Negative jurisdictional conflict resolved: VAT damages appeal assigned to Pitești Court of Appeal’s general civil section.

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11.07.2023 pe rolul Tribunalului Argeş, secţia Civilă, sub nr. x/2023/a1, reclamantul Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de D.G.R.F.P Ploieşti, prin A.J.F.P. Argeş, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A., B., C., D. şi S.C. E. S.R.L. prin lichidator judiciar F.. a solicitat:

1. obligarea în solidar a pârâţilor A., B. şi S.C. E. S.R.L. la plata sumei de 1.402.438 RON (T.V.A.) ce reprezintă prejudiciul debit principal adus bugetului consolidat al statului şi a accesoriilor aferente debitului, ce se vor calcula până la data achitării debitului principal, inclusiv, ca urmare a săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală şi complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată şi agravată;

2. obligarea pârâţilor A., C. şi S.C. E. S.R.L., în solidar, la plata sumei de 2.405.090 RON (T.V.A.) ce reprezintă prejudiciul debit principal adus bugetului consolidat al statului şi a accesoriilor aferente debitului, ce se vor calcula până la data achitării debitului principal, inclusiv, ca urmare a săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală şi complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată şi agravată;

3. obligarea pârâţilor A., D. şi S.C. E. S.R.L., în solidar, la plata sumei de 1.196.221 RON (838.405 RON + 357.816 RON, reprezentând T.V.A.) ce reprezintă prejudiciul debit principal adus bugetului consolidat al statului şi a accesoriilor aferente debitului, ce se vor calcula până la data achitării debitului principal inclusiv, ca urmare a săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală şi complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată şi agravată;

4. obligarea pârâţilor A. şi S.C. E. S.R.L., în solidar, la plata sumei de 567.535 RON (T.V.A.), ce reprezintă prejudiciul debit principal adus bugetului consolidat al statului şi a accesoriilor aferente debitului, ce se vor calcula până la data stingerii/achitării debitului principal inclusiv, ca urmare a săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, în formă continuată şi agravată;

5. instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor prezente şi viitoare ale pârâţilor, inclusiv a sumelor de bani aparţinând acestora, până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze;

6. obligarea tuturor pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ce se vor efectua cu ocazia judecării prezentei acţiuni.

În ceea ce priveşte competenţa instanţei, reclamantul a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 95 C. proc. civ. raportat la valoarea solicitată, dar şi prevederile art. 112, astfel încât aceasta aparţine Tribunalului Argeş.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1357 şi urm. C. civ., art. 1385 C. civ., Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

La termenul din 26 iulie 2023, conform încheierii de cameră de consiliu de la acea dată, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a stabilit că este competent general, material şi teritorial să judece cauza (instituire sechestru asigurător).

Totodată, prin aceeaşi încheiere, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a respins, ca nefondată, cererea de sechestru formulată de reclamantul Statul Român, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, în contradictoriu cu pârâţii A., B., C., D. şi S.C. E. S.R.L., prin lichidator judiciar F..

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat apel care a fost înregistrat la 30.08.2023, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I Civilă, sub acelaşi număr de dosar.

La termenul din 26 septembrie 2023, instanţa, din oficiu, a invocat şi a pus în discuţie excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I civile a Curţii de Apel Piteşti în soluţionarea apelului, a declarat dezbaterile închise şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei invocate din oficiu.

Prin încheierea de şedinţă din 26 septembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a constatat lipsa competenţei funcţionale a secţiei I Civile şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamantul Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentată de D.G.R.F.P. Ploieşti, prin A.J.F.P. Argeş, împotriva încheierii din data de 26 iulie 2023, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2023, având ca obiect instituire sechestru asigurător, în favoarea secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Piteşti.

În pronunţarea acestei soluţii, cu titlu prealabil, instanţa a reţinut că nu se verifică legala stabilire a competenţei materiale a primei instanţe, acest aspect nemaiputând fi analizat în cauză nici măcar ca motiv de recurs, însă, a arătat că poate şi are obligaţia de a analiza dacă dosarul a fost corect repartizat între cele două secţii civile ale Curţii de Apel Piteşti, ţinând seama şi de hotărârea nr. 5/2016 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Piteşti prin care s-a stabilit tipul cauzelor ce se soluţionează de secţiile civile ale curţii.

Totodată, a arătat că, astfel cum a subliniat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 17/2018, pronunţată într-un recurs în interesul legii, normele care reglementează competenţa materială procesuală (specializată) sunt în primul rând norme de organizare judiciară, iar în al doilea rând norme de competenţă de ordine publică care reglementează competenţa unei secţii sau a alteia (respectiv complet specializat) de la nivelul unei instanţe, în funcţie de natura litigiului dedus judecăţii.

De asemenea, a mai arătat că, prin Decizia nr. 18/17 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 237 din 6 aprilie 2017, obligatorie de la data publicării, s-a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Piteşti, statuându-se că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 278/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare: competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 278/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare, reţinându-se, totodată, în considerentele deciziei că toţi profesioniştii, indiferent de statutul lor juridic, sunt supuşi regulilor de drept civil, şi nu unor reguli speciale.

Prin urmare, conform celor reţinute de prima instanţă de conflict prin prisma interpretării date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile în care există o secţie civilă a curţii de apel în competenţa căreia s-a stabilit în mod exclusiv soluţionarea "cauzelor cu profesionişti", această competenţă materială este de ordine publică, nefiind permis ca o astfel de cauză să fie soluţionată de o altă secţie civilă, care nu are stabilită o astfel de competenţă, ca urmare a înregistrării dosarului în calea de atac la secţia respectivă.

