Nullity of cassation for failure to articulate legal illegality in revision based on penal classification order

Şedinţa publică din data de 22 mai 2024

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10 aprilie 2020 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, sub nr. x/2020, A. a solicitat, în contradictoriu cu B. şi C. S.R.L., revizuirea deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa şi a sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015 pronunţată de Tribunalul Constanţa, ambele în dosarul nr. x/2011, invocând ca temei al cererii dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi pct. 7 C. proc. civ. din 1865.

Prin încheierea din 22 februarie 2021, în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia conexităţii şi a conexat dosarul nr. x/2020 la dosarul nr. x/2018, cu motivarea că cele două cereri de revizuire ale deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Constanţa sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865.

Prin decizia civilă nr. 102 din 1 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, instanţa a disjuns cererea de revizuire formulată în cadrul dosarului nr. x/2020 îndreptată împotriva sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015 a Tribunalului Constanţa, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa în soluţionarea cererii de revizuire formulată împotriva sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015 şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă. A admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa în soluţionarea cererii de revizuire formulată în cadrul dosarului nr. x/2020 împotriva deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2016 întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865 şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. A respins ca inadmisibilă cererea de sesizarea a instanţei supreme în procedura reglementată de art. 519 - art. 521 C. proc. civ., în dosarele conexate. A respins cererea de suspendare a judecăţii cauzei până la soluţionarea dosarului civil nr. x/2019 A respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a administratorului statutar al societăţii C. S.R.L. şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului, invocate în dosarul nr. x/2020. A respins ca inadmisibilă cererea de înscriere în fals împotriva împuternicirii avocaţiale nr. x/2020, formulată în dosarul nr. x/2020. A respins excepţia tardivităţii cererilor de revizuire, formulate în dosarele conexate, şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire formulate în dosarul nr. x/2020. A respins ca nefondate cererile de revizuire conexate formulate împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2011.

Cauza având ca obiect cererea de revizuire formulată împotriva sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. x/2020/a1.

Prin sentinţa civilă nr. 521 din 27 aprilie 2022, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a respins cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2011, ca neîntemeiată, şi a dispus obligarea revizuentului la plata sumei de 3.532,52 RON, reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu avocat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs revizuentul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi sub nr. x/2020/a1*.

Prin încheierea de şedinţă din 21 septembrie 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a calificat calea de atac drept apel şi a respins excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare, ca rămasă fără obiect.

Prin încheierea din 8 martie 2023, Curtea de Apel Constanţa a respins ca nefondată cererea de suspendare a soluţionării cauzei, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. din 1865, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 A respins ca nefondată cererea de suspendare a soluţionării cauzei, în temeiul art. 244 pct. 1 din acelaşi cod, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2011 A respins ca nefondată cererea de suspendare a soluţionării cauzei, în temeiul art. 244 pct. 1 din acelaşi cod, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2011 A respins ca nefondate cererea de suspendare a soluţionării cauzei, în temeiul art. 244 alin. (2) din acelaşi cod, până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2019 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi cererea subsidiară de suspendare până la soluţionarea dosarului nr. x JS 14770/18. A respins ca nefondate excepţiile lipsei dovezii calităţii de reprezentant convenţional şi legal pentru intimata C. S.R.L. A respins ca nefondată cererea de anulare a actelor de procedură efectuate de intimata C. S.R.L. A respins ca inadmisibile cererile de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea unor probleme de drept, formulate de revizuentul A. prin notele de şedinţă din 21 septembrie 2022. A respins ca inadmisibilă cererea de înscriere în fals cu privire la împuternicirea avocaţială întocmită de D. pentru intimata C. S.R.L. şi cu privire la actele de procedură întocmite de intimată. A admis, în parte, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de revizuentul A. şi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865, faţă de prevederile art. 16, art. 20, art. 21 şi art. 24 din Constituţia României republicată şi faţă de prevederile art. 6 CEDO raportat la art. 20 din Constituţia României republicată. A respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 87 pct. 8 şi art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuentul A..

