Company's appeal rejected; constitutional referral limited to authorization exception under Article 121(3)

Şedinţa publică din data de 15 mai 2024

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj la 06.03.2023, înaintată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 08.03.2023, petentul A., în calitate de asociat şi administrator al societăţii în curs de constituire B. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj, a formulat plângere împotriva încheierii nr. 5320/22.02.2023, pronunţată de intimat în dosarul nr. x/17.02.2023, solicitând admiterea acesteia şi, în consecinţă, a cererii de înregistrare în Registrul Comerţului a societăţii în curs de constituire B. S.R.L.

Prin sentinţa civilă nr. 959/23.05.2023, Tribunalul Specializat Cluj a respins plângerea.

Împotriva acestei sentinţe civile, petenta S.C. B. S.R.L. prin administrator A., a declarat apel.

Prin cererea de apel, autoarea căii de atac a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 121 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 265/2022, întrucât, în opinia sa, încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 45 din Constituţia României.

Prin încheierea civilă din 11.03.2024, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a admis în parte cererea, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. (3) din Legea nr. 265/2022 şi a respins-o cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a alin. (4) al aceleiaşi norme de drept.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative de admisibilitate a sesizării, întrucât dispoziţiile art. 121 alin. (4) din Legea nr. 265/2022 nu au legătură cu soluţionarea cauzei, acestea reglementând exclusiv modul în care Oficiului Naţional al Registrului Comerţului îi sunt aduse la cunoştinţă activităţile ce reclamă autorizări speciale pentru societăţi, în vederea înregistrării lor.

Petenta S.C. B. S.R.L., prin administrator A., a recurat încheierea civilă din 11.03.2023 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă cu privire la dispoziţia de respingere a cererii de sesizare, solicitând casarea ei în parte şi admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. (4) din Legea nr. 265/2022.

În motivare, recurenta a susţinut că cererea sa îndeplineşte toate condiţiile de admisibilitate, iar legătura textului de lege anterior menţionat cu soluţionarea cauzei rezultă din împrejurarea că temeiul respingerii cererii de înmatriculare a societăţii depinde de aplicarea celor două dispoziţii legale cu privire la care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale.

A mai arătat că textele de lege contestate încalcă mai multe norme constituţionale, întrucât acestea permit unor persoane de drept privat să restrângă abuziv terţilor dreptul de a avea sau de a desfăşura activităţi care intră sau ar putea intra în competiţie, cel mult parţial, cu aceştia.

În opinia societăţii, deşi dispoziţiile art. 121 alin. (3) din Legea nr. 265/2022, analizate izolat, apar ca fiind constituţionale, întrucât oferă prerogativa autorizării activităţilor reglementate de către autorităţile sau instituţiile de resort, totuşi, în ipoteza examinării coroborate cu cele ale alin. (4) al aceluiaşi articol, se desprinde concluzia că legiuitorul a înţeles să acorde anumitor instituţii posibilitatea de a bloca coduri statistice, iar nu numai activităţi specifice încadrate în respectivele coduri CAEN, reglementate de legi speciale.

Sub acest aspect, a arătat că sintagma "transmiterea periodică a listei codurilor CAEN care necesită condiţii speciale de autorizare/notificare" perpetuează, în mod greşit, concluzia potrivit căreia codurile CAEN ar necesita condiţii speciale de autorizare sau notificare, în timp ce scopul acestor coduri este unul pur statistic, iar nu unul de reglementare; a precizat că acest aspect a fost confirmat, în mod repetat, de Institutul Naţional de Statistică, potrivit căruia codurile CAEN nu sunt exclusive unor activităţi, nu descriu exhaustiv activităţile conţinute de acestea şi nu generează de la sine drepturi sau libertăţi, fiind responsabilitatea şi răspunderea societăţilor, iar nu a terţilor, aceea de a-şi alege codurile.

