Social security pension recalculation; inadmissibility of cassation appeal due to statutory exclusion of recourse in social insurance disputes
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's civil appeal as inadmissible, leaving the Court of Appeal's decision to reject the claimant's action in force. The dispute arose from a social security litigation where the claimant sought a pension recalculation based on work performed in the second labor category during specific periods in the late 1970s and 1980s; while the first instance court admitted the action, the appellate court reversed this decision and rejected the claim. The decisive legal basis was the principle of the legality of appellate routes under Article 457 of the Code of Civil Procedure, combined with Article 483(2) (as amended by Law No. 310/2018), which stipulates that judgments in social security disputes are not subject to appeal to the High Court. Consequently, the Court held that the appellate decision was final and definitive from the date of its pronouncement, rendering the cassation appeal procedurally inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, art. 494 din C. proc. civ, art. 24 din C. proc. civ, art. 152 din Legea nr. 263/2010, art. 155 din Legea nr. 263/2010, art. 483 alin. (2) din C. proc. civ; Social security pension recalculation; inadmissibility of cassation appeal due to statutory exclusion of recourse in social insurance disputes: Potrivit art. 24 din C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 13 iunie 2024
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 iulie 2021 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate încadrarea sa în grupa a II-a de muncă pentru perioadele 01.02.1977 - 01.05.1979, 01.06.1982 - 01.02.1987, 22.03.1988 - 08.12.1988 şi 01.09.1989 - 01.11.1990; pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei decizii privind recalcularea drepturilor de pensie pentru limita de vârstă care i se cuvin, cu valorificarea stagiului de cotizare acumulat de reclamant în grupa a II-a de muncă, în perioadele arătate la punctul 1 al petitului acţiunii.
Tribunalul Timiş, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 301/PI din 29 martie 2023, a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, având ca obiect revizuirea pensiei, în sensul că pârâta a fost obligată să revizuiască pensia reclamantului prin valorificarea perioadelor 01.02.1977-01.05.1979, 01.06.1982- 01.02.1987, 22.03.1988 - 08.12.1988, 01.09.1089 - 01.11.1990, ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă, începând cu data cererii de revizuire (03.12.2018); a respins cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 759 din 5 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a admis apelul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 301/PI din 29 martie 2023 a Tribunalului Timiş, în contradictoriu cu reclamantul A.; s-a schimbat în tot sentinţa civilă menţionată mai sus, în sensul că s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş; s-a respins cererea reclamantului intimat de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.
Intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Timiş nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin rezoluţia din 18 martie 2024 s-a fixat termen la data de 11 aprilie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.
Potrivit art. 24 din C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.
În speţă, reclamantul a învestit Tribunalul Timiş la data de 16 iulie 2021 cu o cerere în materia asigurărilor sociale, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
De asemenea, se reţine că dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice stabilesc că:
"jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel", iar art. 155 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că:
"(1) împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă".
Potrivit alin. (2) al art. 155 din Legea nr. 263/2010, "hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".
Totodată, art. 156 din acelaşi act normativ statuează că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin urmare, având în vedere că acţiunea a fost introdusă la 16 iulie 2021, Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, potrivit cărora:
"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererileprevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Aşadar, textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.
În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul acţiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.
Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol:
"(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării", raportat la art. 152 şi art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010.
Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia civilă nr. 759 din 5 octombrie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ.
Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 759 din 5 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 759 din 5 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2024.