CHF consumer credit hardship rebalancing excluded from extraordinary appeal by consumer protection legislation

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2024

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 01.02.2022, sub numărul de mai sus, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat adaptarea pentru viitor a contractului de credit x/13.05.2008, constatând intervenită impreviziunea, în sensul că toate sumele datorate de reclamant să se calculeze la o valoare egală cu jumătate din diferenţa dintre cursul BNR al CHF de la momentul plăţii şi valoarea CHF de la momentul contractării, la care se va adăuga valoarea CHF de la momentul contractării; în ipoteza scăderii cursului de schimb sub limita stabilită ca urmare a aplicării impreviziunii, a solicitat ca ratele să se calculeze la cursul de schimb de la data plăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 3876/31.05.2022, Judecătoria Piteşti, secţia civilă a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeş.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Argeş sub acelaşi număr de dosar la data de 7 iulie 2022.

La primul termen de judecată, cu părţile legal citate, pârâta B. S.A. a invocat excepţia necompetenţei material procesuale a Tribunalului Specializat Argeş în soluţionarea prezentei cauze raportat la dispoziţiile Legii nr. 77/2016, excepţie care a fost pusă în discuţia părţilor, iar instanţa a rămas în pronunţare asupra acesteia.

Prin sentinţa nr. 482 din 26 octombrie 2022, Tribunalul Specializat Argeş a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Specializat Argeş şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti şi, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată cauza şi înaintat dosarul Curţii de Apel Piteşti.

Cauza a fost înaintată Curţii de Apel Piteşti în vederea soluţionării conflictului de competenţă ivit între Tribunalul Specializat Argeş şi Tribunalul Argeş, secţia civilă, fiind înregistrată pe rolul acesteia la data de 20 decembrie 2022, sub nr. x/2022.

Prin hotărârea nr. 46/F- C. civ., pronunţată în data de 28.12.2022, Curtea de Apel Piteşti a stabilit competenţa în soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeş.

Urmare a soluţiei pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, cauza a fost înaintată Tribunalului Specializat Argeş în vederea soluţionării.

Tribunalul Specializat Argeş, prin sentinţa nr. 175/2023 din 13 aprilie 2023, a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.; a constatat intervenită impreviziunea în derularea contractului de credit nr. x din 13 mai 2008, încheiat între reclamant şi pârâtă; a dispus restabilirea echilibrului contractual începând cu data cererii de chemare în judecată, respectiv 01.02.2022, în ceea ce priveşte contractul de credit ipotecar nr. x din 13 mai 2008, în sensul că toate sumele datorate de către reclamant în temeiul acestuia se vor calcula la o valoare egală cu jumătate din diferenţa dintre cursul BNR al CHF de la data plăţii şi cursul BNR al CHF din data de 13.05.2008, la care se va adăuga valoarea CHF de la momentul încheierii contractului, respectiv 13 mai 2008; a dispus ca, în ipoteza scăderii cursului de schimb sub limita stabilită ca urmare a constatării impreviziunii, conform paragrafului anterior, sumele datorate în temeiul contractului de credit să fie calculate la cursul BNR al CHF de la data plăţii; pârâta a fost obligată la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 3.300 RON, reprezentând onorariului de avocat.

Prin decizia nr. 376/A-COM din 27 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, s-a admis apelul declarat de pârâta B. împotriva sentinţei nr. 175 din 13 aprilie 2023 a Tribunalului Specializat Argeş, în contradictoriu cu reclamantul A.; s-a schimbat, în parte, sentinţa atacată, numai în ceea ce priveşte modalitatea de restabilire a echilibrului contractual, astfel:

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată şi s-a dispus reechilibrarea contractului de credit nr. x din 13 mai 2008, începând cu 1 februarie 2022, în sensul că la calculul ratei lunare va fi avut în vedere cursul francului elveţian de la momentul încheierii contractului (2,2609 RON) la care se adaugă 76,3% din diferenţa pozitivă între acest curs şi cursul de schimb al aceleiaşi monede de la data scadenţei fiecărei rate.

A fost menţinută în rest sentinţa.

S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părţi în apel, până la concurenţa sumei de 3.000 RON şi s-a respins în rest cererea apelantei cu acest obiect.

Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2022, la data de 17 ianuarie 2024.

Recurentul-reclamant a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel. În subsidiar, a solicitat casarea în parte a deciziei atacate, cu consecinţa respingerii apelului formulat de pârâta B. S.A. şi menţinerii soluţiei pronunţate de prima instanţă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-pârâtă B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, faţă de dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat anularea recursului, ca nemotivat, având în vedere că acesta nu cuprinde motivele de nelegalitate a hotărârii atacate; pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că instanţa de apel a dispus în mod corect echilibrarea contractului de credit prin prisma deciziilor Curţii Constituţionale referitoare la Legea nr. 77/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 52/2020; în temeiul dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ., a solicitat obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, conform înscrisurilor justificative depuse la termenul din 13 iunie 2024.

