Revision for contradictory judgments denied: lack of party identity and prior consideration of res judicata in end-of-career reward claims

Şedinţa publică din data de 29 mai 2024

Asupra cererii de revizuire de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A. Constanţa, solicitând obligarea acesteia la plata recompensei de sfârşit de carieră conform contractului colectiv de muncă, sumă actualizată cu rata inflaţiei, a dobânzii legale - ambele calculate de la data scadenţei până la data plăţii efective -, şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3385/23.11.2023, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia rămânerii fără obiect a capătului principal de cerere şi l-a respins în consecinţă, a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta la plata către reclamant a diferenţei dintre suma reprezentând recompensă netă de sfârşit de carieră - actualizată cu indicele de inflaţie la 25.08.2023 -, şi suma achitată cu acest titlu, 18.200 RON, a dobânzii legale penalizatoare aferente sumei de 18.200 RON, calculată de la data scadenţei şi până la 25.08.2023, şi a sumei de 900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, a promovat cerere de revizuire Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A. Constanţa, solicitând anularea în parte a hotărârii.

În motivare, a susţinut că sentinţa atacată este contrară deciziei civile nr. 84/CM/13.03.2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022 (în continuare, "decizia civilă nr. 84/CM/13.03.2023"); a invocat, astfel, cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A învederat că, din perspectiva cazului de revizuire evocat, nu este necesară întrunirea identităţii de părţi, obiect şi cauză, ci este suficientă identitatea de chestiuni litigioase, dezlegate fie prin considerente, fie prin dispozitiv.

Din această perspectivă, a evidenţiat că, prin sentinţa a cărei revizuire o solicită, deşi observă că aspectele litigioase au fost reţinute în decizia civilă nr. 84/CM/13.03.2023, instanţa de fond constată - opus acesteia - că dreptul intimatului la plata recompensei de sfârşit de carieră nu a fost suspendat sau amânat şi conchide că scadenţa obligaţiei de plată a fost 20.11.2020, data pensionării acestuia.

A subliniat că această motivare încalcă dispoziţiile O.U.G. nr. 114/2018, O.U.G. nr. 130/2021 şi O.U.G. nr. 168/2022, deoarece interpretează dreptul privind recompensa netă de sfârşit de carieră exclusiv din perspectivă convenţională; în continuare, a reprodus considerentele deciziei civile nr. 84/CM/13.03.2023 şi a arătat că dreptul salariaţilor a devenit activ începând cu 01.01.2022.

În concluzie, a solicitat anularea obligării sale la plata accesoriilor aferente recompensei nete de sfârşit de carieră, în sumă de 18.200 RON, şi a actualizării cu rata inflaţiei, precum şi a dobânzii legale penalizatoare, calculată de la 20.11.2020 şi până la 25.08.2023.

Prin întâmpinarea înregistrată la 19.02.2024, A. a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi, în subsidiar, a solicitat respingerea ei ca nefondată, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 61/CM/04.03.2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La 27.05.2024, intimatul a depus la dosar note de concluzii şi dovezi suplimentare privind cheltuielile de judecată.

Astăzi, în dezbateri, Înalta Curte a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, potrivit considerentelor din practicaua prezentei decizii.

Examinând cererea de revizuire, în raport cu motivele invocate şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri; în ipoteza valorificată de autorul cererii, calea extraordinară de atac, de retractare, urmăreşte respectarea autorităţii de lucru judecat - atât din perspectiva efectului negativ, cât şi a celui pozitiv -, prin înlăturarea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

Accesul părţii la acest remediu procesual este subordonat îndeplinirii cumulative a mai multor condiţii; pe de-o parte, să existe hotărâri judecătoreşti definitive contradictorii, pronunţate în aceeaşi pricină, dar în dosare diferite, adică să fi existat triplă identitate de elemente - părţi, obiect şi cauză - sau o identitate de chestiuni litigioase, cererea să se îndrepte împotriva celei de-a doua hotărâri, pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, iar excepţia care asigură respectarea acesteia fie să nu fi fost invocată în al doilea proces, fie să nu fi fost soluţionată.

Înalta Curte constată că cererea de revizuire nu întruneşte condiţiile pentru prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe de o parte, din cauza alterităţii de părţi materializată în cele două procese şi, pe de altă parte, întrucât în cel de-al doilea litigiu instanţa a avut în vedere hotărârile pronunţate în primul proces, statuând asupra modului în care acestea sunt incidente în dezlegarea cererii.

