Inadmissibility of annulment appeal for rehashing cassation arguments on pension suspension and peremption of clarification request

Şedinţa publică din data de 21 mai 2024

Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 22 iunie 2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti a solicitat să se constate că, deşi pensia de serviciu a fost repusă în plată în cuantumul de 6.049 RON dispus de Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1126 din 6 februarie 2012, până în prezent nu s-au emis şi comunicat angajatorului Ministerul Afacerilor Externe deciziile privind actualizarea acesteia, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 216/2015 coroborate cu dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017 şi să oblige pârâta la recalcularea acestor drepturi constituţionale.

Prin cererea modificatoare depusă la 19 august 2021, reclamanta a solicitat să se constate că obiectul dosarului îl reprezintă contestaţia împotriva deciziei nr. 181533/27.04.2021 privind suspendarea plăţii indemnizaţiei prevăzute de legile cu caracter special şi împotriva deciziei nr. 184961/10.05.2021 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de drepturi prevăzute de Legea nr. 8/2006, ca fiind emise cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 177/2018 privind aprobarea O.U.G. nr. 103/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul asigurărilor sociale.

A solicitat să fie obligată pârâta să repună în plată indemnizaţia de membru U.A.P. începând cu data de 1 mai 2021 şi, în temeiul art. 1 şi art. 3 din Decretul nr. 167/1958, să se constate că dreptul la acţiune "pentru diferenţele nete stabilite între pensia cuvenită şi pensia efectiv plătită în ultimii 3 ani" în cuantum de 71.153 RON nu s-a prescris şi să fie obligată pârâta "să ordonanţeze la plată şi pe cale de consecinţă să vireze efectiv în contul de card bancar aceste drepturi constituţionale reţinute abuziv".

Prin sentinţa civilă nr. 6919 din 19 octombrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi a anulat decizia nr. 184961/27.04.2021 de suspendare a plăţii indemnizaţiei prevăzute de Legea nr. 8/2006 şi decizia de debit nr. x/10.05.2021.

A fost exonerată reclamanta de plata debitului stabilit prin decizia nr. 184961/10.05.2021, fiind obligată pârâta să restituie reclamantei sumele reţinute în baza aceleiaşi decizii.

2. Apelul declarat de pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva acestei sentinţe a fost admis prin decizia civilă nr. 4362 din 21 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, fiind schimbată sentinţa atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată.

Reclamanta A. a formulat cerere de completare/lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 4362 din 21 iulie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, considerând că instanţa a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere principal vizând incidenţa dispoziţiilor prevăzute la pct. 2 din Legea nr. 177/2018 privind aprobarea O.U.G. nr. 103/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul asigurărilor sociale, publică în Monitorul Oficial nr. 6258 din 19 iulie 2018.

Prin decizia civilă nr. 3665/2023 din 15 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a constatat perimată cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 4362 din 21 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.

3. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

Prin decizia nr. 2710 pronunţată la 14 decembrie 2023 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat recursul reclamantei.

4. La 9 aprilie 2024 reclamanta A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei din recurs, invocând dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.. A solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi respingerea excepţiei perimării cererii de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 4362 din 21 iulie 2022, invocată din oficiu cu încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 416 alin. (3), art. 417, art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi casarea deciziei civile nr. 3665/2023 din 15 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, întrucât instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile obligatorii ale Deciziei nr. 10 din 19 februarie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru pronunţarea unor chestiuni de drept.

În dezvoltarea motivului de anulare a arătat contestatoarea că obiectul cererii este reprezentat de decizia pronunţată în recursul declarat împotriva soluţiei de perimare a cererii de lămurire a hotărârii şi înlăturarea dispoziţiilor contradictorii. Potrivit contestatoarei, instanţa de control judiciar, evocând fondul, ar fi trebuit să constate faptul că Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, manifestând rol activ în aflarea adevărului, a motivat soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată ţinând cont de considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 10 din 19 februarie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru pronunţarea unor chestiuni de drept, motiv pentru care a solicitat desfiinţarea deciziilor nr. 4362/21.07.2022, nr. 539/31.01.2023 şi nr. 3665/15.06.2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarele nr. x, lovite de nulitate.

