Inadmissibility of cassation for failure to articulate specific criticisms regarding violation of material law norms on contract nullity for fraud in the law

Şedinţa publică din data de 22 mai 2024

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 8 septembrie 2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele B. S.R.L. şi Banca de Export-Import a României Eximbank S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu acestea să constate nulitatea absolută a contractului de credit nr. x-SCR din 14 decembrie 2012, modificat şi completat prin actul adiţional nr. x din 22 mai 2013, actul adiţional nr. x din 26 iulie 2013, actul adiţional nr. x din 23 decembrie 2013, actul adiţional nr. x din 6 martie 2014, actul adiţional nr. x din 12 decembrie 2014, actul adiţional nr. x din 11 decembrie 2015, actul adiţional nr. x din 21 iunie 2016, actul adiţional nr. x din 8 decembrie 2016, actul adiţional nr. x din 9 noiembrie 2017, actul adiţional nr. x din 21 decembrie 2017, actul adiţional nr. x din 14 iunie 2018, actul adiţional nr. x din 9 octombrie 2018 şi actul adiţional nr. x din 29 mai 2019 şi să constate nulitatea absolută a contractului de credit pentru plafon multiprodus - monocompanie nr. 13-ACR din 8 decembrie 2016, modificat şi completat prin actul adiţional nr. x din 8 iunie 2017, modificat şi completat prin actul adiţional nr. x din 6 noiembrie 2017, modificat şi completat prin actul adiţional nr. x din 7 decembrie 2017, modificat şi completat prin actul adiţional nr. x din 31 mai 2018, modificat şi completat prin actul adiţional nr. x din 9 m octombrie 2018, modificat şi completat prin actul adiţional nr. x din 28 februarie 2019 şi modificat şi completat prin actul adiţional nr. x din 12 iunie 2019

Pârâta Banca de Export-Import a României Eximbank S.A. a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată, invocând excepţia necompetenţei funcţionale, excepţiei netimbrării, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, excepţia lipsei de interes a acţiunii, excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare a nulităţii absolute şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 26 noiembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă funcţională şi a trimis cauza spre competentă soluţionare secţiei a VI-a Civilă a Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub numărul x/2020*.

În şedinţa publică de la 15 aprilie 2021, instanţa a luat act de faptul că pârâta înţelege să renunţe la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi la excepţia inadmisibilităţii acţiunii. Totodată, instanţa a dispus unirea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, a excepţiei lipsei de interes a acţiunii formulate şi a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune cu fondul cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 1139 din 26 aprilie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia lipsei de interes, excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocate de pârâtă prin întâmpinare şi a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia nr. 917/2023 din 12 iunie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de reclamant.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A..

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autorul căii de atac susţine că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., art. 1235, art. 1237, art. 1238 alin. (2) şi art. 1239 alin. (2) C. civ., apreciind că judecătorul era obligat, în virtutea rolului activ, să dea acţiunii calificarea juridică exactă şi să clarifice temeiurile de drept în baza cărora reclamantul a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractelor de credit, chiar dacă acesta nu le-a indicat. Arată că motivul pentru care a încheiat contractele de credit a fost ca sumele obţinute să parvină beneficiarului real al B. S.R.L., iar nu persoanei juridice române. Consideră că aceste contracte au fost încheiate fără cauză licită şi prin fraudă la lege, iar în lipsa verificărilor privind beneficiarul real, recurentul a fost executat silit în mod nelegal. Apreciază că din corespondenţa electronică şi înscrisurile de la dosar rezultă că respectivele contracte au fost încheiate cu nerespectarea prevederilor legale.

Recurentul-reclamant arată că au fost încălcate şi dispoziţiile Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi că intimata-pârâtă a avut cunoştinţă de schimbarea administratorului societăţii B. S.R.L. Mai arată că intimata a ştiut despre conţinutul şi modul în care a fost semnată Hotărârea AGA pentru reeşalonare credite din 25 septembrie 2019, despre structura acţionariatului persoanei juridice române şi despre relaţia de subordonare dintre reclamant, în calitate de director general, şi administratorul B. S.R.L., cetăţean străin.

Recurentul-reclamant a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.

La termenul de la 17 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, a cărei discutare a fost prorogată pentru a se soluţiona cererea de ajutor public judiciar formulată de recurentul-reclamant.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus scutirea petentului A. de plata taxei de timbru în cuantum de 138.605 RON stabilită în sarcina sa în dosarul nr. x/2020.

La termenul de la 20 martie 2024, instanţa supremă a amânat judecarea cauzei la 12 iunie 2024, faţă de cererea formulată de apărătorul recurentului privind imposibilitatea de prezentare.

Prin încheierea din 10 aprilie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a preschimbat din oficiu termenul de judecată de la data de 12 iunie 2024, la data de 22 mai 2024.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când au fost încălcate sau greşit aplicate normele de drept material.

Înalta Curte constată că susţinerile pe care recurentul le subsumează acestui caz de casare nu constituie critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate.

Deşi autorul căii de atac indică dispoziţiile art. 1235 (Cauza contractului), art. 1237 (Frauda la lege), art. 1238 alin. (2) (Sancţiunea pentru lipsa cauzei) şi art. 1239 alin. (2) C. civ. (Proba cauzei), acesta nu demonstrează de ce instanţa de apel nu a respectat prevederile legale invocate. Redarea articolelor din C. civ., fără o argumentare care să detalieze modul în care legea a fost încălcată sau greşit aplicată nu este suficientă pentru reformarea deciziei atacate.

Nu vor fi avute în vedere nici susţinerile prin care se invocă lipsa rolului activ al curţii de apel întrucât autorul căii de atac nu formulează critici propriu-zise prin care să arate de ce instanţa de prim control judiciar nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile, ci este nemulţumit de statuările prin care s-a reţinut că, deşi a indicat un cadru legislativ vast, autorul demersului judiciar nu a individualizat temeiul de drept care sprijină cererea de chemare în judecată pe aspectul constatării nulităţii absolute a contractelor de credit pentru fraudă la lege şi nici nu a probat acest aspect.

Referitor la nerespectarea prevederilor Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, Înalta Curte reţine că recurentul a invocat aspecte similare şi prin memoriul de apel, cărora instanţa de apel deja le-a răspuns.

Recurentul-reclamant aduce în discuţie aspecte de fapt referitoare la obligaţia sau posibilitatea intimatei-pârâte de a verifica dacă beneficiarul real al sumelor obţinute în urma încheierii contractelor de credit era sau nu societatea B. S.R.L. şi face trimitere la înscrisurile depuse (corespondenţă, hotărâre AGA, extrase ONRC) în susţinerea acestor afirmaţii.

Instanţa supremă reţine că judecătorii fondului sunt suverani în ceea ce priveşte interpretarea probelor şi a actelor juridice ale cauzei deduse judecăţii, iar circumstanţele factuale ale litigiului nu pot fi reevaluate în calea extraordinară de atac a recursului. Astfel, instanţa de recurs nu poate reveni asupra statuărilor prin care instanţa de apel a stabilit că reclamantul nu a dovedit că încheierea contractelor de credit în discuţie echivalează cu fraudarea legii.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurentul nu şi-a respectat obligaţia impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 917/2023 din 12 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 917/2023 din 12 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 mai 2024.