Inadmissibility of criminal revision for failure to cite specific procedural norms and lack of unchallenged factual proof

Şedinţa publică din data de 22 mai 2024

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 29 noiembrie 2011, sub nr. x/2011, A., în calitate de reclamant, a chemat în judecată pe B., în calitate de pârât, solicitând instanţei să dispună, în baza art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, excluderea asociatului B. din societatea C. S.R.L., cu stabilirea structurii participării la capitalul social al societăţii ca urmare a excluderii şi, de asemenea, să dispună cu privire la suma care i se cuvine asociatului exclus care să reprezinte valoarea părţii proporţionale din patrimoniul societăţii, în cazul în care părţile nu pot stabili de comun acord această sumă, cu cheltuieli de judecată.

Pe calea cererii reconvenţionale, B. a solicitat excluderea asociatului A. din societatea C. S.R.L., iar, în subsidiar, dizolvarea societăţii în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentinţa civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015, Tribunalul Constanţa a admis în parte cererea principală având ca obiect excludere, a dispus excluderea asociatului B. din cadrul societăţii C. S.R.L., părţile sociale aparţinând acestuia urmând a reveni celuilalt asociat, A.; a respins ca prematur capătul de cerere privind stabilirea contravalorii părţilor sociale cuvenite pârâtului B.; a respins cererea reconvenţională; a admis cererea formulată de d-na expert D. şi a dispus majorarea onorariului cuvenit d-nei expert cu suma de 7.650 RON, plata onorariului fiind în sarcina reclamantului; a obligat pârâtul B. la plata către reclamant a sumei de 8.690,30 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel B..

Prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondat, apelul.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire B., întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ. din 1865, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi sub nr. x/2022.

La termenul de judecată de la 7 decembrie 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865 şi crearea unui nou dosar, în care a fost invocată excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa, asupra căreia instanţa a rămas în pronunţare. Prin încheierea de şedinţă de la acelaşi termen a fost respinsă excepţia lipsei calităţii de reprezentant.

Prin încheierea de şedinţă din 19 decembrie 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi a respins cererea de recuzare formulată de B. la termenul de la 7 decembrie 2022.

Prin încheierea de şedinţă din 8 martie 2023, Curtea de Apel Constanţa a admis, în parte, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de revizuentul B., a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865, faţă de prevederile art. 16, art. 20, art. 21 şi art. 24 din Constituţia României republicată şi faţă de prevederile art. 6 CEDO raportat la art. 20 din Constituţia României republicată şi a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de revizuentul B., cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, faţă de prevederile art. 16, art. 20, art. 21 şi art. 24 din Constituţia României republicată şi faţă de prevederile art. 6 CEDO raportat la art. 20 din Constituţia României republicată. A respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de revizuentul B., cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 pct. 8 din acelaşi cod, faţă de prevederile art. 16, art. 21 şi art. 24 din Constituţia României republicată şi faţă de prevederile art. 6 CEDO.

Prin încheierea de şedinţă din 20 septembrie 2023, Curtea de Apel Constanţa a respins cererea de amânare formulată de revizuent, a respins ca inadmisibilă cererea de înscriere în fals, a respins ca nefondate cererile de suspendare a soluţionării cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. din 1865 până la soluţionarea dosarului civil nr. x/2019, a dosarului civil nr. x/2011, a dosarului civil x/2011 şi a dosarului penal nr. x/2019 şi a reţinut cauza în pronunţare asupra cererii de revizuire.

Prin decizia civilă nr. 137/LP din 27 septembrie 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2011.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

Instanţa a rămas învestită cu cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2011, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865. A fost indicat înscrisul nou reprezentat de decizia nr. 892 din 13 aprilie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2011 prin care instanţa supremă a admis recursurile declarate de pârâţii E. şi B. împotriva deciziei civile nr. 819 din 20 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2011, a casat decizia civilă nr. 819 din 20 decembrie 2017 şi a trimis cauza spre rejudecare Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Înalta Curte a reţinut incidenţa prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. din 1865, dat fiind că prin încheierea din camera de consiliu din 6 decembrie 2017, Curtea de Apel Constanţa a respins cererea de ajutor public judiciar, iar împotriva acestei încheieri pârâţii au formulat cerere de reexaminare, care a fost soluţionată la data de 31 ianuarie 2018. Soluţionarea apelului la 20 decembrie 2017, anterior cererii de reexaminare, apare astfel ca nelegală.

