Revizuire pentru neconstituționalitatea pragului valoric de acces la recurs în cauzele de subantrepriză

Şedinţa publică din data de 22 mai 2024

Asupra cererii de revizuire de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2013, reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., obligarea acesteia la plata sumei de 723.777,63 RON, din care 101.554 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor executate conform contractului de subantrepriză nr. x din 28 august 2008 şi a facturilor fiscale nr. x din 30 noiembrie 2010, nr. 145 din 17 decembrie 2010 şi 622.223,63 RON cu titlu de daune interese, conform art. 23 din contractul de subantrepriză nr. x din 28 august 2008

Prin sentinţa nr. 1081 din 26 iunie 2014, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia invocată de pârâtă, a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 723.777,63 RON, din care 101.554 RON contravaloare lucrări şi 622.223,63 RON daune interese.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta C. S.R.L., care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 148 din 10 martie 2015 de către Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pârâtă C. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 148 din 10 martie 2015, invocând dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Ploieşti.

La 4 aprilie 2016, prin punctul de vedere la raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu, pârâta a reiterat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013, invocată iniţial prin răspunsul la întâmpinare.

Reclamantă A. S.R.L., prin întâmpinarea depusă faţă de cererea de recurs, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

Prin încheierea din 28 iunie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., invocată de recurenta-pârâtă C. S.R.L.

Prin decizia nr. 1246 din 28 iunie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâta C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 148 din 10 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Faţă de această soluţie, pârâta a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate şi rejudecarea recursului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. x/2017.

Motivele de revizuire invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac menţionează că prin Decizia nr. 369/2017 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că sintagma "precum şi alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituţională, această decizie fiind definitivă şi general obligatorie. Arată că în cadrul recursului formulat împotriva deciziei nr. 148 din 10 martie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti a invocat excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale, iar instanţa supremă a dispus sesizarea Curţii Constituţionale. Mai arată că, deşi a susţinut aceste argumente, recursul său a fost respins ca inadmisibil.

Revizuenta a indicat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

Intimata A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

La termenul de la 6 decembrie 2017, instanţa supremă a amânat judecarea cauzei la 14 martie 2018, pentru a fi ataşate dosarele necesare soluţionării litigiului.

La termenul de la 20 martie 2018, ulterior rămânerii în pronunţare, Înalta Curte a repus cauza pe rol pentru a pune în discuţia părţilor necesitatea sesizării completului competent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: dacă în interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ. este admisibilă cererea de revizuire a unei decizii pronunţată în completul de filtru, faţă de sintagma "decizia nu este supusă niciunei căi de atac", atunci când în urma sesizării Curţii Constituţionale s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege care a stat la baza soluţionării recursului, după pronunţarea hotărârii în completul de filtru, decizie care poate constitui temei de revizuire, conform textului şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

Prin încheierea din 23 mai 2018, instanţa supremă, în temeiul art. 519 C. proc. civ., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul de a lămuri dacă: În interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ. este admisibilă cererea de revizuire a unei decizii pronunţată în completul de filtru, faţă de sintagma "decizia nu este supusă niciunei căi de atac", atunci când în urma sesizării Curţii Constituţionale s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege care a stat la baza soluţionării recursului, după pronunţarea hotărârii în completul de filtru, decizie care poate constitui temei de revizuire, conform textului şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale. Prin aceeaşi încheiere a suspendat soluţionarea cererii de revizuire în temeiul art. 520 alin. (2) C. proc. civ., până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.

La termenul de la 12 decembrie 2018, Înalta Curte, faţă de pronunţarea Deciziei nr. 64 din 1 octombrie 2018, a repus cauza pe rol, iar la 27 februarie 2019, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. dispoziţiilor 493 alin. (5) C. proc. civ., formulată de revizuenta C. S.R.L. În temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod a dispus suspendarea judecăţii cererii de revizuire până la pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Ca urmare a soluţionării excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prin Decizia nr. 526 din 24 octombrie 2023, s-a acordat termen la 22 mai 2024, în vederea discutării repunerii cauzei pe rol şi soluţionării cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Referitor la excepţia inadmisibilităţii invocată de intimată prin întâmpinare, instanţa supremă reţine că aceasta a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă motivat de faptul că decizia atacată cu revizuire nu evocă fondul întrucât recursul a fost respins ca inadmisibil. Înalta Curte va respinge excepţia invocată întrucât prin Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial la 1 februarie 2016, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că "sintagma "pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul" din cuprinsul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) din C. proc. civ. este neconstituţională cu referire la motivul de revizuire prevăzut la pct. 11 din cuprinsul acestora." Ca urmare, calea de atac a revizurii este admisibilă şi în cazul hotărârilor care nu evocă fondul pentru temeiul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte fondul cererii de revizuire, instanţa supremă reţine că potrivit art. 509 alin. (1) pct. 11 şi alin. (2) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere, indiferent dacă evocă sau nu fondul, dacă, "după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii."

Se constată că hotărârea atacată cu revizuire este decizia nr. 1246 din 28 iunie 2016 prin care instanţa supremă a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei curţii de apel, cu motivarea că art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevede că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, iar obiectul cererii de chemare în judecată este evaluabil în bani, valoarea obiectului acţiunii fiind sub valoarea prag precizată anterior.

Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 a fost invocată de pârâtă în dosarul de recurs anterior soluţionării acestuia. Ulterior pronunţării deciziei nr. 1246 din 28 iunie 2016, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la 20 iulie 2017, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că "sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituţională."