Recurentul-reclamant a uzat de dreptul procesual de a formula răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţia din 22 aprilie 2024 s-a fixat termen la data de 13 iunie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Analizând memoriul de recurs şi având în vedere dispoziţiile art. 499 din C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte va examina, cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de către intimata-pârâtă B. S.A., cu privire la care reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speţă, reclamantul A. a învestit Judecătoria Piteşti, la 1 februarie 2022, cu o cerere prin care a solicitat adaptarea pentru viitor a contractului de credit x/13.05.2008, constatând intervenită impreviziunea, în sensul că toate sumele datorate de reclamant să se calculeze la o valoare egală cu jumătate din diferenţa dintre cursul BNR al CHF de la momentul plăţii şi valoarea CHF de la momentul contractării, la care se va adăuga valoarea CHF de la momentul contractării; în ipoteza scăderii cursului de schimb sub limita stabilită ca urmare a aplicării impreviziunii, a solicitat ca ratele să se calculeze la cursul de schimb de la data plăţii.

Întrucât reclamantul, prin cererea introductivă, a înţeles să invoce instituţia impreviziunii, solicitând adaptarea pentru viitor a contractului de credit x/13.05.2008, Înalta Curte reţine că nu este aplicabil dreptul comun privind aplicarea teoriei impreviziunii în raporturi juridice civile obişnuite, protecţia dreptului subiectiv invocat realizându-se în condiţiile unui act normativ cu caracter special, edictat în domeniul protecţiei consumatorilor, respectiv a Legii nr. 77/2016.

Aşadar, litigiul dedus judecăţii este unul în materia protecţiei dreptului consumatorului, întrucât, deşi se invocă teoria impreviziunii, a cărei aplicabilitate era recunoscută şi raporturilor juridice născute sub imperiul C. civ. de la 1864, reclamantul nu a solicitat verificarea îndeplinirii condiţiilor generale ale acesteia, ci aplicarea prezumţiei absolute de impreviziune prevăzute de Legea nr. 77/2016, la art. 4 alin. (11) şi alin. (13).

De altfel, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a apreciat că Legea nr. 77/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 55/2020, poate şi trebuie avută ca reper pentru a se determina partea de creştere a cursului de schimb al francului elveţian ce reprezintă riscul supraadăugat.

Astfel, s-a reţinut că, potrivit art. 4 alin. (11) din legea evocată, în partea relevantă pentru cauză, reprezintă impreviziune ipoteza în care, pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creştere de peste 52,6% faţă de data încheierii contractului de credit, iar această creştere a durat mai mult de 6 luni anterior aceluiaşi moment.

În interpretarea acestui text de lege, instanţa de apel a apreciat că acea creştere a cursului de schimb valutar egală cu 52,6% faţă de data încheierii contractului de credit, constituie riscul inerent oricărui contract de credit încheiat în monedă străină, având valoare de risc supraadăugat doar creşterea ce depăşeşte procentul menţionat.

Este adevărat că procentul menţionat se aplică în situaţiile în care debitorul alege să recurgă la darea în plată a imobilului dobândit cu ajutorul creditului ori la acţiunea judiciară în stingerea datoriilor, conform Legii nr. 77/2016, însă niciun motiv rezonabil nu se opune ca acelaşi procent să se aplice şi în cazul în care debitorul recurge, pe calea acţiunii de drept comun, la remediul prevăzut de alin. (4) al art. 4 din aceeaşi lege, potrivit căruia echilibrarea şi continuarea contractului de credit sunt prioritare, încetarea contractului de credit putând fi dispusă doar în cazul imposibilităţii vădite a continuării sale.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că acţiunea ce face obiectul litigiului pendinte a fost introdusă de reclamant în considerarea calităţii lui de consumator şi a prezumţiei absolute de impreviziune consacrate de un act normativ special edictat în acest domeniu, demersul judiciar promovat având ca scop reechilibrarea contractului de credit.

Ca atare, indiferent de temeiul de drept invocat de reclamant (art. 969-970 din C. civ. de la 1864), în cauză trebuie să se ţină cont de faptul că aspectele deduse judecăţii au survenit în contextul unui raport juridic reglementat de legislaţia privind protecţia consumatorului.

Având în vedere aceste considerente, instanţa supremă reţine că recursul are ca obiect decizia nr. 376/A-COM din 27 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal într-un litigiu în materia protecţiei consumatorilor.

Întrucât procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv, la 1 februarie 2022, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 483 din C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, "Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecăţii, 1 februarie 2022, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele pronunţate în materia protecţiei consumatorilor.

Având în vedere că recursul are ca obiect decizia nr. 376/A-COM din 27 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, în apelul formulat de pârâta B. S.A. împotriva sentinţei nr. 175/2023 din 13 aprilie 2023, pronunţate în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Specializat Argeş, într-o cerere în materia protecţiei consumatorilor, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., raportat la alin. (2) al aceluiaşi articol, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, chiar dacă aceasta prevede o atare menţiune.

Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Prin urmare, menţionarea, în dispozitivul deciziei recurate, a dreptului părţii de a formula recurs în termen de 30 de zile de la comunicare nu poate avea ca efect recunoaşterea căii de atac a recursului în alte cazuri decât cele prevăzute de lege, instanţa având obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.

Cum în litigiile declanşate în materia drepturilor consumatorilor legea de procedură nu mai permite exercitarea căii extraordinare de atac a recursului, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 376/A-COM din 27 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Faţă de soluţia de respingere, ca inadmisibil, a recursului declarat de recurentul-reclamant A., în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte îl va obliga pe acesta la plata sumei de 3.705,35 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă B. S.A., conform înscrisurilor justificative aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 376/A-COM din 27 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Obligă recurentul-reclamant A. la plata sumei de 3.705,35 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă B. S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2024.