Cassation nullity for failure to articulate illegal grounds rather than re-litigating facts in company exclusion revision
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania declared null and void the cassation appeal filed by the excluded shareholder, thereby upholding the lower court's dismissal of his petition for revision of the final civil judgment that had excluded him from a limited liability company; the appellant was ordered to pay litigation costs to the respondent company. The dispute arose when the shareholder sought to revise a final decision excluding him from the company under Article 322(5) of the Code of Civil Procedure, claiming that a subsequent criminal conviction of the opposing party's representative for money laundering and influence trading constituted a "new document" or evidence of fraud that altered the factual basis of the exclusion. The Court held that the appeal was inadmissible because the appellant failed to formulate valid grounds for illegality as required by Article 304 of the Code of Civil Procedure, instead improperly contesting the merits of the factual findings and re-litigating the substance of the exclusion without identifying specific procedural or legal errors, thus violating the strict limits of cassation review under Article 3021(1)(c).
Legislator headnote
AI generatedart. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, art. 322 pct. 7 C. proc. civ, art. 519 C. proc. civ, art. 322 pct. 5 C. proc. civ, art. 137 alin. (1) C. proc. civ; Cassation nullity for failure to articulate illegal grounds rather than re-litigating facts in company exclusion revision: The dispute arose when the shareholder sought to revise a final decision excluding him from the company under Article 322(5) of the Code of Civil Procedure, claiming that a subsequent criminal conviction of the opposing party's representative for money laundering and influence trading constituted a "new document" or evidence of fraud that altered the factual basis of the exclusion. The Court held that the appeal was inadmissible because the appellant failed to formulate valid grounds for illegality as required by Article 304 of the Code of Civil Procedure, instead improperly contesting the merits of the factual findings and re-litigating the substance of the exclusion without identifying specific procedural or legal errors, thus violating the strict limits of cassation review under Article 3021(1)(c).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGrounds the finding of nullity of the appeal for lack of valid reasoning.
Basis for ordering the appellant to pay litigation costs to the respondent.
Full text
Şedinţa publică din data de 22 mai 2024
Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 29 noiembrie 2011, sub nr. x/2011, A., în calitate de reclamant, a chemat în judecată pe B., în calitate de pârât, solicitând instanţei să dispună, în baza art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, excluderea asociatului B. din societatea C. S.R.L., cu stabilirea structurii participării la capitalul social al societăţii ca urmare a excluderii şi, de asemenea, să dispună cu privire la suma care i se cuvine asociatului exclus care să reprezinte valoarea părţii proporţionale din patrimoniul societăţii, în cazul în care părţile nu pot stabili de comun acord această sumă, cu cheltuieli de judecată.
Pe calea cererii reconvenţionale, B. a solicitat excluderea asociatului A. din societatea C. S.R.L., iar, în subsidiar, dizolvarea societăţii în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.
Prin sentinţa civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015, Tribunalul Constanţa a admis în parte cererea principală având ca obiect excludere, a dispus excluderea asociatului B. din cadrul societăţii C. S.R.L., părţile sociale aparţinând acestuia urmând a reveni celuilalt asociat, A.; a respins ca prematur capătul de cerere privind stabilirea contravalorii părţilor sociale cuvenite pârâtului B.; a respins cererea reconvenţională; a admis cererea formulată de d-na expert D. şi a dispus majorarea onorariului cuvenit d-nei expert cu suma de 7.650 RON, plata onorariului fiind în sarcina reclamantului; a obligat pârâtul B. la plata către reclamant a sumei de 8.690,30 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel B..
Prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondat, apelul.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire B., întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ. din 1865, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. x/2021.
Având în vedere faptul că începând cu 1 ianuarie 2022 în locul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, funcţionează în cadrul Curţii de Apel Constanta două secţii, respectiv secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, conform Hotărârii CSM nr. 1083 din 16 septembrie 2021, dosarul a fost transferat către secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi, sub nr. x/2021*.
La termenul de judecată de la 4 mai 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865 şi crearea unui nou dosar cu indicativul a1, în care a fost invocată excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa, asupra căreia instanţa a rămas în pronunţare.
Prin decizia civilă nr. 173 din 11 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865 formulată de revizuentul B. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La 7 septembrie 2022, revizuentul B. a depus la dosar note de şedinţă prin care s-au invocat excepţii, cereri de suspendare şi dezlegarea unor probleme de drept în procedura prealabilă.