În lumina acestei soluţii, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 629 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial la 16 ianuarie 2018, a respins ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a aceleiaşi sintagme ridicată de societatea pârâta C. S.R.L. în dosarul nr. x/2013, cu soluţionarea căreia fusese sesizată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă prin încheierea din 28 iunie 2016.

Din considerentul 27 al Deciziei nr. 629 din 17 octombrie 2017 rezultă cu claritate că partea care a invocat excepţia de neconstituţionalitate respinsă ca devenită inadmisibilă păstrează dreptul de a solicita revizuirea hotărârii pronunţate în temeiul normei declarate neconstituţionale, beneficiind în totalitate de soluţia şi de considerentele Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017. Astfel cum a statuat instanţa de control constituţional în considerentele Deciziei nr. 866 din 10 decembrie 2015, "în cadrul procesului judiciar, excepţia de neconstituţionalitate se înscrie în rândul excepţiilor de procedură prin care se urmăreşte împiedicarea unei judecăţi care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională. Constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite autorilor acesteia şi nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, întrucât şi-ar pierde caracterul concret."

Ca urmare, revizuirea pe care partea o poate formula pentru a repara situaţia particulară în care drepturile i-au fost lezate trebuie să producă efecte concrete. Astfel în jurisprudenţa sa (Cauza Lungoci v. România), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că cerinţele principiului securităţii juridice nu sunt absolute, Curtea recomandând uneori redeschiderea unor proceduri drept cea mai potrivită măsură reparatorie atunci când procedurile interne nu corespund cerinţelor art. 6 din Convenţie.

Totodată, este de menţionat că accesul liber la justiţie şi implicit dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv dau expresie unei idei generale, potrivit căreia o protecţie eficace a drepturilor omului nu poate fi realizată prin simpla consacrare a unor drepturi substanţiale, ci este necesar ca aceste drepturi să fie însoţite de garanţii fundamentale de ordin procedural, care să asigure mecanismele corespunzătoare de punere în valoare.

Nu vor fi reţinute argumentele invocate de intimată prin concluziile scrise depuse la 7 ianuarie 2019, ulterior expirării termenului de depunere a întâmpinării, prin care intimata invocă un nou temei al inadmisibilităţii cererii de revizuire, respectiv statuările din Decizia nr. 64/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Jusiţie, întrucât sesizarea respectivă a fost respinsă ca inadmisibilă. Pentru a pronunţa această soluţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a apreciat, în esenţă, că nu este îndeplinită condiţia ca problema de drept să suscite interpretări diferite sau contradictorii întrucât argumentele din cererea de sesizare subliniază neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., aspect care nu poate fi examinat de instanţa supremă în cadrul unei hotărâri prealabile.

Se cuvine menţionat că, ulterior pronunţării Deciziei nr. 64/2018, Curtea Constituţională a reţinut, în esenţă, în considerentele nr. 30-32 ale Deciziei nr. 526 din 24 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial la 21 martie 2024, că "părţile din cauze în care a fost pronunţată o hotărâre judecătorească ce nu era supusă recursului la momentul pronunţării şi care au invocat excepţia de neconstituţionalitate ce privea acest aspect pot solicita aplicarea deciziei de admitere a respectivei prevederi legale", respectiv deciziile Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 şi nr. 874 din 18 decembrie 2018, precum şi deciziile prin care Curtea Constituţională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate. Toate aceste decizii constituie motiv de revizuire conform art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.. A evidenţiat că instanţa de control constituţional a mai analizat chestiunea referitoare la posibilitatea de a folosi calea de atac a revizuirii, în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., împotriva unei hotărâri pronunţate în procedura de filtru, în baza unor dispoziţii declarate neconstituţionale, şi "a reţinut prin Decizia nr. 387 din 4 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 31 octombrie 2019, paragraful 28, că autorul excepţiei va putea formula cerere de revizuire împotriva hotărârii instanţei supreme de respingere ca inadmisibil a recursului formulat, ca urmare a constatării neconstituţionalităţii art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013 prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017."

Instanţa supremă reţine şi statuările exprimate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 369/2017, care au stat la baza constatării caracterului neconstituţional al sintagmei ce prevedea un prag valoric al cererii pentru accesul la calea de atac a recursului, reluate şi prin Decizia nr. 629/2017, în sensul că:

"Legiuitorul poate institui un tratament juridic diferit pentru exercitarea căii de atac a recursului, reglementând anumite situaţii în care nu se poate formula recurs, însă acest tratament juridic diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice în mod obiectiv şi raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie. În consecinţă, legiuitorul nu are îndreptăţirea constituţională de a bloca, în funcţie de valoarea pretenţiei deduse judecăţii, accesul la calea de atac a recursului, deoarece pune ab initio cetăţenii într-o situaţie diferită, fără a avea o justificare obiectivă şi rezonabilă, contrar art. 16 alin. (1) din Constituţie."

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 raportat la art. 513 alin. (4) teza I C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite cererea de revizuire formulată de revizuenta C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1246 din 28 iunie 2016, pronunţate de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. x/2013. În temeiul art. 513 alin. (4) teza I C. proc. civ., decizia nr. 1246 din 28 iunie 2016 va fi schimbată în tot în sensul că recursul va fi considerat admisibil prin raportare la dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. XVIII din Legea nr. 2/2013 şi faţă de soluţia din Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, urmând a fi soluţionat ulterior, cu citarea părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii.

Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1246 din 28 iunie 2016, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

Schimbă în tot decizia atacată şi acordă termen la 9 octombrie 2024, ora 9, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 mai 2024.