Negative jurisdictional conflict in payment order: initial court affirmed as exclusively competent because defendant never raised territorial incompetence

Şedinţa publică din data de 28 mai 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 29.08.2023 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, sub numărul de dosar x/2023, creditoarea S.C. A. S.R.L, a solicitat în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 9.321,91 RON, reprezentând debit principal, ce reprezintă contravaloarea facturii nr. x din 17.11.2022, sumă actualizată până la plata efectivă a debitului, precum şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 2781/10.10.2023, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, reţinând că părţile nu se găsesc în niciuna din situaţiile de excepţie prevăzute de art. 113 pct. 3, 6 sau 8 C. proc. civ., motiv pentru care sunt incidente dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. conform cărora este competentă instanţa de la sediul pârâtei.

Prin sentinţa civilă nr. 5787/30.04.2024, Judecătoria Baia Mare, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Baia Mare, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin, cu motivarea că, în raport de dispoziţiile art. 1016 C. proc. civ. şi ale art. 107 din acelaşi cod, în cauză este vorba de o competenţă teritorială de ordine privată care nu putea fi invocată de instanţă din oficiu.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoriei Baia Mare a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Drobeta-Turnu Severin.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, respectiv delimitarea competenţei între instanţe de acelaşi grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv şi norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect ordonanţă de plată, prin cererea de chemare în judecată formulată, creditoarea solicitând obligarea debitoarei la plata sumei de 9.321,91 de RON, cu titlu de debit principal, sumă ce urmează a fi actualizată până la plata efectivă a debitului, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei se determină în considerarea faptului că reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 1014 C. proc. civ., cu privire la procedura ordonanţei de plată.

Potrivit dispoziţiilor art. 1016 C. proc. civ., dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Totodată, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.:

"Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Aşadar, potrivit textului legal evocat, instanţa judecătorească nu este îndreptăţită să îşi decline din oficiu competenţa, ci numai dacă o atare excepţie a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Or, în cauză, excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată din oficiu chiar de către Judecătoria Drobeta Turnu-Severin, fără a fi invocată de către pârât prin întâmpinare. Prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acţiunii coroborată cu neinvocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de către pârâtă în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Drobeta Turnu-Severin, iniţial învestită, a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

În consecinţă, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin, aşa încât, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 135 alin. (49 C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2024.