Recurenta a subliniat faptul că textul de lege vizat permite instituţiilor de resort la care face referire legiuitorul nu doar blocarea activităţilor ilicite, ci chiar restricţionarea şi blocarea celor licite, nereglementate ca fiind interzise, cum este cazul activităţii sale de automatizare cu un soft a contabilităţii primare, activitate permisă oricui, potrivit Legii nr. 82/1991 a contabilităţii; a susţinut că, deşi nu i-au fost puse la dispoziţie protocoalele încheiate potrivit art. 121 alin. (4) din Legea nr. 265/2022, este evident că blocarea activităţilor legale s-a realizat nu de către instituţii ale statului supuse controlului legii şi separaţiei puterilor în stat, ci de către grupuri profesionale, relevând un conflict de interese.

În finalul cererii de recurs, autoarea căii de atac a arătat că toate condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare erau îndeplinite, relevanţa textelor contestate fiind arătată pe larg în cererea sa de apel, iar admiterea în parte a solicitării nu permite verificarea în întregime a constituţionalităţii ambelor alineate criticate ale art. 121 din Legea nr. 265/2022; astfel, lipsa sesizării cu privire le neconstituţionalitatea alin. (4) limitează Curţii Constituţionale puterea de a declara neconstituţionalitatea exclusivă a alin. (3), fiind nevoită să declare neconstituţionalitatea unei dispoziţii care are efecte pozitive şi care, în lipsa alin. (4), ar fi util în blocarea uzurpării unor calităţi protejate.

La 27.08.2023 a fost înregistrată la dosar o cerere prin care recurenta a completat motivele de recurs.

În cuprinsul acesteia, a arătat că solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată în cadrul memoriului de apel îndeplinea toate condiţiile de admisibilitate cu privire la ambele texte de lege criticate pentru neconstituţionalitate.

A susţinut că raţionamentul instanţei de apel privind lipsa legăturii dispoziţiilor art. 121 alin (4) din Legea nr. 265/2022 cu soluţionarea cauzei este greşit, întrucât soluţia de respingere a cererii de înmatriculare a societăţii a fost justificată de către intimată prin argumentul că ar desfăşura "activităţi reglementate", concluzie rezultând din simpla selectare a codului CAEN 6920 în obiectul său de activitate.

Evocând cele două dispoziţii legale obiect al cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, recurenta a subliniat că între acestea există o legătura de tip sine qua non, deoarece alin. (4) al art. 121 din Legea nr. 265/2022 vizează exact "cazul prevăzut la alin. (3)...".

Sub acest aspect, a criticat concluzia instanţei de apel potrivit căreia dispoziţiile alin. (4) din norma de drept anterior menţionată vizează exclusiv modul în care se aduc la cunoştinţa Oficiului Naţional al Registrului Comerţului activităţile care reclamă autorizări speciale, arătând că acest text de lege prezintă o anumită neconcordanţă, întrucât, în prima sa teză, legiuitorul face trimitere la o listă a codurilor CAEN, pentru ca în teza finală să creeze confuzie asupra acestor coduri pe care le denumeşte activităţi în sine, aşadar prin prisma unei interpretări gramaticale, legiuitorul a confundat codul CAEN cu activităţile pe care le cuprinde.

Faţă de această pretinsă confuzie, în opinia sa, registratorul de la registrul comerţului avea obligaţia să clarifice care sunt activităţile efective pe care petenta le desfăşoară, conform declaraţiei pe propria răspundere, iar nu să presupună că indicarea unui cod CAEN, fără precizarea activităţilor efectiv desfăşurate, implică automat activităţi reglementate, fără excepţie.

În continuare, a prezentat alte exemple privind activităţi reglementate şi a criticat modul în care intimata a procedat pentru respingerea cererii sale de înmatriculare a societăţii.