Din perspectiva primei condiţii, instanţa supremă reţine - contrar susţinerilor revizuentei - că ambele efecte - pozitiv şi negativ -, având valenţa manifestărilor procesuale ale autorităţii de lucru judecat, se produc numai în relaţia dintre părţi, potrivit art. 435 alin. (1) C. proc. civ.

Autoarea căii de atac susţine în mod greşit că identitatea de chestiuni litigioase este suficientă pentru activarea efectului pozitiv al lucrului judecat; acesta presupune - subordonat identităţii de părţi în calitatea lor juridică, eadem condicio personarum, dar în absenţa suprapunerii obiectului şi cauzei, eadem res, respectiv eadem causa petendi - că în noul proces se impune, ca element probatoriu, chestiunea dezlegată judiciar anterior, eadem quaestio.

Aşadar, art. 431 C. proc. civ. impune verificarea identităţii părţilor în calitatea lor juridică, care interesează, deopotrivă, efectul pozitiv şi pe cel negativ; dacă primul alineat al articolului menţionat pretinde tripla identitate pentru efectul negativ, al doilea permite, în cadrul efectului pozitiv, oricăreia dintre părţi să opună lucrul anterior judecat, dacă are legătură cu soluţionarea procesului ulterior.

Terţilor, care nu au fost parte în litigiul anterior, hotărârile astfel pronunţate nu le pot fi opuse în temeiul art. 431 alin. (2) C. proc. civ., din moment ce nu le poate profita şi nici nu le poate dăuna ce este judecat între două persoane, res inter alios judicata aliis neque nocet neque prodest.

Transpunând considerentele teoretice expuse în analiza cererii pendinte, Înalta Curte reţine că în prezenta cale extraordinară de atac se cere revizuirea sentinţei civile nr. 3385/23.11.2023, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023, pentru contrarietatea ei cu decizia civilă nr. 84/CM/13.03.2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

În dosarul nr. x/2023, reclamant a fost A. şi pârâtă a fost Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A. Constanţa.

În contrast, dosarul nr. x/2022 a opus aceleiaşi pârâte, Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A. Constanţa, pe reclamanţii Sindicatul Port Authority Constanţa, B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N..

Aşadar, contrapunerea cadrului procesual subiectiv relevă incongruenţa lui în cele două litigii examinate, cu consecinţa neîntrunirii condiţiei de admisibilitate analizate.

Complementar acestei statuări, Înalta Curte reţine că în cauză nu este îndeplinită nici condiţia ca, în cel de-al doilea litigiu, instanţa să nu se fi pronunţat asupra autorităţii de lucru judecat a celei dintâi hotărâri. Această cerinţă presupune ca a doua instanţă să ignore faptul că o chestiune litigioasă şi-a găsit deja dezlegare jurisdicţională şi să statueze contrar primei judecăţi.

Din această perspectivă, se constată că, soluţionând acţiunea din dosarul finalizat cu hotărârea atacată cu revizuire, Tribunalul Constanţa a evocat considerentele deciziei civile nr. 84/CM/13.03.2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, reţinând că drepturile de recompensă la sfârşit de carieră nu sunt stabilite prin lege, ci de partenerii sociali prin negociere şi, în consecinţă, nu se supun dispoziţiilor O.U.G. nr. 114/2018, O.U.G nr. 130/2021 şi O.U.G. nr. 168/2022.

Trebuie conchis, aşadar, că a doua instanţă nu numai că nu a ignorat prima judecată, dar a avut în vedere, în adoptarea soluţiei, chestiunile dezlegate de instanţa anterioară.

Aceste considerente au dobândit ele însele autoritate de lucru judecat, care se opune analizei cererii de revizuire, întrucât instanţa de retractare nu poate cenzura, soluţionând cererea întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., modalitatea în care cea de-a doua instanţă a valorificat puterea de lucru judecat a primei hotărâri.

Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se mai impune analiza celorlalte condiţii de admisibilitate şi nici a motivelor invocate de revizuentă, cererea de revizuire urmând a fi respinsă.

Totodată, reţinând culpa procesuală a revizuentei, o va obliga, în temeiul art. 453 C. proc. civ., la plata către intimat a sumei de 4.500 RON, cheltuieli de judecată dovedite în condiţiile art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A. Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 3385/23.11.2023, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă.

Obligă revizuenta la plata către intimatul A. a sumei de 4.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 mai 2024.