Negative conflict of jurisdiction in former prosecutor's salary recalculation resolved by assigning competence to plaintiff's domicile tribunal

Şedinţa publică din data de 28 mai 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:

1. Obiectul cauzei

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă, sub dosar nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, solicitând următoarele:

- recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, raportat la o valoare de referinţă sectorială majorată cu procentele de 1%, 1% şi 5% acordate prin hotărâri judecătoreşti în baza O.G. nr. 3/2006 începând cu data de 09.04.2015 până la data încetării activităţii prin pensionare, respectiv până la data de 01.01.2020;

- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 09.04.2015 până la data de 31.12.2019, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare prin obligarea pârâţilor la alocarea fondurilor şi la plata pentru fiecare lună, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţită şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective;

- să fie obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice la alocarea fondurilor necesare.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 1484/18.05.2023, Tribunalul Alba, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, motivat de faptul că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. întrucât reclamanta şi-a încetat activitatea prin pensionare. Totodată, s-a reţinut că nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. întrucât calitatea de pârât o au Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi Ministerul Finanţelor Publice, care nu fac parte din categoria instanţelor de judecată.

Prin urmare, competenţa teritorială a fost stabilită conform art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, la domiciliul reclamantei, care potrivit cărţii de identitate se află în judeţul Timiş.

Prin sentinţa civilă nr. 26/PI/15.01.2024, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Timiş, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, reţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) şi art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., motiv pentru care reclamanta şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la Tribunalul Alba aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate, din cauza calităţii pârâţilor de parchet de pe lângă instanţa competentă să judece cauza şi parchet de pe lângă instanţa superioară instanţei competente.

Instanţa a reţinut că în privinţa competenţei teritoriale este aplicabil acelaşi raţionament din Decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018 prin coroborarea cu art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Tribunalul Timiş a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Tribunalului Timiş.

Reclamanta din prezenta cauză este fost procuror, în prezent pensionar şi s-a adresat Tribunalul Alba cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâţi fiind Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, Ministerul Finanţelor Publice, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, împrejurare ce impune verificarea incidenţei vreuneia dintre normele prevăzute de art. 127 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Având în vedere că la data sesizării instanţei iniţial învestite cu soluţionarea conflictului de muncă, reclamanta nu mai deţinea calitatea de procuror, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1)-(3) C. proc. civ.

Conform art. 127 alin. (21) şi (3) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz, precum şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Nici ipoteza de la art. 127 alin. (21) C. proc. civ. nu este incidentă în cauză, deoarece calitatea de pârâţi o au Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, respectiv parchete de pe lângă instanţe, şi nu instanţe de judecată, prevederile art. 127 alin. (2) raportat la art. 127 alin. (21) C. proc. civ. fiind de strictă interpretare.

În aceste condiţii, devin incidente prevederile de drept comun pentru soluţionarea conflictelor de muncă reglemente de dispoziţiile art. 266-275 din Codul muncii şi Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, în vigoare la data promovării acţiunii (18.01.2022).

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă aparţine instanţei de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului şi conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

În considerarea celor arătate, ţinând cont că la momentul formulării acţiunii, reclamanta domicilia în Timişoara, localitate aflată în circumscripţia Tribunalului Timiş, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2024.