Curtea de apel a mai constatat că dosarul nr. x/2011 a avut ca obiect excluderea asociaţilor/administratorilor B. şi E. din societatea F. S.R.L. şi stabilirea structurii participării la capitalul social. Prin sentinţa civilă nr. 3407 din 4 decembrie 2013, Tribunalul Constanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, precum şi excepţia lipsei de interes în ceea ce priveşte cererea reconvenţională, a admis acţiunea principală, dispunând excluderea pârâţilor B. şi E. din societatea F. S.R.L., cu consecinţa ca părţile sociale deţinute de asociaţii excluşi în cuantum de 44% să fie preluate de asociaţii G. şi A. şi a dispus respingerea ca nefondată a cererii reconvenţionale. Apelul formulat de pârâţii B. şi E. a fost respins prin decizia civilă nr. 789 din 11 decembrie 2014 de către Curtea de Apel Constanţa, decizie ce a fost casată prin decizia civilă nr. 892 din 13 aprilie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2011, prin care s-a dispus trimiterea apelului spre rejudecare către Curtea de Apel Constanţa.

S-a reţinut că decizia de casare vizează doar aspecte de procedură cu privire la judecata apelului declarat împotriva unei sentinţe pronunţată în altă cauză, cu alte părţi, prin care instanţa de fond a dispus excluderea revizuentului şi a numitului E. din societatea F. S.R.L., diferită de C. S.R.L. Curtea de apel a reţinut şi că înscrisul invocat nu este determinant şi nici nu are forţă probantă prin el însuşi, nefiind un înscris doveditor în sensul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865.

Împotriva acestei decizii şi a încheierilor din 19 decembrie 2022 şi din 20 septembrie 2023 a declarat recurs revizuentul B., solicitând casarea hotărârilor atacate şi admiterea cererii de revizuire.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autorul căii de atac susţine că în mod greşit au fost respinse la termenul de la 20 septembrie 2023 excepţia lipsei calităţii de reprezentant a apărătorilor intimatei C. S.R.L. din perspectiva lipsei consimţământului societăţii de a mandata reprezentanţii convenţionali, cererea de suspendare a cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019, cererea de înscriere în fals în ceea ce priveşte împuternicirea avocaţială şi solicitarea recurentului de a se anula actele de procedură întreprinse de avocaţi. Menţionează că mandatul avocaţilor a fost semnat de dna H., despre care afirmă că a săvârşit infracţiunea de fals sub semnătură privată, fiind cercetată în dosarul penal nr. x/2019 Precizează că dosarul nr. x/2019 are ca obiect anularea hotărârii AGA de numire a dnei H. în calitate de administrator al societăţii C. S.R.L. Apreciază că au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii deoarece curtea de apel a considerat că soarta dosarului de revizuire nu depinde de soluţiile din celelalte dosare indicate de recurent şi că menţionarea administratorului la Registrul Comerţului face dovada calităţii de reprezentant statutar al societăţii intimate.

Recurentul arată că în mod nelegal a fost respinsă cererea de recuzare pe care a formulat-o deoarece completul de judecată s-a antepronunţat.

Autorul căii de atac arată că sunt îndeplinite condiţiile edictate de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865, în sensul că decizia nr. 892 din 13 aprilie 2022 coroborată cu decizia penală nr. 139 din 29 iulie 2020 este un înscris nou, despre care intimatul avea cunoştinţă, şi pe care recurentul nu l-a putut prezenta. Susţine că instanţa de revizuire nu a avut în vedere şi decizia penală, hotărârea nefiind motivată. În opinia sa, curtea de apel nu a analizat corect limitele de casare pe care Înalta Curtea le-a stabilit prin decizia nr. 892 din 13 aprilie 2022.

Recurentul-revizuent a indicat dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. din 1865.

