Competence conflict over labor claims by a judge against employer court: adjacent court of appeal jurisdiction and claimant's alternative choice

Şedinţa publică din data de 16 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă la 20.12.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Vâlcea, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să oblige pârâtul să recalculeze indemnizaţia de încadrare şi sporurile aferente, incluzând un procent de 2% din indemnizaţie, reprezentând echivalentul diurnei, stabilită conform art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, drept acordat în favoarea procurorilor numiţi în cadrul secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, în temeiul art. 882 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, începând cu 19.12.2019 şi până la 13.03.2022, cu depăşirea limitelor prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 334/LM/06.04.2023, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că acţiunea se încadrează în materia conflictelor de muncă, în raport cu art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, şi că la momentul sesizării instanţei, reclamantul avea calitatea de judecător, fiind incident art. 127 C. proc. civ. însă, nefiind identificat vreun text legal în baza căruia Tribunalul Bihor să se declarare competent, cauza a fost declinată Tribunalului Braşov, instanţă aflată în circumscripţia Curţii de Apel Brşov, învecinată Curţii de Apel Piteşti.

Prin sentinţa civilă nr. 1172/MAS/20.09.2023, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Pentru a pronunţa astfel, a reţinut că, în temeiul art. art. 269 din Codul muncii şi art. 127 şi art. 116 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Dâmboviţa, întrucât reclamantul, judecător în cadrul Tribunalului Vâlcea, a indicat această instanţă ca fiind competentă prin răspunsul la întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 390/06.03.2024, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, evocând art. 269 din Codul muncii şi art. 127 C. proc. civ., a reţinut că acţiunea reclamantului, iniţial înregistrată la Tribunalul Bihor, a fost declinată către Tribunalul Braşov, instanţă aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Piteşti.

De asemenea, a mai reţinut că reclamantul şi-a exercitat opţiunea de alegere între mai multe instanţe deopotrivă competente prin sesizarea iniţială a Tribunalului Bihor.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 19.04.2024.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă, reclamantul, judecător la Tribunalul Vâlcea, a învestit Tribunalul Bihor cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât fiind Tribunalul Vâlcea.

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011, "conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal".

Astfel, competenţa de soluţionare în primă instanţă a litigiilor de muncă revine tribunalelor.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Totodată, în caz de competenţă teritorială alternativă, alegerea instanţei competente aparţine reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ. Cu alte cuvinte, în toate cazurile de competenţă alternativă, reclamantul are dreptul să aleagă instanţa competentă iar, odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, opţiunea reclamantului nu poate fi cenzurată.

În cauză, prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul şi-a manifestat opţiunea pentru Tribunalul Dâmboviţa ca instanţă competentă, în condiţiile art. 127 alin. (1) raportat la art. 116 C. proc. civ., având în vedere că instanţa iniţial sesizată, Tribunalul Bihor, nu era una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia Curţii de Apel Piteşti, de care aparţine Tribunalul Vâlcea.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2024.