Prin încheierea din 14 septembrie 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii de reprezentant legal şi lipsei dovezii calităţii de reprezentant convenţional cu privire la C. S.R.L. A respins ca neîntemeiate cererile de suspendare a judecăţii cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2019, a dosarului nr. x/2011 şi a dosarului nr. x/2011 A respins ca neîntemeiată cererea de anulare a tuturor actelor de procedură formulate de apărătorii intimatei. A respins ca inadmisibile cererile de solicitare a dezlegării unor probleme de drept întemeiate pe dispoziţiile art. 519 C. proc. civ.. A respins ca inadmisibile cererile de înscriere în fals în ceea ce priveşte împuternicirea avocaţială şi toate actele de procedură. A stabilit termen pentru continuarea judecării cauzei la 7 decembrie 2022.
Prin încheierea din 8 martie 2023, Curtea de Apel Constanţa a admis, în parte, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de revizuentul B., a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865, faţă de prevederile art. 16, art. 20, art. 21 şi art. 24 din Constituţia României republicată şi faţă de prevederile art. 6 CEDO raportat la art. 20 din Constituţia României republicată şi a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de revizuentul B., cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, faţă de prevederile art. 16, art. 20, art. 21 şi art. 24 din Constituţia României republicată şi faţă de prevederile art. 6 CEDO raportat la art. 20 din Constituţia României republicată. A respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de revizuentul B., cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 pct. 8 din acelaşi cod, faţă de prevederile art. 16, art. 21 şi art. 24 din Constituţia României republicată şi faţă de prevederile art. 6 CEDO.
Prin încheierea din 20 septembrie 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi a respins cererea de amânare formulată de revizuentul B. şi a reţinut cauza în pronunţare asupra cererii de revizuire.
Prin decizia civilă nr. 136/LP din 27 septembrie 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2011 şi a obligat revizuentul B. la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 8.817,01 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Instanţa a rămas învestită cu cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2011, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865. A fost indicat înscrisul nou reprezentat de decizia penală nr. 286 din 24 noiembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018, prin care a fost condamnată pentru trafic de influenţă şi spălare de bani avocata intimaţilor care a introdus acţiunea de excludere a revizuentului din societatea C. S.R.L.
Curtea de Apel Constanţa a mai reţinut că prin decizia penală nr. 286 din 24 noiembrie 2021 au fost respinse ca nefondate apelurile formulate împotriva sentinţei penale nr. 139/F din 29 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018, sentinţă prin care, între altele, inculpata E. a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prin intermediul unor contracte de asistenţă juridică simulate încheiate cu F. S.R.L. şi cu G. S.R.L. A constatat că hotărârile penale fac referire la fapte în legătură cu activitatea altor societăţi, fără legătură cu societatea C. S.R.L. din care a fost exclus revizuentul B..
S-a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865 deoarece decizia penală nr. 286 din 24 noiembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018, nu poate fi considerată "înscris doveditor" în litigiul anterior, care a avut ca obiect excluderea revizuentului B. din societatea C. S.R.L., a fost iniţiat în 2011 şi soluţionat definitiv în 2016. A constatat că nu poate fi considerat un înscris reţinut de partea potrivnică atâta vreme cât este o hotărâre judecătorească şi nici măcar nu exista la momentul soluţionării cauzei a cărei revizuire se solicită. S-a mai reţinut că înscrisul nu poate fi considerat determinant deoarece chiar revizuentul susţine că trebuie coroborat cu alte înscrisuri.
Împotriva acestei decizii şi a încheierilor din 14 septembrie 2022 şi din 20 septembrie 2023 a declarat recurs revizuentul B., solicitând casarea hotărârilor atacate şi admiterea cererii de revizuire.
Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:
Autorul căii de atac susţine că sentinţa penală nr. 139/F din 29 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin respingerea apelului de către instanţa supremă constată o altă situaţie de fapt decât cea reţinută prin sentinţa civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015 şi prin decizia civilă nr. 2 din 11 iunie 2016 în sensul că dna avocat E., condamnată prin hotărârile penale pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, ar fi primit de la ceilalţi asociaţi, prin intermediul recurentului, sume de bani pe care le-a folosit pentru operaţiuni ilicite care au determinat excluderea recurentului din societatea C. S.R.L.
