C. S.A., D.., a lichidatorului judiciar şi a administratorului special al S.C. A. S.A. De asemenea, a respins excepţia inadmisibilităţii, precum şi contestaţiile formulate.

Împotriva acestei sentinţe civile şi a încheierilor din 13.10.2023 şi 25.10.2023 a declarat recurs creditoarea S.C. A. S.A., prin administrator special B., prin care a solicitat anularea acestora ca fiind netemeinice şi nelegale.

La termenul de judecată din 11.03.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii de reprezentant a administratorului special al recurentei, invocată de intimata-debitoare prin întâmpinare, precum şi admisibilitatea cererii recurentei de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea la 18.03.2024.

Prin decizia civilă nr. 106R/18.03.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României, a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi a anulat recursul formulat de recurenta-contestatoare S.C. A. S.A., prin administrator special B., împotriva încheierilor de şedinţă din 13.10.2023 şi 25.10.2023 şi a sentinţei civile nr. 4850/08.11.2023, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2023, ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant.

Împotriva deciziei civile menţionate a formulat recurs contestatoarea S.C. A. S.A., prin administrator special B., în ce priveşte dispoziţia referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

Prin memoriul de recurs, recurenta-contestatoare a susţinut că dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale nu a fost motivată, separat, prin încheiere şi nu a fost comunicată pe portal pentru a putea fi atacată în 48 de ore de la pronunţare. Mai mult, a arătat că dispoziţia de respingere nu este nici motivată, astfel încât a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Totodată, faţă de împrejurarea că intimata nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut la art. 114 alin. (2) C. proc. civ. din 1865 şi, deşi a solicitat acordarea unui termen în vederea formulării apărărilor, instanţa a refuzat, a susţinut că i-a fost încălcat dreptul la apărare. În acest context, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Constituţia României.

Cu referire la faptul că instanţa a reţinut că nu are calitate procesuală, deoarece împotriva societăţii a fost deschisă procedura falimentului, recurenta-contestatoare a invocat art. 21 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 şi a arătat că administratorul special reprezintă acţionarii care deţin 100% din societatea Compania de Transport Feroviar S.A., aceştia fiind interesaţi de modul în care este gestionat patrimoniul.

De asemenea, a învederat că lichidatorul judiciar desemnat în procedura de faliment, E. S.P.R.L., a încălcat mai multe acte de procedură prevăzute în art. 116-118 din Legea nr. 85/2006, ratificate apoi printr-o hotărâre a Adunării Creditorilor, ceea ce a dus la încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţia României.

În fine, a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii recurate.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin notele scrise înaintate la dosar la 17.06.2024, intimata-debitoare S.C. Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A., prin lichidator judiciar E. S.P.R.L., a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a administratorului special al recurentei-contestatoare, domnul B., întrucât prin sentinţa civilă nr. 3000/14.06.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a dispus deschiderea procedurii de faliment împotriva acesteia, ridicarea dreptului de conducere al debitoarei prin administrator special B., precum şi numirea în calitate de lichidator judiciar al debitoarei F. Pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, stabilind ordinea de prioritate a soluţionării excepţiilor procesuale, a luat în examinare excepţia de procedură a tardivităţii căii extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul, ca tardiv, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992:

"Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare (…)."

În lipsa unor dispoziţii exprese în cuprinsul legii speciale (Legea nr. 47/1992), termenul procedural de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se calculează conform art. 101 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, dispoziţii procesual civile cu caracter general, aplicabile în procedura pendinte.

Astfel, potrivit art. 101 alin. (2) C. proc. civ. din 1865:

"Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopţii zilei următoare."

Înalta Curte constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia civilă nr. 106R/18.03.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României formulată de recurenta-contestatoare S.C. A. S.A., prin administrator special B..

Termenul de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru declararea recursului se calculează de la data pronunţării hotărârii, astfel încât a început să curgă la 19.03.2024, ora 24:00 şi s-a împlinit la 21.03.2024, ora 24:00, fiind calculat în conformitate cu dispoziţiile art. 101 alin. (2) C. proc. civ. din 1865.

Cererea de recurs a fost depusă la poştă la 24.04.2024, astfel cum atestă ştampila aplicată pe plicul aflat la dosar, cu depăşirea termenului de 48 de ore, prevăzut de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte reţine, în acest sens, că instituţia termenului în procesul civil prefigurează un principiu fundamental al acestei activităţi judiciare, şi anume operativitatea şi are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, iar pe de altă parte, împiedică tergiversarea desfăşurării procesului civil, asigurând operativitatea acţiunilor cerute de justa soluţionare a cauzelor civile.

Totodată, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 546/07.07.2020, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, publicată în Monitorul Oficial nr. 944/14.10.2020, s-a reţinut că:

"(...) natura imperativă a termenului de 48 de ore, în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanţa de judecată a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, are menirea de a da expresie principiului celerităţii şi al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu."

Cum exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un cadru prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, nu pot fi primite argumentele recurentei-contestatoare potrivit cărora soluţia nu a fost comunicată pe portal pentru a o putea ataca în termenul de 48 de ore de la pronunţare, cât timp art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 prevede în mod neechivoc momentul în care începe să curgă termenul de declarare a căii de atac (de la pronunţare), iar căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În egală măsură, Înalta Curte reţine că, recurenta interesată de soluţia pronunţată în dosar avea posibilitatea de a efectua demersuri şi de a solicita informaţiile necesare chiar de la arhiva instanţei de judecată, art. 93 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti din 22.12.2022, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/2022, stipulând că:

"Dosarele şi evidenţele instanţei privitoare la activitatea de judecată pot fi consultate de persoanele care justifică un interes legitim, cu respectarea ordinii de solicitare şi a măsurilor de asigurare a integrităţii documentelor. Cererea cu datele de identificare ale solicitantului se aprobă de persoana care coordonează activitatea compartimentului arhivă şi se depune în dosarul cauzei."

Prin urmare, susţinerile recurentei-contestatoare nu pot constitui argumente serioase în susţinerea demersului său procesual, din moment ce nimeni şi nimic nu au împiedicat-o să ia cunoştinţă de soluţia pronunţată în cauză chiar de la Curtea de Apel Bucureşti, cu atât mai mult cu cât are sediul în aceeaşi localitate cu instanţa.

Ca atare, recurenta-contestatoare putea formula cererea de recurs în termen de 48 de ore de la pronunţarea acesteia, respectiv de la 19.03.2024, nici părţile şi nici instanţa de judecată neputând deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercitarea unei căi de atac şi nici de la modalitatea în care acestea se calculează.

Reţinând caracterul dirimant al excepţiei de procedură a tardivităţii declarării căii extraordinare de atac a recursului, a cărei incidenţă împiedică analiza excepţiei de fond a lipsei calităţii de reprezentant, respectiv a admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Constituţia României, precum şi cercetarea fondului motivelor de recurs, faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-contestatoare S.C. A. S.A., prin administrator special B., împotriva deciziei civile nr. 106R/18.03.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-contestatoare S.C. A. S.A., prin administrator special B., împotriva deciziei civile nr. 106R/18.03.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 iunie 2024.