Reluând argumentele privind neconcordanţa juridică din cuprinsul dispoziţiilor art. 121 alin. (4) din Legea nr. 265/2022, precum şi pe cele circumscrise opiniilor Institutului Naţional de Statistică, a conchis că se impune clarificarea de către legiuitor a aspectului privind necesitatea autorizării doar a unor activităţi, iar nu a codurilor CAEN, astfel încât să se înlăture prezumţia că, prin selectarea unui cod, societatea desfăşoară automat activităţi reglementate, prezumţie în temeiul căreia a fost respinsă cererea sa de înregistrare în registrul comerţului.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 reglementează condiţiile pe care o excepţie de neconstituţionalitate trebuie să le întrunească, astfel încât instanţa de contencios constituţional să poată fi sesizată: excepţia să aibă ca obiect o lege sau o ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia; excepţia să fie ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti ori arbitrale la cererea uneia din părţi, din oficiu ori de către procuror, în cauzele în care acesta participă; prevederile atacate să nu fi fost declarate anterior neconstituţionale.

Cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, iar dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanţa va respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Din cuprinsul alin. (1)-(3) din acelaşi articol, rezultă că legiuitorul a rezervat instanţelor de judecată în faţa cărora se invocă excepţii de neconstituţionalitate, rolul de prim-filtru în privinţa acestora, astfel încât trimiterea la Curtea Constituţională se poate dispune doar sub rezerva constatării întrunirii cumulative a tuturor condiţiilor de admisibilitate instituite prin norma legală menţionată.

Potrivit art. 29 alin. (5) din aceeaşi lege, dacă excepţia este inadmisibilă, instanţa respinge motivat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Or, în analiza sa, prin încheierea din 11.03.2024, instanţa de apel şi-a exercitat rolul de prim-filtru al sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate de recurentă.

Totodată, Înalta Curte reaminteşte că, sub aspectul legăturii dintre excepţia de neconstituţionalitate invocată şi soluţionarea cauzei, Curtea Constituţională a indicat în jurisprudenţa sa constantă, reperele "legăturii cu soluţionarea cauzei", subliniind că acestea constau în aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii şi în necesitatea invocării excepţiei, cu scopul restabilirii stării de legalitate. În concret, Curtea a apreciat că incidenţa textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul unei instanţe judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat.

Prin urmare, excepţia în dezbatere trebuie să se plaseze în contextul unui control concret de constituţionalitate, pentru că o eventuală decizie de constatare a neconstituţionalităţii trebuie să producă un efect util şi direct asupra cauzei.

Transpunând aceste considerente în speţa de faţă, Înalta Curte reţine, în acord cu cele expuse în încheierea atacată, faptul că lipseşte cerinţa existenţei unei legături a prevederilor art. 121 alin. (4) din Legea nr. 265/2022 cu judecata în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.

Astfel,după cum rezultă din parcursul procesual al cauzei, necontestat de către recurentă, cererea de înregistrare a societăţii în registrul comerţului a fost respinsă prin încheierea nr. 5320/22.02.2023 pronunţată de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj, întrucât obiectul de activitate al societăţii în curs de înmatriculare cuprindea codul CAEN 6920 - Activităţi de contabilitate şi audit financiar; consultanţă în domeniul fiscal, iar dispoziţiile art. 9 din O.G. nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, ale O.G. nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, ale art. 3 din Legea nr. 162/2017 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi de modificare a unor acte normative şi ale art. 9 din O.G. nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală, reglementează condiţii speciale pentru desfăşurarea activităţilor cuprinse în acest cod CAEN.

Potrivit art. 121 alin. (3) din Legea nr. 265/2022, "Activităţile pentru care legea reglementează condiţii speciale de autorizare/notificare a funcţionării sunt autorizate de autorităţile şi instituţiile de resort, potrivit procedurilor emise în acest sens, prealabil sau ulterior desfăşurării activităţilor economice pentru care este necesară autorizaţia", iar în conformitate cu alin. (4) al aceluiaşi articol, "În cazul prevăzut la alin. (3), autorităţile/instituţiile publice implicate vor încheia protocoale de colaborare cu ONRC, pentru transmiterea periodică a listei codurilor CAEN care necesită condiţii speciale de autorizare/notificare, precum şi a profesioniştilor având ca obiect de activitate principal sau secundar aceste activităţi, pentru care se va dispune, în încheierea pronunţată de registrator, necesitatea obţinerii acestor autorizaţii sau a notificării, în vederea desfăşurării, în condiţii legale, a activităţii respective".

