Recourse against revision request for labor dispute dismissed; res judicata not violated

Şedinţa publică din data de 29 mai 2024

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29.08.2019 pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la modificarea, respectiv completarea deciziei nr. 1138/02.08.2019, în sensul inserării unui articol privind reintegrarea sa în funcţia şi poziţia deţinute anterior emiterii deciziei de suspendare şi privind plata unei despăgubiri egale cu sumele nete aferente drepturilor salariale, precum şi a celorlalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului individual de muncă, respectiv de la 02.12.2009 şi până la reintegrarea efectivă, actualizate la zi, raportat la indicele de inflaţie şi cu plata dobânzii legale, precum şi achitarea la bugetul de stat şi la bugetul asigurărilor sociale de sănătate a obligaţiilor referitoare la pensie şi şomaj şi a impozitelor aferente, corelative. A solicitat, de asemenea, anularea în totalitate a deciziei nr. 1139/02.08.2019 şi obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 1.460.640 RON şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 2155/15.11.2021, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a admis în parte cererea, a obligat pârâta să modifice decizia nr. 1138/02.08.2019, în sensul completării acesteia cu dispoziţia de reintegrare a reclamantului în funcţia şi poziţia deţinute anterior emiterii deciziei de suspendare, a obligat pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu veniturile nete de care a fost lipsit în perioada 02.12.2009-02.08.2019, respectiv suma de 1.273.704 RON, drepturi salariale, şi 358.222 RON, reprezentând premii, bonusuri, tichete sau denumiri asimilate, debit ce va fi actualizat cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată până la data plăţii efective; a obligat pârâta la plata către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de sănătate, pensie şi şomaj a sumei de 543.184 RON, a respins ca nefondate capetele de cerere vizând anularea deciziei nr. 1139/02.08.2019 şi obligarea pârâtei la plata daunelor morale şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 9.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, ambele părţi au declarat apel.

Prin decizia nr. 208/01.03.2023, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins apelul declarat de reclamant şi a admis apelul promovat de pârâtă, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea ca nefondată şi a obligat reclamantul să achite pârâtei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 22.250 RON, la fond, şi suma de 11.475 RON în apel.

Împotriva acestei decizii, A. a promovat cerere de revizuire, care a fost înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

La termenul din 12.09.2023, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a disjuns o parte din motivele de revizuire, menţinându-l în dosarul de faţă numai pe cel prin care, circumscris art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a susţinut că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 2155/15.11.2021, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia nr. 719/12.09.2023, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins cererea de revizuire şi cererea intimatei de obligare a revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.

A. a formulat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea ei, trimiterea cauzei spre rejudecare şi acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivare, revizuentul a susţinut că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, că s-au încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, că încalcă autoritatea de lucru judecat şi că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material; a invocat, astfel, ipotezele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 3, 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

Recurentul a arătat că instanţa de revizuire nu şi-a pus în discuţie competenţa, la primul termen la care părţile au fost legal citate, sens în care a apreciat incidente cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 5 C. proc. civ. mai mult, a apreciat că Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie îi revenea competenţa de a soluţiona cererea de revizuire.

A susţinut că decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurentul a învederat că instanţa de apel a neglijat caracterul obligatoriu al deciziei nr. 15/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Pentru aceleaşi motive, a apreciat că este incident şi cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la 10.04.2024, B. S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Premergător, notează că vor fi avute în vedere în prezenta cale de atac exclusiv argumentele expuse în legătură cu soluţia dată motivului de revizuire prin care, circumscris art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a susţinut că decizia civilă nr. 208/01.03.2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, este potrivnică sentinţei civile nr. 2155/15.11.2021, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, ambele în dosarul nr. x/2019.

În consecinţă, nu vor fi avute în vedere argumentele subsumate motivelor de revizuire disjunse de instanţa de apel, prin care s-a evocat încălcarea, prin decizia atacată, a deciziei nr. 15/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi nici a hotărârilor pronunţate în contradictoriu cu acelaşi angajator în favoarea altor salariaţi.