Prin decizia civilă nr. 138 din 27 septembrie 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a respins apelul declarat de revizuentul A. ca nefondat şi a obligat revizuentul la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 5.290,20 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

Cererea de revizuire formulată împotriva sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015 a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865, iar înscrisul nou invocat în susţinerea cererii este ordonanţa de clasare şi de respingere a cererii de preluare a urmării penale dată la 9 martie 2020 în dosarul penal nr. x/2016 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa.

Curtea de apel a reţinut că este corectă soluţia de respingere a cererii de revizuire şi că tribunalul a constatat în mod judicios că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865 deoarece ordonanţa de clasare nu poate fi considerată "înscris doveditor" în litigiul soluţionat prin sentinţa a cărei revizuire s-a solicitat, care a avut ca obiect excluderea revizuentului A. din societatea C. S.R.L., a fost iniţiat în 2011 şi soluţionat definitiv în 2016. A constatat că nu poate fi considerat un înscris reţinut de partea potrivnică deoarece a fost emis de o instituţie publică şi nici determinant pentru litigiul anterior deoarece soluţia organelor de cercetare penală a fost de clasare ca urmare a intervenirii prescripţiei pentru faptele de dare şi luare de mită. A mai reţinut că înscrisul nu are forţă probantă prin el însuşi.

Împotriva acestei decizii şi a încheierii din 8 martie 2023 a declarat recurs revizuentul A., solicitând casarea hotărârilor atacate şi admiterea cererii de revizuire.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autorul căii de atac susţine că ordonanţa de clasare şi de respingere a cererii de preluare a urmării penale dată în dosarul penal nr. x/2016 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa reprezintă un înscris nou în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865 deoarece, chiar dacă soluţia a fost de clasare ca urmare a intervenirii prescripţiei, aceasta relevă o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de instanţa de fond, şi anume atestă existenţa faptelor penale. În opinia recurentului, organul de urmărire penală a constatat că acesta a finanţat societatea, a realizat întregul patrimoniu şi că această societate a fost folosită de B. şi E., în calitate de asociaţi, pentru operaţiuni de dare de mită în scopul obţinerii unor autorizaţii. Apreciază că există decizii penale şi civile care constată o situaţie contrară faţă de decizia prin care s-a dispus excluderea recurentului din societatea C. S.R.L. Precizează că prin ordonanţa penală în discuţie s-a constatat că recurentul nu a fraudat societatea, ceea ce contrazice cele statuate prin hotărârile din dosarul nr. x/2011.

Recurentul arată că instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865 întrucât a reţinut în mod greşit că cererea de revizuire este inadmisibilă deoarece ordonanţa a fost pronunţată la 3 februarie 2016 ulterior sentinţei nr. 116/2015 deşi dosarul penal era pe rolul instanţei de judecată. Menţionează că ordonanţa i-a fost comunicată la 31 martie 2020. Consideră că ordonanţa penală este determinantă şi că prescrierea faptelor nu are nicio înrâurire asupra existenţei faptelor. Arată că au fost greşit aplicate normele de drept penal edictate de art. 16, art. 25 şi art. 28 C. proc. pen., precum şi cele cu privire la autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale în materie civilă.

Aceeaşi parte susţine că nu este relevantă data pronunţării hotărârii, ci data săvârşirii faptelor penale.

În ceea ce priveşte încheierea din 8 martie 2023, recurentul susţine că mandatarea reprezentanţilor convenţionali ai C. S.R.L. nu s-a făcut conform legii, cu trimitere la măsurile dispuse la fond sau în alte cauze, şi apreciază că este pusă sub semnul îndoielii calitatea de administrator a doamnei F..

Recurentul-revizuent a indicat dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. din 1865.

