Leasing contract termination dispute; late filing of appeal against time-bar determination (perimare)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as late filed, thereby upholding the lower court's decision to declare the appeal time-barred (perimat), and ordered the appellant to pay the respondent 600 RON in attorney's fees. The dispute arose from the respondent's procedural objections to the appellant's appeal, which challenged a first-instance decision annulling a complaint for failure to cure defects, specifically alleging that the appeal against the time-bar determination was filed beyond the statutory limit. The court determined that the appeal was filed on December 28, 2022, significantly exceeding the mandatory 5-day period calculated from the pronouncement of the time-bar decision on December 9, 2022, in violation of Article 421(2) of the Code of Civil Procedure. Relying on Articles 181 and 185 of the Code of Civil Procedure regarding the calculation of deadlines and the sanction of lapse for procedural acts filed out of time, the court rejected the appeal on admissibility grounds, leaving the time-bar determination in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 200 alin. (4) C. proc. civ, art. 242 alin. (1) din C. proc. civ, art. 420 alin. (1) din C. proc. civ, art. 421 alin. (2) C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ; Leasing contract termination dispute; late filing of appeal against time-bar determination (perimare): Prin încheierea din 6 aprilie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a dispus anularea cererii de chemare în judecată în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ. pentru neîndeplinirea obligaţiei stabilite în sarcina reclamantei de a completa lipsurile cererii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2024
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 18 aprilie 2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2016, şi, ulterior, completată, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu B.. S.A., rezoluţiunea contractului de leasing financiar nr. x din 21.02.2008, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea pârâtei la plata sumei de 16.000 RON.
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1549-1554 C. civ.
Prin încheierea din 6 aprilie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a dispus anularea cererii de chemare în judecată în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ. pentru neîndeplinirea obligaţiei stabilite în sarcina reclamantei de a completa lipsurile cererii.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta A. a formulat apel.
Prin încheierea din 2 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a dispus suspendarea judecăţii cererii de apel formulată de reclamanta A., în temeiul art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligaţiilor privind indicarea numărului hotărârii apelate, motivelor de apel, numele sau denumirea adresei intimaţilor şi nedepunerea a două exemplare de pe cererea de apel.
Împotriva acestei încheieri, reclamanta A. a formulat recurs.
Prin decizia nr. 372 din 22 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 2 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
La data de 08.11.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol, cu citarea părţilor, pentru discutarea perimării, în conformitate cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 1916 din 9 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a constatat perimat apelul formulat de apelanta-reclamantă A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A.
Împotriva acestei decizii, la 28 decembrie 2022, reclamanta A. a declarat recurs.
În motivare, autoarea prezentului demers judiciar a arătat că a trimis tot ceea ce i s-a cerut pentru soluţionarea dosarului, că nu a fost audiată niciodată şi nici B. nu a fost citată.
A mai învederat că a predat autoturismul în baza procesului-verbal care se află în dosarul nr. x/2016 şi că nu solicită altceva decât sistarea popririi pe pensie şi restituirea sumelor poprite nelegal.
De asemenea, a mai arătat că i s-a impus să plătească toată creanţa în valoare de 600 euro şi că, la predare, a achitat suma de 150 milioane RON, conform facturilor din dosarul x/2016, acte care nu i-au fost luate în considerare şi că, până în prezent, poprirea pe pensie este de 120 milioane RON, iar Casa de Pensii Bacău nu poate face sistarea (popririi) decât în baza unei hotărâri a instanţei.
Totodată, recurenta a mai învederat că i s-a pus sechestru pe un teren care nu îi aparţine.
În încheiere, recurenta arată că solicită admiterea recursului, respectiv, sistarea popririi pe pensie, restituirea sumelor poprite (150 de milioane) şi sistarea sechestrului, precum şi o judecată corectă, cu prezenţa B. la proces.
În drept, cererea de recurs nu a fost întemeiată pe niciun motiv de nelegalitate din cele expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
La 19 ianuarie 2023, cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte B. S.A. care, la 17 februarie 2023, prin avocat (cu delegaţie anexată fila x), a depus întâmpinare, invocând: excepţia tardivităţii formulării recursului raportat la dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ. excepţia nulităţii recursului raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
În altă ordine de idei, ca şi chestiune prealabilă, intimata a învederat că cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile prevăzute imperativ de art. 486 C. proc. civ., recurenta nearătând în concret nici motivele de fapt şi nici cele de drept pe care se întemeiază, neindicând nici hotărârea care se atacă.
