Validity of timber auction conducted by association board under broad pandemic-era mandate; sufficiency of consent for nullity defense

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2024

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

A. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 9 septembrie 2021 pe rolul Judecătoriei Caransebeş, sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul E. anularea licitaţiei din data de 3 septembrie 2021 şi restabilirea situaţiei anterioare ţinerii licitaţiei, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare, pârâta E. a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei de interes a reclamanţilor. Cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

La data de 09 decembrie 2021, reclamanţii au modificat cererea de chemare în judecată, solicitând şi anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în urma adjudecării masei lemnoase de către F. S.R.L., precum şi introducerea în cauză a cumpărătorului F. S.R.L.

Judecătoria Caransebeş, prin sentinţa civilă nr. 350/2022 din 14 aprilie 2022, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâta F. S.R.L., şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Caraş Severin.

Prin sentinţa civilă nr. 295 din 16 iunie 2022, pronunţată de Tribunalul Caraş Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Caraş Severin şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţii A., B., C. şi D., în favoarea Judecătoriei Caransebeş.

Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 15/PI/CC din 3 august 2022, a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş Severin.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Caraş Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021*, la data de 11 august 2022.

Prin încheierea de la 09.09.2022, instanţa a luat act de cererea de renunţare la judecată formulată de reclamantul C..

2. Soluţia instanţei de fond

Tribunalul Caraş Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 651 din 27 decembrie 2022, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., D. şi B., în contradictoriu cu pârâţii E. "Strâmburi" Băuţarul de Jos şi F. S.R.L.; a anulat toate actele făcute în procedura de licitaţie organizată de pârâtul E. "Strâmburi" Băuţarul de Jos având ca scop vânzarea a 2022,88 mc masă lemnoasă din partida 2100159900710, licitaţie care a avut loc în data de 3 septembrie 2021, în urma căreia pârâta F. S.R.L. a dobândit calitatea de adjudecatar; a anulat contractul de vânzare-cumpărare nr. x/06.09.2021, încheiat între pârâtul E. "Strâmburi" Băuţarul de Jos, în calitate de vânzător şi pârâta F. S.R.L., în calitate de cumpărător; a obligat pârâţii să plătească în solidar reclamanţilor suma de 10.314,64 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

3. Hotărârea instanţei de apel

Împotriva sentinţei civile nr. 651 din 27 decembrie 2022 a Tribunalului Caraş Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pârâta F. S.R.L. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea acestuia şi schimbarea în tot a hotărârii primei instanţe, în sensul respingerii acţiunii.

Pârâta E. a declarat apel împotriva aceleiaşi sentinţe, solicitând admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor A., D. şi B., în condiţiile în care aceştia nu justifică o calitate procesuală în prezentul dosar şi nu sunt parte în contractul de vânzare-cumpărare x/06.09.2021 a masei lemnoase, raportat la dispoziţiile art. 40 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 536/A din 6 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în dosarul nr. x/2021, s-au admis apelurile declarate de către apelanţii-pârâţi E. şi F. S.R.L., în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A., D. şi B., împotriva sentinţei civile nr. 651/27.12.2022, pronunţată de Tribunalul Caraş Severin în dosarul nr. x/2021 şi s-a dispus modificarea sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii; reclamanţii au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 5170,32 RON către apelanta pârâtă F. S.R.L. şi 8.657,32 RON către apelantul-pârât E., cu titlu de cheltuieli de judecată.

B. Calea de atac exercitată în cauză

La data de 14 februarie 2024 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021*, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi D., A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 536/A din 6 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Recurenţii-reclamanţi şi-au întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate şi, în rejudecare, respingerea apelului formulat de pârâte împotriva sentinţei civile nr. 651 din 27 decembrie 2022 a Tribunalului Caraş Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. În subsidiar, au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Timişoara, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Un prim motiv de nelegalitate, pe care recurenţii nu îl încadrează în drept, vizează greşita aplicare a legii ce reglementează calea de atac, prin menţionarea eronată a caracterului definitiv al deciziei din apel în dispozitivul acesteia.

Consideră recurenţii că, prin lipsirea de beneficiul unui grad de jurisdicţie, aceştia au fost limitaţi în exercitarea dreptului legitim de a se adresa unei jurisdicţii, ceea ce a determinat încălcarea art. 6 din CEDO.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii au arătat, pe de-o parte, că decizia din apel nu analizează dispoziţiile statutare şi legale care reglementează vânzarea masei lemnoase exploatate din pădurile aflate în proprietatea membrilor E., respectiv art. 22 din Statut şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, iar pe de altă parte că decizia din apel a fost dată cu încălcarea aceloraşi dispoziţii, prin validarea unei licitaţii organizate de Consiliul Director al asociaţiei, fără consimţământul acesteia, exprimat de către adunarea generală a membrilor asociaţiei.