Recurentul-revizuent precizează că nici el, nici tatăl său nu au folosit aceste sume de bani în interes personal, ci numai în interesul societăţii C. S.R.L. şi face trimitere la conţinutul contractelor de vânzare-cumpărare şi de împrumut, precum şi la alte înscrisuri care, în opinia sa, descriu operaţiunile ilicite care au determinat formularea plângerilor penale.
Aceeaşi parte arată că decizia penală a instanţei supreme, coroborată cu încheierea penală nr. 178 din 23 aprilie 2021, este un înscris nou în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865 deoarece, deşi a survenit ulterior pronunţării deciziei nr. 2 din 11 iunie 2016, face vorbire despre fapte săvârşite în perioada de referinţă a cererii de excludere. Mai arată că nu a putut produce acest înscris deoarece dosarul penal se afla pe rol. Susţine că societăţile în legătură cu care s-a săvârşit infracţiunea de spălare de bani erau în strânsă legătură cu C. S.R.L.
Recurentul-revizuent a indicat dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. din 1865.
Intimata C. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal anularea recursului, iar în subsidiar respingerea acestuia, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de la 17 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursului şi a prorogat discutarea acesteia la termenul de la 22 mai 2024, pentru ca recurentul să depună cererea de recurs, înscrisurile de care înţelege să se folosească şi citaţia, traduse în limba germană.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, excepţia nulităţii recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Motivarea recursul presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.
În reglementarea aplicabilă, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, astfel că instanţa de recurs nu are posibilitatea de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiţia dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligaţia de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel.
Referitor la recursul formulat împotriva încheierilor de şedinţă din 14 septembrie 2022, respectiv 20 septembrie 2023, Înalta Curte constată că recurentul nu a exprimat nicio critică de nelegalitate, motivarea căii extraordinare de atac lipsind cu desăvârşire. În acest caz intervine sancţiunea nulităţii recursului conform prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. din 1865.
În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva deciziei, deşi autorul căii de atac a indicat prin cererea de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. din 1865, din dezvoltarea susţinerilor sale nu rezultă niciun element care să se subsumeze ipotezelor reglementate de acestea.
Instanţa supremă reţine că dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ. din 1865, potrivit cărora modificarea sau casarea hotărârilor se poate cere atunci "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2).", atunci "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii" sau "când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia" au fost indicate cu titlu formal întrucât din memoriul de recurs nu se desprinde nicio critică care să poată fi analizată din această perspectivă.
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. din 1865, modificarea sau casarea hotărârilor se poate cere "când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Înalta Curte nu va avea în vedere susţinerile circumscrise de recurent acestui motive de nelegalitate întrucât acesta nu formulează veritabile critici de nelegalitate, ci contestă situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi de cea de apel. Autorul căii de atac nu arată care este norma de drept încălcată sau greşit aplicată, iar indicarea dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865 sau ale art. 28 C. proc. pen. nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. din 1865.
De altfel, recurentul reia de o manieră aproape identică susţinerile din cererea de revizuire şi aduce în discuţie istoricul litigiului şi al relaţiilor dintre părţi, prezentând într-o manieră personală faptele care au determinat excluderea sa din societatea C. S.R.L. Cea mai mare parte a memoriului de recurs prezintă conţinutul deciziei nr. 2 din 11 iunie 2016, pronunţată în calea de atac a apelului, susţinerile din cererea de revizuire şi nemulţumirea autorului căii de atac faţă de modul în care curtea de apel a analizat îndeplinirea condiţiilor edictate de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865 raportat la decizia penală considerată de parte a fi un înscris nou.
Recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia judecătorul examinează numai motivele de nelegalitate, fără a mai putea reveni asupra fondului litigiului, astfel că instanţa de recurs nu poate relua analiza pe fond a argumentelor pe care s-a întemeiat cererea de revizuire.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. din 1865, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza a III-a din acelaşi cod, va admite excepţia invocată şi va constata nulitatea recursul declarat de recurentul-revizuent B..
Faţă de soluţia de anulare a recursului, în temeiul art. 274 alin. (1), raportat la art. 316 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va obliga recurentul-revizuent B. la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 3.566,71 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de recurentul-revizuent B. împotriva încheierii din 14 septembrie 2022, a încheierii din 20 septembrie 2023 şi deciziei civile nr. 136/LP din 27 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.
Obligă recurentul-revizuent B. la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 3.566,71 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 mai 2024.