În continuare, contestatoarea a reluat susţinerile şi argumentele formulate pe calea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 3665/2023 din 15 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 10 aprilie 2024 sub nr. x/2021.

Prin întâmpinarea transmisă la 20 mai 2024, intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti a solicitat, în principal, respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare, iar în subsidiar, respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor contestaţiei în anulare formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia în anulare vizează decizia instanţei de recurs, prin care a fost respins ca nefondat recursul reclamantei A., invocându-se omisiunea instanţei de a cerceta unul dintre motivele de recurs invocate în termen, încadrându-se astfel în dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Dispoziţiile legale menţionate au un câmp limitat de aplicare, astfel că ele trebuie interpretate în mod restrictiv. Contestaţia în anulare, fiind cale de retractare, nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a problemelor de fond ce au fost soluţionate de instanţă în cadrul analizei motivelor de casare.

Ipoteza legală prevăzută la art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. are ca situaţie-premisă neexaminarea unor motive de recurs, înţelese ca motive de casare, aşa cum acestea sunt reglementate de art. 488 C. proc. civ. şi sancţionează numai omisiunea cercetării acestor motive, iar nu a tuturor argumentelor de fapt şi de drept indicate de parte, care, oricât de amplu ar fi dezvoltate, rămân subsumate întotdeauna motivului de casare pe care îl sprijină.

Cu alte cuvinte, neexaminarea fiecărui argument invocat în susţinerea unui motiv de casare ori gruparea argumentelor pentru a se răspunde motivului de recurs prin considerente comune nu ar putea constitui omisiunea cercetării motivului de casare, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Condiţiile prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speţă, întrucât, examinând decizia atacată, Înalta Curte constată că nu poate fi identificată omisiunea instanţei de recurs de a cerceta vreunul dintre motivele de casare invocate în termen, întrucât, în realitate, susţinerile contestatoarei reprezintă o reluare în integralitate a criticilor formulate în recurs.

În cauză se constată că, prin memoriul de recurs autoarea căii de atac a invocat nelegalitatea deciziei de perimare prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., autoarea căii de atac a susţinut că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind dispusă în mod greşit suspendarea cauzei, aspect ce a condus la constatarea perimării cererii de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 4362 din 21 iulie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Examinând critica anterior evocată, a reţinut instanţa de recurs că, în mod corect s-a constatat perimarea cererii de completare, dat fiind că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din culpa reclamantei, iar nu a instanţei care şi-ar fi nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau pentru neîndeplinirea din oficiu a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, nefiind astfel încălcate prevederile art. 420 alin. (2) şi art. 522 alin. (3) C. proc. civ.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., evocate de către recurentă, instanţa supremă a constatat că acest motiv de recurs a fost invocat în mod formal, având în vedere că pentru încadrarea în această ipoteză, recurenta trebuia să demonstreze încălcarea sau aplicarea greşită a unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situaţia de fapt stabilită.

Astfel, deşi se invocă dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatoarea reia criticile formulate pe calea memoriului de recurs, exprimându-şi, în realitate, nemulţumirea faţă de soluţia de respingere a recursului său, aspecte nu pot fi repuse în discuţie în cadrul unei contestaţii în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac de retractare nu deschide oportunitatea formulării unui recurs la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităţilor formale, expres şi limitativ prevăzute de lege.

Aşa fiind, instanţa supremă constată că susţinerile contestatoarei nu confirmă incidenţa în cauză a ipotezei de la art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., de vreme ce, aşa cum s-a reţinut în cele ce preced, instanţa de recurs a examinat susţinerile părţii recurente, pronunţându-se asupra lor în sensul respingerii motivelor de recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2710 din 14 decembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2710 din 14 decembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 mai 2024.