Municipality’s appeal in works-contract debt claim held inadmissible; appellate award of RON 126,840.8 plus interest stands final.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal (recurs) filed by the defendant municipality against the Court of Appeal’s decision, thereby leaving that appellate decision—which had upheld a partial first-instance judgment ordering the municipality to pay the claimant company RON 126,840.8 in principal debt plus statutory penalizing interest from each invoice’s due date—fully intact. The underlying dispute arose from a public works contract concluded under Law No. 98/2016, in which the claimant sought payment for services rendered plus interest; the court ruled that, under the procedural law in force at the time the claim was filed (Article 53(11) and Article 55(31) of Law No. 101/2016), disputes arising from the execution of administrative contracts were subject only to a single appellate remedy, making the Court of Appeal’s judgment final and not subject to further appeal. Citing Articles 129 and 457 of the Civil Procedure Code and Article 483(2) thereof, the court held that exercising a remedy not provided by law rendered the appeal inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 alin. (3) C. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ; Municipality’s appeal in works-contract debt claim held inadmissible; appellate award of RON 126,840.8 plus interest stands final: The underlying dispute arose from a public works contract concluded under Law No. 98/2016, in which the claimant sought payment for services rendered plus interest; the court ruled that, under the procedural law in force at the time the claim was filed (Article 53(11) and Article 55(31) of Law No. 101/2016), disputes arising from the execution of administrative contracts were subject only to a single appellate remedy, making the Court of Appeal’s judgment final and not subject to further appeal. Citing Articles 129 and 457 of the Civil Procedure Code and Article 483(2) thereof, the court held that exercising a remedy not provided by law rendered the appeal inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 mai 2024
Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă la 20.04.2022, reclamanta Compania Locală Termoficare COLTERM S.A. a chemat în judecată pârâtul Municipiul Timişoara, solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 163.146,36 RON, reprezentând servicii prestate în temeiul contractului de lucrări nr. x/15.06.2017, la care se adaugă dobânda penalizatoare calculată pentru fiecare zi de întârziere de la termenul de scadenţă al facturii până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.
La 14.02.2023, administratorul judiciar al reclamantei consorţiul format din A. S.P.R.L., B.. şi B.. a depus la dosar declaraţie de însuşire a cererii de chemare în judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 308/PI/08.03.2023, Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 126.840,8 RON, cu titlu de debit principal, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare calculată de la scadenţa fiecărei facturi şi până la plata efectivă; a respins în rest acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe civile, pârâtul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 535/A/06.11.2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia de Insolvenţă, Societăţi, Concurenţă Neloială şi Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a respins apelul.
Împotriva acestei decizii, pârâtul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.
În motivare, recurentul a argumentat că instanţa a distorsionat scopul şi sensul prevederilor din contractul aflat în discuţie, referitoare la procedura de recepţionare a serviciilor prestate, emiterea şi plata facturii, având în vedere situaţia de fapt şi înscrisurile depuse la dosar.
Recurentul a susţinut că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, reţinând în mod greşit că nu ar fi dovedit achitarea facturii cu numărul x/03.06.2019, în cuantum de 3.031 RON, în condiţiile în care a probat că a fost achitată defalcat. Totodată, aceeaşi apreciere greşită a fost făcută şi de către instanţa de apel cu privire la factura cu nr. x/10.07.2019, în valoare de 926.914,17 RON şi achitată integral prin mai multe ordine de plată.
În continuare, a argumentat că aprecierea instanţei de fond privind necesitatea dovedirii cesiunii de creanţă este eronată, întrucât reclamanta nu a negat existenţa acesteia. Sumele individuale menţionate anterior au fost achitate către C. S.A. în contul datoriei reclamantei Colterm faţă de această entitate pe baza unei cesiuni de creanţă.
Referitor la facturile nr. x/21.06.2019, nr. y/21.08.2019 şi nr. 266/04.12.2019, recurentul a susţinut că instanţa de apel a făcut o apreciere greşită a acestora, considerând că au fost comunicate, asimilându-le comunicării şi depunerii lor ca anexă la acţiunea introductivă; acceptarea acestui punct de vedere ar implica obligativitatea plăţii dobânzii penalizatoare începând cu momentul respectiv, conform dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, şi nu de la data menţionată de reclamantă.
În continuare, recurentul a susţinut că nu ar trebui să i se aplice dobânda legală penalizatoare, având în vedere natura activităţilor desfăşurate; argumentul său se bazează pe faptul că persoana juridică, respectiv unitatea administrativ-teritorială, deşi colectează taxe şi impozite şi gestionează patrimoniul local, are o activitate care serveşte interesul comunităţii. Aceasta se interpune între operatorii de servicii comunitare de utilităţi publice şi populaţia beneficiară, astfel că nu poate fi calificată drept "profesionist", deoarece municipiul nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 3 alin. (3) C. civ.
În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
La 14.02.2024, intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, invocând excepţia nulităţii recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea recursului.
Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 şi 482 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
În cauză, calea de atac exercitată este neprevăzută de lege, astfel cum se va arăta în continuare.
Reclamanta a învestit, la 20.04.2022, instanţele cu un litigiu generat de executarea unui contract administrativ, respectiv contractul de lucrări nr. x/15.06.2017, încheiat în temeiul Legii nr. 98/2016.
În forma în vigoare la data sesizării instanţei sesizate, 20.04.2022, art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 dispunea că "Litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul". De asemenea, dispoziţiile art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016 au recunoscut calea de atac a apelului, ca unic remediu posibil a fi exercitat împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative.
Raportând aceste repere la dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., instanţa supremă constată că decizia civilă nr. 535/A/06.11.2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de Insolvenţă, Societăţi, Concurenţă Neloială şi Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi este definitivă, fiind o hotărâre dată în apel, fără drept de recurs.
Cum potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel pentru care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului, Înalta Curte constată că recurentul a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege, motiv pentru care, dând eficienţă textelor de lege enunţate mai sus, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Timişoara împotriva deciziei civile nr. 535/A/06.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de Insolvenţă, Societăţi, Concurenţă Neloială şi Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Compania Locală Termoficare COLTERM S.A., prin administrator judiciar consorţiul format din A. S.P.R.L., B.. şi B..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2024.