Intimata C. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de la 17 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursului şi a prorogat discutarea acesteia la termenul de la 22 mai 2024, pentru ca recurentul să depună cererea de recurs, înscrisurile de care înţelege să se folosească şi citaţia, traduse în limba germană.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, excepţia nulităţii recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Motivarea recursul presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

În reglementarea aplicabilă, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, astfel că instanţa de recurs nu are posibilitatea de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiţia dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligaţia de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel.

Deşi autorul căii de atac a indicat prin cererea de recurs motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. din 1865, din dezvoltarea susţinerilor sale nu rezultă niciun element care să se subsumeze ipotezelor reglementate de acestea.

Instanţa supremă reţine că dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 7 C. proc. civ. din 1865, potrivit cărora modificarea sau casarea hotărârilor se poate cere "dacă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut" sau atunci "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii" au fost indicate cu titlu formal întrucât din memoriul de recurs nu se desprinde nicio critică care să poată fi analizată din această perspectivă.

Conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ. din 1865, modificarea sau casarea hotărârilor se poate cere "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2)."

Înalta Curte nu va avea în vedere susţinerile prin care recurentul arată că încheierea din 8 martie 2023 a fost pronunţată cu încălcarea normelor de procedură în sensul că reprezentanţii convenţionali ai intimatei C. S.R.L. nu au fost mandataţi conform legii. Faţă de faptul că autorul căii de atac nu indică norma de drept procesual care a fost încălcată, instanţa supremă nu poate analiza dacă respectiva formă de procedură era prevăzută sub sancţiunea nulităţii. Afirmaţia că administratorul intimatei ar fi săvârşit infracţiunea de fals sub semnătură privată, însoţită de o listă a unor cauze penale, pe care recurentul îşi întemeiază suspiciunea că mandatul ar fi fost acordat în mod nelegal nu este suficientă pentru a justifica modificarea sau casarea încheierii atacate. Înalta Curte constată că aceste aspecte au fost susţinute de o manieră aproape identică şi în faţa instanţei de apel, iar aceasta le-a răspuns elaborat, printr-o fundamentată analiză în fapt şi în drept.

Potrivit art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. din 1865, modificarea sau casarea hotărârilor se poate cere "când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia" sau "când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".

Înalta Curte nu va avea în vedere susţinerile circumscrise de recurent acestor motive de nelegalitate întrucât acesta nu formulează veritabile critici de nelegalitate, ci contestă situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi de cea de apel. Autorul căii de atac nu arată care este norma de drept încălcată sau greşit aplicată, iar indicarea dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865 sau ale art. 16, art. 25 şi art. 28 C. proc. pen. nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. din 1865.

De altfel, recurentul reia, în esenţă, susţinerile din memoriul de apel referitoare la natura de "înscris doveditor" a ordonanţei de clasare şi de respingere a cererii de preluare a urmării penale dată la 9 martie 2020 în dosarul penal nr. x/2016 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, expunând o succesiune de fapte şi afirmaţii fără a formula critici concrete de nelegalitate împotriva deciziei din apel.

Reiterarea, ca motive de recurs a celor sesizate în faţa instanţei de apel, cărora instanţa de prim control judiciar le-a răspuns corespunzător, nu respectă dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. din 1865 care trasează regula că în recurs, Înalta Curte examinează legalitatea hotărârii recurate. Aceasta presupune necesar ca motivele de casare să releve precis greşelile comise în apel, ca o consecinţă a încălcării normelor de drept sau a interpretării greşite a actelor juridice deduse judecăţii, fiind inadecvat ca recursul să reprezinte doar o reiterare a motivelor de apel.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. din 1865, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza a III-a din acelaşi cod, va admite excepţia invocată şi va constata nulitatea recursul declarat de recurentul-revizuent A..

Faţă de soluţia de anulare a recursului, în temeiul art. 274 alin. (1), raportat la art. 316 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va obliga recurentul-revizuent A. la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 3.566,71 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva încheierii din 8 martie 2023 şi a deciziei civile nr. 138 din 27 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

Obligă recurentul-revizuent A. la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 3.566,71 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 mai 2024.