Lease rescission for unfulfilled delivery condition stands as appeal deemed inadmissible.

Şedinţa publică din data de 15 mai 2024

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 03.11.2021, reclamanta Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate neîndeplinirea condiţiei suspensive privind darea în folosinţă, până la data de 18.10.2021, a imobilului situat în Splaiul Independenţei nr. 202 E, Bucureşti, în suprafaţă totală de 3.424,01 m2, conform prevederilor contractului de închiriere nr. x/16.09.2021/180/17.09.2021, desfiinţarea, cu efect retroactiv, a contractului de închiriere ca urmare a neîndeplinirii condiţiei suspensive şi să oblige pârâta să-i restituie suma de 100.000 RON, reprezentând garanţie de bună execuţie, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare calculată de la data notificării de restituire a garanţiei şi până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile netimbrării şi inadmisibilităţii acţiunii, precum şi excepţia de nelegalitate a ordinului nr. 304/15.10.2021 privind stabilirea comisiei de recepţie din cadrul instituţiei reclamante, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Pe calea cererii reconvenţionale, pârâta-reclamantă a solicitat instanţei să dispună obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 472.701,65 RON, cu titlu de despăgubiri ca urmare a rezilierii contractului de închiriere din culpa exclusivă a acesteia şi pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de către societate după încheierea contractului, să constate dreptul său de a reţine garanţie de bună execuţie în valoare de 100.000 RON, iar în subsidiar, dacă se apreciază că este necesar, să dispună rezilierea contractului din culpa reclamantei, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională, prin care a invocat excepţia netimbării acesteia, iar în subsidiar, a solicitat instanţei să respingă, ca neîntemeiată, cererea pârâtei-reclamante privind obligarea sa la plata sumei 472.701,65 RON cu titlu de despăgubiri, să respingă, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, cererea de constatare a dreptului de executare a garanţiei de bună execuţie şi, ca lipsită de obiect, cererea privind rezilierea contractului de închiriere încheiat de părţi.

Prin încheierea din 18.01.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea de acordare facilităţi formulată de pârâta-reclamantă, iar prin încheierea din 01.02.2022, a respins excepţiile netimbrării şi inadmisibilităţi acţiunii.

Prin sentinţa civilă nr. 883/26.04.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia de nelegalitate a ordinului nr. 304/15.10.2021 ca neîntemeiată, a admis cererea de chemare în judecată, a constatat neîndeplinirea condiţiei suspensive de dare a bunului în folosinţă şi desfiinţarea, cu efect retroactiv, a contractului de închiriere nr. x/16.09.2021/180/17.09.2021 şi a obligat pârâta-reclamantă la restituirea garanţiei de bună execuţie în valoare de 100.000 RON şi la plata sumei de 900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a respins cererea reconvenţională ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe civile, pârâta S.C. A. S.A. a declarat apel, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 875/31.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Împotriva deciziei curţii de apel, pârâta S.C. A. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

În dezbateri, Înalta Curte a invocat din oficiu, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 55 alin. (31) şi la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, excepţia inadmisibilităţii recursului, asupra căreia, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1), raportate la cele ale art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune faptul că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel încât ele nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

În cauză, izvorul obligaţiei deduse judecăţii este reprezentat de contractul de închiriere nr. x/17.09.2021, încheiat în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, sub condiţia dării efective în folosinţă a imobilului închiriat; procedura de atribuire şi condiţiile încheierii acestuia fac posibilă încadrarea lui în categoria contractelor administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. "c" din Legea contenciosului administrativ.

Pe cale de consecinţă, litigiul dedus judecăţii rezultă din executarea unui contract administrativ.

În acest context, devin incidente prevederile dispoziţiilor Legii nr. 101/2016, care reglementează căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică.

Înalta Curte ia act că potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Aşadar, având în vedere data declanşării prezentului litigiu, 03.11.2021, calea de atac se va determina, potrivit art. 24 şi art. 27 C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 101/2016, astfel cum aceasta a fost modificată prin O.G. nr. 3/2021, în vigoare de la 30.08.2021.

Astfel, potrivit art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul", iar în conformitate cu prevederile art. 55 alin. (31) din aceeaşi lege, "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. (...)".

Pe de altă parte, potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Având în vedere considerentele expuse, sentinţa primei instanţe putea fi supusă numai apelului, iar decizia prin care a fost soluţionată calea de atac nu este supusă recursului, ci este definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

De aceea, dând eficienţă textelor de lege enunţate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 875/31.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 mai 2024.