Consideră recurenţii că licitaţia organizată cu încălcarea dispoziţiilor statutare şi legale este lovită de nulitate pentru lipsa consimţământului asociaţiei, conform art. 1179 alin. (1) C. civ., iar aceeaşi sancţiune se aplică şi în privinţa contractului de vânzare-cumpărare încheiat în urma licitaţiei, în condiţiile art. 1254 C. civ.

O altă critică adusă de recurenţi deciziei atacate vizează încălcarea dispoziţiilor H.G. nr. 715/2017, prin neobservarea condiţiilor de organizare a licitaţiei impuse de acest act normativ.

Recurenţii au criticat şi interpretarea dată de instanţa de apel cu privire la conţinutul şi întinderea mandatului acordat Consiliului Director de către membrii E. prin semnarea tabelului nominal nr. 32/24.12.2020, arătând că voinţa membrilor composesori a fost aceea de a permite Consiliului Director să îşi continue activitatea în baza mandatului dat anterior, pe perioada pandemiei Covid 19, din cauza imposibilităţii întrunirii adunării generale, şi nu de a mandata Consiliul în vederea vânzării pădurilor aflate în proprietatea membrilor asociaţiei.

C. Apărarea intimatei

Intimata-pârâtă F. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că sunt incidente dispoziţiile art. 489 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, cu consecinţa menţinerii deciziei instanţei de apel ca fiind temeinică şi legală.

Intimata-pârâtă E. a transmis întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurenţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6.000 RON.

Recurenţii-reclamanţi au depus la dosar răspuns la întâmpinările formulate în cauză, prin care au solicitat respingerea nulităţii recursului.

D. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, raportat la conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Procedura de soluţionare a recursului

În etapa recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 10 mai 2024 s-a fixat termen la data de 13 iunie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

E. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta nu este fondat, pentru considerentele ce succed.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în care se încadrează criticile recurenţilor privind greşita aplicare a prevederilor legale referitoare la reglementează calea de atac, nu este fondat.

În considerarea motivului de casare, autorii recursului susţin că menţionarea greşită în cuprinsul dispozitivului deciziei recurate a caracterului definitiv al hotărârii este de natură să îi priveze pe aceştia de beneficiul unui grad de jurisdicţie şi, ca atare, să conducă la încălcarea art. 6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil.

Înalta Curte nu va primi aceste susţineri, faţă de regula consacrată, în prezent, în mod expres, prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei. Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege."

Prin urmare, partea va putea exercita calea de atac prevăzută de lege, chiar dacă instanţa care a pronunţat hotărârea a omis să menţioneze în dispozitiv faptul că aceasta este susceptibilă de a fi atacată prin intermediul căii de atac respective ori a menţionat o cale de atac greşită.

Acest principiu constituie o aplicare, în materia căilor de atac, a regulii generale înscrise în art. 7 alin. (1) C. proc. civ., care dispune că "procesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legii", ca o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.

Aşadar, Înalta Curte constată că neregularitatea decurgând din menţionarea eronată a caracterului definitiv al deciziei atacate nu atrage nelegalitatea hotărârii, întrucât aceasta este supusă căilor de atac prevăzute de lege, în acord cu principiul legalităţii care guvernează regimul juridic al căilor de atac.

În egală măsură, nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu este fondat.

Subsumat acestui motiv de recurs, recurenţii susţin că decizia recurată nu este motivată, întrucât instanţa de apel nu a analizat dispoziţiile statutare şi legale din materia vânzării masei lemnoase exploatate din pădurile aflate în proprietatea membrilor E. şi nici prevederile H.G. nr. 715/2017, act normativ care impune regulile şi condiţiile pentru vânzarea masei lemnoase.

Verificând decizia recurată, se constată că instanţa de apel a procedat la rejudecarea fondului în limitele stabilite de apelanţi, conform art. 477 alin. (1) C. proc. civ., constatând că este eronată concluzia primei instanţe, în sensul că nu a existat consimţământul E. de jos pentru organizarea licitaţiei şi vânzarea de masă lemnoasă, întemeiată pe interpretarea înscrisului - tabelul nominal nr. 32/24.12.2020 şi pe dispoziţiile art. 22 şi art. 25 din Statutul asociaţiei.

Pentru a conchide astfel, instanţa de apel a reţinut că înscrisul menţionat reprezintă un acord al membrilor asociaţiei pentru reprezentarea acesteia de către Consiliul Director în funcţie, în ce priveşte luarea deciziilor şi hotărârilor necesare pe perioada pandemiei de Covid 19, fără distincţie cu privire la obiectul acestora, până la organizarea unei noi adunări generale care să desemneze un alt Consiliu Director.