Aşadar, cererea de înregistrare a societăţii B. S.R.L a fost respinsă ca urmare a nesocotirii dispoziţiilor art. 121 alin. (3) din Legea nr. 265/2022, întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor specifice de autorizare a activităţilor cuprinse în codul CAEN 6920, conform legilor speciale care impun cerinţe de funcţionare societăţilor care aleg să desfăşoare activităţile respective.

În această împrejurare, astfel cum în mod corect a statuat instanţa de apel, prevederile art. 121 alin. (4) din Legea nr. 265/2022, care obligă instituţiile publice implicate în procedura de autorizare să încheie protocoale de colaborare cu Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, în scopul desfăşurării în condiţiile legii a activităţilor alese de profesioniştii supuşi înregistrării în registrul comerţului, nu au nicio legătură cu motivul respingerii cererii de înmatriculare a societăţii recurente. Acest text de lege impune obligaţii ambelor părţi ce vor încheia protocoale: pe de o parte, instituţiilor publice competente, pe acelea de a transmite periodic lista codurilor CAEN care necesită condiţii speciale de autorizare/notificare, iar, pe de altă parte, Oficiului Naţional al Registrului Comerţului pe acelea de a transmite lista profesioniştilor având ca obiect de activitate principal sau secundar aceste activităţi, registratorii având obligaţia de a dispune, prin încheiere, necesitatea obţinerii acestor autorizaţii sau a notificării, în vederea desfăşurării, în condiţii legale, a activităţii respective.

Astfel, nu obligaţia de a impune semnarea unor protocoale sau conţinutul obligaţiilor ce revin părţilor semnatare ale acestora au fundamentat respingerea cererii de înmatriculare, ci nesocotirea de către societatea petentă a unor cerinţe cuprinse în legile speciale indicate expres în motivarea încheierii pronunţate de intimată, a căror existenţă şi obligativitate nu este condiţionată de prevederile contestate de recurentă.

Aşa fiind, Înalta Curte nu poate reţine ca fondat argumentul recurentei privind legătura sine qua non dintre alin. (3) şi alin. (4) ale art. 121 din Legea nr. 265/2022, a cărei consecinţă ar fi necesitatea de a sesiza Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a ambelor texte de lege, întrucât nu ambele dispoziţii au legătură cu demersul judiciar al recurentei, ci numai prima normă de drept cu privire la care curtea de apel a dispus sesizarea instanţei de contencios constituţional.

De asemenea, criticile privind pretinsele neconcordanţe din cuprinsul normei de drept vizate prin prezentul recurs, nu pot face obiectul analizei în această etapă procesuală, având în vedere obiectul şi specificul căii de atac în analiză, întrucât procedura de soluţionarea a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale se desfăşoară după reguli specifice, prin prisma rolului instanţei în faţa căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, de prim-filtru al sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, consecinţa fiind aceea că, în recurs, instanţa de control judiciar nu va analiza decât modul în care, în faza procesuală anterioară, au fost examinate condiţiile de admisibilitate impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Instanţa supremă nu va lua în analiză nici argumentele aduse de recurentă în susţinerea temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât acestea ar fi fost în competenţa Curţii Constituţionale, dacă ar fi fost sesizată de instanţa de trimitere.

Cum dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, prevăd că neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate a sesizării atrage respingerea cererii, iar în cauză s-a reţinut în mod corect lipsa cerinţei legăturii excepţiei invocate cu cauza, rezultă că în mod judicios curtea de apel, făcând aplicarea acestora, a stabilit că nu se impune sesizarea instanţei de contencios constituţional, în cauză nefiind incidente niciuna dintre criticile invocate de recurentă şi circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu precizarea că invocarea cu totul formală şi a motivului de casare statuat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi act normativ va rămâne în afara ariei de analiză în prezentul cadru procesual, în condiţiile în care această critică apare ca fiind lipsită de conţinut.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi al art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii civile din 11.03.2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 mai 2024.