De asemenea, intimata a mai arătat că recursul promovat nu reprezintă decât o înşiruire de afirmaţii nedovedite, cereri nesusţinute şi referiri la o poprire valabilă instituită în baza legii, aspecte care nu au legătură cu speţa.
Totodată, pentru situaţia în care excepţiile vor fi respinse, intimata-pârâtă a formulat şi apărări pe fondul cauzei.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, intimata-reclamantă a arătat că solicită cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 600 de RON, ce urmează a fi dovedit cu factură fiscală şi extras de cont aferent acesteia.
La 23 februarie 2023, întâmpinarea a fost comunicată recurentei A. care, la 27 februarie 2023, a formulat răspuns la întâmpinare.
În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport propunându-se soluţia de respingere a recursului, în principal, ca tardiv formulat.
Prin încheierea completului de filtru din 24 octombrie 2023, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Faţă de raportul comunicat, la 03.11.2023, recurenta a transmis un înscris prin care a arătat că formulează precizări, fără, însă, a expune un punct de vedere faţă de concluziile reţinute prin raport (privind tardivitatea/nulitatea recursului).
Prin rezoluţia din 4 decembrie 2023, în cauză, s-a fixat termen la data de 23 ianuarie 2024 pentru examinarea admisibilităţii recursului, în completul de filtru, fără citarea părţilor.
Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii declarării recursului, pentru neîndeplinirea cerinţei exercitării căii de atac în termenul procedural legal, excepţie invocată prin întâmpinare, dar reţinută şi prin raport, Înalta Curte constată următoarele:
Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 1916 din 9 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016, prin care instanţa a constatat incidentul procedural al perimării.
Potrivit dispoziţiilor art. 421 alin. (2) teza I din C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare, textul de lege anterior evocat statuând calea de atac a recursului împotriva hotărârii de constatare a perimării, indiferent de materia în care a fost pronunţată.
Calculul termenelor este reglementat de art. 181 din C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiaşi articol, se prevede expres că, atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte.
În cauză, hotărârea atacată, care a constatat perimarea, respectiv decizia civilă nr. 1916, a fost pronunţată la data de 9 decembrie 2022, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului, iar, în aplicarea dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, termenul de recurs s-a împlinit la data de 15 decembrie 2022, aceasta fiind ultima zi în care se putea depune recursul pentru a fi declarat în termenul legal.
Or, având în vedere că decizia atacată a fost pronunţată la 9 decembrie 2022, iar calea extraordinară de atac (datată 28.12.2022) a fost declarată la 28 decembrie 2022, fiind transmisă prin poştă la aceeaşi dată (a se vedea dovada de transmitere de la fila x - plicul), fiind înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la 30.12.2022 (a se vedea stampila instanţei cu data înregistrării recursului - dosar recurs), se constată că cererea de recurs a fost depusă cu depăşirea termenului legal de 5 zile de la pronunţare prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ.
Totodată, se cuvine amintit că sancţiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege este prevăzută de dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
În raport de cele prezentate, având în vedere că termenul legal pentru exercitarea căii de atac extraordinare a recursului a fost depăşit, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) şi art. 185 alin. (1) coroborat cu art. 421 alin. (2) teza I din C. proc. civ., urmează a respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1916 din 9 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016.
Cu privire la cererea formulată prin întâmpinare de intimata-pârâtă B. S.A., de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, Înalta Curte constată că înscrisurile aflate la filele x coroborate cu înscrisul aflat la fila x (împuternicirea avocaţială) din dosarul de recurs atestă efectuarea de către intimata-pârâtă B. S.A. a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, în cuantum de 600 RON.
Faţă de soluţia de respingere, ca tardiv formulat, a recursului, în temeiul art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 453 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă A. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 600 de RON, către intimata-pârâtă B. S.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1916 din 9 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016.
Obligă recurenta-reclamantă A. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 de RON, către intimata-pârâtă B. S.A.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 ianuarie 2024.