În acelaşi timp, instanţa de prim control judiciar a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 218 alin. (2) C. civ., potrivit cărora, în raporturile cu terţii, persoana juridică este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă acestea depăşesc puterea de reprezentare conferită prin actul de constituire sau statut, în afară de cazul în care persoana juridică dovedeşte că terţii o cunoşteau la data încheierii actului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că decizia recurată este motivată în ce priveşte cauza de nulitate a licitaţiei şi a contractului de vânzare cumpărare masă lemnoasă, constând în lipsa consimţământului vânzătorului, fiind prezentate motivele în fapt şi în drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât argumentele pentru care s-au admis cât şi cele pentru care s-au respins cererile părţilor, cu respectarea exigenţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Împrejurarea că recurenţii nu sunt de acord cu motivarea instanţei de apel nu determină aplicarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ce priveşte omisiunea analizării apărărilor reclamanţilor, întemeiate pe H.G. nr. 715/2017, invocate prin întâmpinarea la apel, Înalta Curte apreciază că nu se impunea o astfel de analiză, în condiţiile în care actul normativ în discuţie este străin de raportul juridic dedus judecăţii, întrucât reglementează procedura de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică, şi nu a celei aflate în proprietatea privată.

Nici criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt fondate.

În opinia recurenţilor, decizia din apel a fost dată cu încălcarea art. 22 din Statutul asociaţiei şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, prin validarea unei licitaţii organizate de Consiliul Director al asociaţiei, fără consimţământul persoanei juridice, exprimat de către adunarea generală.

Consideră recurenţii că licitaţia organizată cu încălcarea dispoziţiilor statutare şi legale arătate este lovită de nulitate pentru lipsa consimţământului asociaţiei, conform art. 1179 alin. (1) C. civ., iar aceeaşi sancţiune se aplică şi în privinţa contractului de vânzare-cumpărare încheiat în urma licitaţiei, în condiţiile art. 1254 C. civ.

O altă critică adusă de recurenţi deciziei atacate vizează încălcarea dispoziţiilor H.G. nr. 715/2017, prin neobservarea condiţiilor de organizare a licitaţiei impuse de acest act normativ.

Înalta Curte nu va primi aceste critici, faţă de întinderea mandatului acordat Consiliului Director al asociaţiei E. prin înscrisul reprezentat de tabelul nominal nr. 32/24.12.2020, stabilită de către instanţa de prim control judiciar, operaţiune care nu poate fi cenzurată de instanţa de recurs, ţinând cont de limitele în care are loc controlul judiciar în calea de atac a recursului, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, în stabilirea situaţiei de fapt, pe baza probatoriului administrat în cauză, s-a reţinut de către instanţa de apel că mandatul acordat Consiliului Director de către adunarea generală a asociaţiei nu viza doar exercitarea atribuţiilor stabilite expres prin art. 25 din Statut, ci îl autoriza pe mandatar să încheie inclusiv actele prevăzute la art. 22 din Statut, care intrau în mod obişnuit în competenţa adunării generale, prin acestea regăsindu-se şi vânzarea de păduri pentru exploatare.

Faţă de obiectul mandatului astfel stabilit, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de apel a constatat îndeplinirea condiţiei impuse de art. 1179 alin. (1) pct. 2 C. civ., respectiv existenţa consimţământului persoanei juridice pentru organizarea licitaţiei şi încheierea actului de vânzare-cumpărare a masei lemnoase aflate în proprietatea membrilor composesori.

În considerarea celor prezentate, Înalta Curte constă că instanţa de apel a aplicat corect prevederile legale privind condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului - art. 1179 C. civ. şi nu a nesocotit prevederile art. 21 din O.G. nr. 26/2000 privitoare la competenţa adunării generale şi art. 22 din Statutul asociaţiei intimate pârâte.

Nu poate fi primită nici critica recurenţilor întemeiată pe dispoziţiile H.G. nr. 715/2017, în condiţiile în care, astfel cum s-a arătat, actul normativ în discuţie reglementează procedura de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică, nefiind aplicabil în prezenta cauză, ţinând cont că patrimoniul asociaţiei intimate se compune din terenuri asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea membrilor composesori.

Pentru considerentele evocate, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 536/A din 06 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Referitor la cererea intimatei-pârâte asociaţia E.. privind obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din acelaşi cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Prin raportare la aceste texte de lege, aplicabile şi în recurs în temeiul art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata a depus la dosarul cauzei dovezi privind cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocaţial în cuantum de 6000 RON, conform înscrisului aflat la dosarul de recurs.

În consecinţă, constatând că recurenţilor li s-a respins calea extraordinară de atac şi în raport de solicitarea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată aferente acestei etape procesuale, urmează să fie admisă cererea, în sensul obligării recurenţilor la plata către intimată, în solidar, a sumei de 6.000 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi D., A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 536/A din 6 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, ca nefondat.

Obligă recurenţii-reclamanţi la plata, în solidar, a sumei de 6.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă E..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2024.