Appeal quashed and remanded for retrial: public procurement rescission claim improperly decided on appeal instead of recourse

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă la data de 25.02.2020 sub nr. x/2020, precizată ulterior, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Havârna a solicitat: rezoluţiunea/rezilierea contractului nr. x/10.06.2015 încheiat cu A. S.R.L. şi B. S.R.L. Brăila şi repunerea în situaţia anterioară în sensul restituirii sumei achitate de 143.390,06 RON reprezentând contravaloarea facturilor nr. x/09.08.2016 în cuantum de 124.718,82 RON şi nr. 530/09.08.2016 în cuantum de 18.671,24 RON, precum şi dobânda legală aferentă acestei sume de la data depunerii cererii de chemare în judecată până la data restituirii efective; obligarea pârâtei, în principal, la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,1% din preţul contractului aferente perimetrelor de împădurire Urzica1, Urzica 2 şi Urzica 3 pentru fiecare zi de întârziere, şi dobânda legală aferentă acestei sume de la data depunerii cererii de chemare în judecată până la data restituirii efective şi, în subsidiar, la plata sumei de 480.300 RON şi dobânda legală de la depunerii cererii de chemare în judecată până la data restituirii efective; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 92 din 08.12.2022, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Havârna în contradictoriu cu pârâta societatea B. S.R.L. şi a dispus rezoluţiunea contractului nr. x/10.06.2015, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară prin restituirea sumelor achitate în executarea contractului înscrise în facturile fiscale x/2016 şi y/2016 în valoare totală de 143.390,06 RON.

Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale penalizatoare calculată la suma de 143.390,06 RON de la data pronunţării hotărârii şi până la data achitării efective şi a respins capetele de cerere privind plata penalităţilor de întârziere de 0,1% din preţul contractului şi a plăţii sumei de 480.300 RON.

Prin decizia civilă nr. 260 din 9 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Havârna împotriva sentinţei civile nr. 92 din 08.12.2022 pronunţate de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, ca nefondat; a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva încheierii din 17.02.2022 şi a încheierii din 21.09.2022 pronunţate de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă; a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B. împotriva sentinţei civile nr. 92 din 08.12.2022, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: a respins capetele de cerere având ca obiect rezoluţiunea contractului, repunerea în situaţia anterioară şi dobânda penalizatoare şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei ce nu sunt contrare prezentei; de asemenea, a obligat intimata-reclamantă UAT Havârna la plata sumei de 6987 RON către apelanta-pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Havârna, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În motivare, recurenta-reclamantă a arătat, pe de o parte, că instanţa de apel a încălcat principiul contradictorialităţii şi, pe de altă parte, că nu a motivat hotărârea pronunţată, critici subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte prima critică, autoarea recursului a susţinut că principalul argument în adoptarea soluţiei l-a reprezentat împrejurarea potrivit căreia recurenta-reclamantă nu ar fi plătit sumele datorate conform sentinţei pronunţate în dosarul nr. x/2017, împrejurare care nu a fost pusă în dezbaterea contradictorie a părţilor, contrar prevederilor art. 14 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ.. Mai mult, această împrejurare reprezintă un fapt necontestat, recunoscut de către intimatul-pârât şi asupra căreia nu era necesară probaţiunea, în conformitate cu dispoziţiile art. 255 alin. (2) din C. proc. civ.

Cu referire la a doua critică formulată, respectiv că instanţa de apel nu a analizat principala susţinere pe care s-a fundamentat acţiunea, se arată că instanţa de control judiciar nu a analizat şi celelalte argumente în susţinerea motivelor de apel, întemeindu-şi soluţia strict pe chestiunea referitoare la neplata sumelor datorate sentinţei pronunţate în dosarul nr. x/2017. În opinia autoarei recursului, acest aspect echivalează cu nemotivarea hotărârii.

În drept, au fost invocare dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil şi obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, intimata-pârâtă a arătat că prezenta cale de atac este inadmisibilă prin raportare la dispoziţiile art. 483 alin. (2) ultima teză din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016.

Pe fondul recursului, consideră intimata-pârâtă că instanţa de apel a expus pe larg motivele şi argumentaţia logico-juridică ce au stat la baza concluziei că nu poate fi reţinută în sarcina intimatei-pârâte culpa în neexecutarea contractului.

La termenul de judecată din 18 iunie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu şi în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., a invocat motivul de casare de ordine publică prevăzut de art. 448 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., referitor la încălcarea prevederilor art. 457 din C. proc. civ., cu referire la calea de atac incidentă în cauză în raport de dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 23/2020 şi având în vedere data începerii procesului, respectiv 25 februarie 2020, punând în discuţia părţilor, cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare şi, în strânsă legătură cu această excepţie, motivul de ordine publică invocat.

Analizând recursul formulat de recurenta-reclamantă, din perspectiva chestiunilor de drept mai sus evocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică.