Păşind la examinarea recursului, în aceste limite, instanţa supremă constată că autorul căii de atac invocă motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., arătând că instanţa de revizuire nu a pus în discuţia părţilor şi, consecutiv, nu a menţionat în cuprinsul încheierii de şedinţă, temeiurile pentru care şi-a reţinut competenţa; totodată, afirmă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie era competentă să soluţioneze cererea de revizuire.

În contrast cu susţinerea recurentului, partea introductivă a deciziei atacate - întocmită potrivit 233 alin. (3) C. proc. civ. -, reflectă că, după disjungerea unor motive de revizuire, instanţa de apel a reţinut că este competentă să soluţioneze cererea de faţă, potrivit art. 510 alin. (2) C. proc. civ.

Reţinând că, potrivit dispoziţiei evocate, "În cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre (…)", instanţa supremă reţine că, din moment ce Tribunalul Suceava, secţia I civilă a pronunţat prima hotărâre, sentinţa civilă nr. 2155/15.11.2021, Curtea de Apel Suceava şi-a reţinut în mod just competenţa.

Aşa fiind, susţinerile revizuentului vor fi înlăturate.

Critica invocată din perspectiva motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu va fi analizată, întrucât pretinde nesocotirea caracterului obligatoriu al deciziei nr. 15/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, iar în faţa instanţei de revizuire, această critică a fost disjunsă şi s-a format un dosar distinct, nr. x/2023

O altă susţinere a recurentului este subsumată art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi pretinde încălcarea, prin decizia recurată, a regulilor de procedură prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii.

În măsura în care se referă la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile recurentului sunt nefondate, iar dezlegarea instanţei de apel reflectă o aplicare judicioasă a acestora, câtă vreme constată caracterul nefondat al cererii, prin prisma împrejurării că hotărârile pretins potrivnice nu sunt date în procese distincte, finalizate prin hotărâri definitive, ci în aceeaşi pricină, în primă instanţă şi în calea ordinară de atac a apelului.

Se impune reamintit că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care, în cazul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmăreşte respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin înlăturarea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia. Pentru ca o cerere întemeiată pe această ipoteză de revizuire să fie admisibilă, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii: pe de o parte, să existe hotărâri judecătoreşti definitive contradictorii, cererea să se îndrepte împotriva celei de-a doua hotărâri, iar aceasta să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, iar în al doilea proces excepţia autorităţii de lucru judecat să nu fi fost invocată sau, ridicată fiind, să nu fie soluţionată. Totodată, însă, hotărârile trebuie să fie pronunţate în procese diferite şi nu în aceeaşi cauză.

Astfel cum a observat în mod corect instanţa de revizuire, această ultimă condiţie nu este întrunită, întrucât hotărârile sunt pronunţate în aceeaşi cauză, în etape procesuale diferite şi reflectă exercitarea controlului de instanţa superioară, care, prin decizia civilă nr. 208/01.03.2023, a reformat, în temeiul art. 480 alin. (2) C. proc. civ., sentinţa civilă nr. 2155/15.11.2021, respingând acţiunea.

În aceste condiţii, existând o singură hotărâre definitivă care pune capăt unui singur proces, iar aceasta este decizia civilă nr. 208/01.03.2023 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, situaţia premisă a cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - existenţa unor hotărâri definitive între care există contradicţii -, nu este întrunită, cererea fiind în mod judicios respinsă.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. va fi înlăturat, fiind formal invocat, în lipsa unor argumente prin care să fie susţinută incidenţa uneia dintre ipotezele de nemotivare pe care ipoteza de casare o sancţionează.

Faţă de ansamblul considerentelor anterioare, reţinând că motivele de nelegalitate invocate nu atrag casarea hotărârii, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat şi, reţinând culpa procesuală a recurentului, în condiţiile art. 452-453 C. proc. civ., îl va obliga la plata către intimată a cheltuielilor de judecată dovedite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 719/12.09.2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Obligă recurentul A. la plata către intimata B. S.A. a sumei de 7.691,37 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 mai 2024.