Intimata C. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de la 17 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursului şi a prorogat discutarea acesteia la termenul de la 22 mai 2024, pentru ca recurentul să depună cererea de recurs, înscrisurile de care înţelege să se folosească şi citaţia, traduse în limba germană.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, excepţia nulităţii recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Motivarea recursul presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

În reglementarea aplicabilă, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, astfel că instanţa de recurs nu are posibilitatea de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiţia dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligaţia de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel.

Instanţa supremă reţine că din memoriul de recurs nu se desprinde nicio critică de nelegalitate referitoare la încheierea din 19 decembrie 2022, iar simpla afirmaţie a recurentului în sensul unei eventuale antepronunţări a completului de judecată, fără a se indica norma de procedură încălcată nu poate atrage modificarea sau casarea încheierii.

Prin recursul formulat împotriva încheierii din 20 septembrie 2023, în ceea ce priveşte soluţiile de respingere a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a apărătorilor intimatei C. S.R.L. din perspectiva lipsei consimţământului societăţii de a mandata reprezentanţii convenţionali, a cererii de suspendare a cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019, a cererii de înscriere în fals în ceea ce priveşte împuternicirea avocaţială şi a solicitării recurentului de a se anula actele de procedură întreprinse de avocaţi, autorul căii de atac indică dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. din 1865.

Conform acestui text de lege, modificarea sau casarea hotărârilor se poate cere atunci "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2)."

Faţă de faptul că autorul căii de atac nu indică normele de drept procesual care au fost încălcate, instanţa supremă nu poate analiza dacă respectivele forme de procedură erau prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Din lecturarea afirmaţiilor recurentului rezultă că acesta este nemulţumit de modul în care curtea de apel a analizat relaţia dintre dosarul de revizuire şi dosarele în raport de care s-a solicitat suspendarea şi de forţa probantă pe care a atribuit-o înscrisului eliberat de Oficiul Registrului Comerţului. Aceste chestiuni reprezintă aspecte de fapt, care au fost deja dezlegate de curtea de apel şi asupra cărora instanţa de recurs nu mai poate reveni, rolul său fiind acela de a examina nelegalitatea, şi nu netemeinicia hotărârii atacate.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva deciziei, deşi autorul căii de atac a indicat prin cererea de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. din 1865, din dezvoltarea susţinerilor sale nu rezultă niciun element care să se subsumeze ipotezelor reglementate de acestea.

Instanţa supremă reţine că dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. din 1865, potrivit cărora modificarea sau casarea hotărârilor se poate cere atunci "când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia", au fost indicate cu titlu formal întrucât din memoriul de recurs nu se desprinde nicio critică care să poată fi analizată din această perspectivă.

Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, modificarea sau casarea hotărârilor se poate cere atunci "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".

Înalta Curte nu va analiza susţinerile recurentului în sensul unei pretinse lipse de motivare întrucât acesta încearcă, pe calea recursului, să readucă în discuţie fondul cererii de revizuire, demers care nu este permis în cadrul analizei de legalitate pe care o reglementează art. 304 C. proc. civ. din 1865.

Instanţa supremă reţine că nici argumentele prin care partea invocă o pretinsă greşită aplicare a prevederilor art. 322 pct. 5 din acelaşi cod nu conturează o veritabilă critică de nelegalitate deoarece recurentul contestă situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi de cea de apel, în dosarul nr. x/2011, precum şi în dosarul nr. x/2011 şi reia, de o manieră similară, susţinerile din cererea de revizuire.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. din 1865, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza a III-a din acelaşi cod, va admite excepţia invocată şi va constata nulitatea recursul declarat de recurentul-revizuent B..

Faţă de soluţia de anulare a recursului, în temeiul art. 274 alin. (1), raportat la art. 316 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va obliga recurentul-revizuent B. la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 3.566,71 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-revizuent B. împotriva încheierii din 19 decembrie 2022, a încheierii din 20 septembrie 2023 şi a deciziei civile nr. 137/LP din 27 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

Obligă recurentul-revizuent B. la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 3.566,71 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 mai 2024.