Printre motivele de ordine publică care pot fi invocate din oficiu de instanţa de recurs se numără şi cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul căruia se poate dispune casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de casare a fost invocat din oficiu din perspectiva încălcării normelor de procedură prevăzute de art. 457 din C. proc. civ., care reglementează principiul legalităţii căii de atac, conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că, la data de 25 februarie 2020, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a investit instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat rezoluţiunea/rezilierea contractului nr. x/10.06.2015 încheiat cu A. S.R.L. şi B. S.R.L. Brăila şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Contractul nr. x/10.06.2015 este un contract de achiziţie publică, încheiat în baza O.U.G. nr. 34/2004, de către o autoritate publică şi priveşte împădurirea terenurilor degradate situate pe raza comunei Havârna.

Ca atare, având în vedere natura juridică de contract de achiziţie publică, Înalta Curte, în aplicarea art. 27 din C. proc. civ., reţine că în soluţionarea prezentei cauze urmează a se aplica dispoziţiile speciale în materia căilor de atac cu privire la achiziţii publice, respectiv Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

În aceste coordonate, se impune a se preciza că Legea nr. 101/2016 a fost modificată prin O.U.G. nr. 23/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice, act normativ în vigoare de la 12 februarie 2020, care a introdus art. 55 alin. (31), ce prevede următoarele: "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor de la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile lucrătoare de la data sesizării legale a instanţei."

Prin urmare, la data pornirii prezentului proces (25 februarie 2020), Legea nr. 101/2016 suferise modificări prin O.U.G. nr. 23/2020, instituindu-se, în mod expres, calea de atac a apelului în materia litigiilor similare celui de faţă.

Cu toate acestea, se impune a se evidenţia că, prin Decizia nr. 221/2020 pronunţată de Curtea Constituţională la data de 2 iunie 2020 şi publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 594 din 07 iulie 2020, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice, care a fost declarată neconstituţională, în ansamblul său.

Aşadar, anterior soluţionării litigiului în primă instanţă (08.12.2022), modificările aduse Legii nr. 101/2016 prin O.U.G. nr. 23/2020 au fost declarate neconstituţionale şi, prin urmare, în temeiul art. 33 rap. la art. 31 din Legea nr. 47/1992, nu au mai produs efecte. În atare context, au redevenit incidente cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 40/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 683 din data de 31 iulie 2020, în interpretarea şi aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 (în forma în vigoare anterior modificării prin O.U.G. nr. 23/2020), în sensul că hotărârea pronunţată în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanţa ierarhic superioară, secţia sau completul specializat în litigii cu profesionişti, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016.

Această concluzie este întărită şi de considerentele Deciziei nr. 874/2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., prin care Curtea Constituţională a stabilit, la nivel de principiu, că hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea deciziei instanţei constituţionale de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a unui text legal referitor la calea de atac, trebuie supuse căilor de atac existente la momentul pronunţării lor, ţinând seama de efectele declarării neconstituţionalităţii, indiferent de data începerii procesului.

Având în vedere că prezentul litigiu se circumscrie celor reglementate de art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 şi că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată în data de 08.12.2022, respectiv ulterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 221/2020, rezultă că aceasta putea fi atacată numai cu recurs, conform dezlegării date prin Decizia nr. 40 din 18 mai 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorie conform art. 521 alin. (3) din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte modificările aduse Legii nr. 101/2016 prin O.U.G. nr. 114/2020, acestea nu sunt incidente în cauză, faţă de prevederile art. 27 C. proc. civ., întrucât actul modificator, respectiv O.U.G. nr. 114/2020, a intrat în vigoare la 13.07.2020, ulterior începerii prezentului proces.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este suspusă numai căilor de atac prevăzute de lege, indiferent de menţiunile din cuprinsul dispozitivului, iar menţiunea inexactă din dispozitiv cu privire la calea de atac nu are nici un efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Prin urmare, menţiunea greşită din dispozitivul hotărârii cu privire la calea de atac nu acordă părţii o cale de atac la care nu are dreptul, dar nici nu o poate priva de dreptul la calea legală de atac.

Ca atare, soluţionarea cauzei în apel într-un litigiu în care era deschisă numai calea de atac a recursului impune concluzia că decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea principiului legalităţii căii de atac reglementat de dispoziţiile art. 457 din C. proc. civ.

În considerarea celor expuse, având în vedere şi principiului fundamental al legalităţii consacrat prin art. 7 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu poate fi reţinută excepţia de inadmisibilitate a recursului invocată de intimata-pârâtă, întrucât soluţionarea căii de atac de către instanţa de control în raport de dispoziţiile C. proc. civ., dispoziţii ce nu sunt incidente în cauză, este cea care a deschis părţii calea de atac a recursului. Procesul trebuie să se desfăşoare potrivit normelor legale care-l reglementează, atât în ceea ce priveşte judecata, cât şi sub aspectul competenţei, compunerii şi constituirii instanţei.

În aceste condiţii, Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare.

Pentru aceste considerente, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat împotriva deciziei instanţei de apel, pe care o va casa şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

În rejudecare, instanţa va avea în vedere incidenţa dispoziţiilor art. 457 alin. (3) sau a alin. (4) din C. proc. civ., faţă de exercitarea apelului în considerarea menţiunii inexacte din cuprinsul sentinţei cu privire la calea de atac deschisă împotriva acestei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului.

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA HAVÂRNA împotriva deciziei nr. 260 din 9 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2024.