Contractual forum clause validity despite forged signature challenge in civil debt recovery

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 9 februarie 2023 pe rolul Judecătoriei Satu Mare, secţia civilă, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 170.324,86 RON, reprezentând penalitate contractuală de 20% din valoarea facturii conform art. 4.5 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/21.11.2018 şi penalităţi de întârziere de 3%/zi de întârziere conform art. 8.9 din contract, calculate până la data de 11 decembrie 2019.

Pârâta B. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei în soluţionarea cauzei, solicitând, în temeiul art. 132 din C. proc. civ., trimiterea dosarului la Judecătoria Braşov, ca instanţă competentă teritorial de la sediul social al pârâtei, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 107 din acelaşi cod.

Prin sentinţa civilă nr. 3734/2023 din 19 decembrie 2023, pronunţată de Judecătoria Satu Mare, secţia civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Satu Mare, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, competenţa de soluţionare a cererii fiind declinată în favoarea Judecătoriei Braşov.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, în susţinerea competenţei Judecătoriei Satu Mare, creditoarea a invocat dispoziţiile art. 14.1 din contractul de vânzare nr. x/21.11.2018, conform cărora "în cazul în care rezolvarea neînţelegerilor nu este posibilă pe cale amiabilă, ele vor fi supuse spre soluţionare instanţelor competente de drept comun din Municipiul Satu Mare, conform regulilor de procedură aplicabile". A mai arătat că o clauză întemeiată pe dispoziţiile art. 126 din C. proc. civ. reprezintă un caz de competenţă teritorială alternativă, neputându-se institui contractual cazuri de competenţă de ordine publică, în afara celor expres prevăzute de dispoziţiile procesuale.

Ţinând cont de faptul că debitoarea contestă semnătura aplicată pe contract, instanţa de judecată, la momentul procesual al analizării competenţei, nu poate proceda la verificarea realităţii susţinerilor acesteia. Dacă ar da curs celor afirmate, pe de o parte, instanţa ar ajunge să se antepronunţe la momentul stabilirii competenţei chiar pe fondul cauzei, ceea ce ar genera o antepronunţare şi asupra solicitării debitoarei de verificare de scripte.

Astfel, deşi aparent părţile au realizat o alegere de competenţă în favoarea instanţelor din municipiul Satu Mare, aceasta nu este recunoscută de către debitoare, care contestă semnătura ca nefiind a reprezentantului său legal. Stabilirea competenţei pe baza acestui înscris contestat de către debitoare motivat de faptul că semnătura aplicată pe pagina 2 este falsă ar însemna recunoaşterea efectelor juridice ale acestui înscris anterior unei analize asupra caracterului fals al semnăturii, astfel cum a fost solicitat de către debitoare.

Pentru aceste considerente, fiind contestat chiar înscrisul care vizează alegerea de competenţă, instanţa în favoarea căreia operează alegerea de competenţă a apreciat că nu se poate declara legal învestită până nu se analizează înscrisul declarat fals, iar analiza acestui contract în cercetarea judecătorească este ulterioară stabilirii competenţei instanţei.

Prin sentinţa civilă nr. 4193 din 26 aprilie 2024, pronunţată de Judecătoria Braşov, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov, invocată de către reclamantă; s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Satu Mare; s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a suspendat judecata cauzei şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În argumentarea acestei sentinţe, Judecătoria Braşov a reţinut, din cuprinsul cererii de chemare în judecată şi a răspunsului la întâmpinare, că reclamanta a învestit cu soluţionarea cauzei Judecătoria Satu Mare, în considerarea clauzei atributive de competenţă inserate în art. 14.1 din convenţia părţilor.

Instanţa de judecată a mai reţinut că, în cauză, convenţia părţilor, inclusiv clauza atributivă de competenţă, poartă semnătura şi ştampila pârâtei . Faptul că pârâta se apără invocând nesemnarea contractului de către administratorul său nu poate atrage, automat, lipsirea de efecte a clauzelor contractuale. Convenţia părţilor, inclusiv clauza de alegere a competenţei, se prezumă a fi valabilă până în momentul în care instanţa de judecată constată situaţia contrară.

Prin urmare, apreciind că simpla contestare de către pârâtă a valabilităţii contractului nu poate avea ca efect o prezumţie de nevalabilitate a acestuia până la efectuarea verificărilor de către instanţa de judecată, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către reclamanta A. S.R.L., prin notele de şedinţă depuse pentru termenul din 12 aprilie 2024, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2023, la data de 10 mai 2024.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege, Înalta Curte constată că ambele instanţe - Judecătoria Satu Mare şi Judecătoria Braşov - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre ele este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că obiectul litigiului îl reprezintă o acţiune în răspundere civilă contractuală înregistrată la Judecătoria Satu Mare în baza unei clauze atributive de competenţă.

Înalta Curte reţine că, prin art. 14.1 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 21 noiembrie 2018, care stă la baza pretenţiilor reclamantei, părţile au stipulat o clauză atributivă de competenţă, conform căreia "în cazul în care rezolvarea neînţelegerilor nu este posibilă pe cale amiabilă, ele vor fi supuse spre soluţionare instanţelor competente de drept comun din Municipiul Satu Mare, conform regulilor de procedură aplicabile".

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor când legea instituie norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Părţile pot conveni, în temeiul art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., ca soluţionarea litigiului ivit între ele să fie soluţionat de o altă instanţă decât cea care ar fi fost competentă judece cauza potrivit legii, cu excepţia cazului când această competenţă este exclusivă.

În speţă, obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidenţa unor norme de competenţă teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată ce instituie o competenţă alternativă între instanţa de drept comun şi cea stabilită de părţi, conform textului de lege sus-evocat.

Instanţa învestită de reclamantă a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată în favoarea Judecătoriei Braşov pe considerentul că pârâta contestă semnătura de pe contract.

Înalta Curte reţine că verificarea de scripte este o procedură ulterioară stabilirii competenţei şi că Judecătoria Satu Mare trebuia să folosească aparenţa alegerii de competenţă cu atât mai mult cu cât existau şi alte repere pentru stabilirea competenţei instanţei de la sediul vânzătorului (de exemplu, locul plăţii, locul livrării etc.).

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, secţia civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2024.