Totodată, s-a mai arătat că, în structura Curţii de Apel Piteşti funcţionează două secţii civile, iar Colegiul de conducere al Curţii de Apel Piteşti a stabilit ca toate dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, să fie repartizate spre soluţionare secţiei a II-a Civile şi de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti.

Prin urmare, prima instanţă de conflict a reţinut că, prin hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Piteşti, s-a decis drept criteriu de repartizare al dosarelor între cele două secţii civile ale instanţei ca litigiul să fie cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, precum şi de natura sau cauza judecăţii, această ultimă menţiune având în vedere tocmai faptul că, începând cu data de 01.10.2011, şi cauzele cu profesionişti sunt cauze civile. Altfel spus, în ce priveşte cauzele civile, ambele secţii, I şi a II-a, ale Curţii de Apel Piteşti au această specializare, astfel încât, în situaţia în care există mai multe secţii cu aceeaşi specializare, Colegiul de conducere al instanţei, în vederea asigurării unui echilibru între secţii, poate stabili ce dosare se repartizează fiecărei secţii.

Afirmând, totodată, că, în cauză, normele analizate sunt strict norme de organizare judiciară, nevizând deci specializarea diferită a celor două secţii civile şi, deşi calitatea de profesionist a uneia dintre părţi nu poate constitui prin ea însăşi un criteriu pentru reţinerea unei competenţe specializate, prima instanţă de conflict a arătat că, în schimb, un astfel de criteriu poate fi folosit pentru delimitarea dosarelor ce se repartizează între două secţii cu aceeaşi specializare.

În consecinţă, reţinând considerentele de mai sus, dar şi faptul că societatea intimată este un profesionist în sensul legii, prima instanţă de conflict a stabilit că aparţine secţiei a II-a Civile şi de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti competenţa materială procesuală de soluţionare a apelului, sens în care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei secţii.

Pe rolul secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Piteşti cauza a fost înregistrată la 05.10.2023, sub număr de dosar x/2023, stabilindu-se termen de judecată la 24.10.2023.

La primul termen de judecată, instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale procesuale funcţionale a secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti, faţă de prevederile Deciziei din RIL nr. 4/2023.

Prin decizia nr. 361/A-C din 24 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamantul Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de D.G.R.F.P. Ploieşti- A.J.F.P. Argeş, împotriva încheierii din data de 26 iulie 2023, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, în dosarul nr. x/2023, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei conform art. 134 C. proc. civ. şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

În motivarea acestei hotărâri, cea de doua instanţă de conflict a observat că obiectul litigiului îl constituie instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor prezente şi viitoare ale pârâţilor, inclusiv a sumelor de bani aparţinând acestora, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Totodată, a mai arătat că, prin decizia nr. 4/2023, Î.C.C.J. - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a stabilit cu caracter obligatoriu că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac; în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri)".

Redând paragrafele 109-112 din respectiva decizie a instanţei supreme, cea de a doua instanţă de conflict a constatat că încheierea atacată a fost pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă de drept comun, astfel încât, instanţa superioară este Curtea de Apel Piteşti, iar secţia corespunzătoare este secţia I Civilă, singura competentă material procesual să soluţioneze, potrivit Deciziei RIL a Î.C.C.J. nr. 4/2023, calea de atac exercitată.

Prin urmare, în temeiul art. 131 raportat la art. 96 pct. 3 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială a secţiei a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal din cadrul Curţii de Apel Piteşti şi a declinat cauza spre soluţionare secţiei I Civile a aceleiaşi curţi. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 134 C. proc. civ. şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 11 decembrie 2023, sub acelaşi număr de dosar (x/2023/a1*).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două secţii specializate ale aceleiaşi instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (1) şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Piteşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. necompetenţa este de ordine publică "în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat."

De asemenea, prin dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul a stipulat că:

"Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu."

Totodată, prin dispoziţiile art. 136 C. proc. civ., legiuitorul recunoaşte existenţa unui conflict de competenţă între secţiile sau completele de judecată ale aceleiaşi instanţe.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele legale, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că cele două secţii ale Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă şi secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece apelul formulat în cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate fiind reciproce.

Cu privire la competenţa specializată a secţiei/completului de judecată învestit cu soluţionarea unui proces, aspect subsumat noţiunii de competenţă materială procesuală, instanţa supremă subliniază faptul că aceasta constituie o împrejurare care se analizează în etapa judecăţii în primă instanţă, fie cu ocazia verificării competenţei în condiţiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., fie cu ocazia soluţionării excepţiei de necompetenţă invocată în termen.

Prin urmare, dacă excepţia de necompetenţă materială procesuală nu a fost invocată în termen, iar instanţa sesizată a procedat la judecarea cauzei, excepţia nu mai poate fi invocată ulterior, competenţa fiind câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea şi care s-a declarat competentă material procesual să o soluţioneze.

Prin decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică, ceea ce face ca o astfel de excepţie să poată fi invocată şi din oficiu de către instanţa/secţia sesizată.

Totodată, potrivit considerentelor cuprinse în Decizia nr. 40/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, "organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare; (…) astfel, în condiţiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competenţa trebuie atribuită instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…)."

În cauză, se constată că, în primă instanţă, litigiul a fost soluţionat de către secţia Civilă a Tribunalului Argeş, instanţă în cadrul căreia nu există şi o secţie specializată în soluţionarea litigiilor cu profesionişti, de vreme ce la nivelul acestui judeţ funcţionează, ca instanţă specializată în materia litigiilor cu profesionişti şi de insolvenţă, Tribunalul Specializat Argeş, motiv pentru care, competenţa materială procesuală a instanţei de fond se păstrează, în mod corespunzător, şi în calea de atac.

În acest sens, se impune a se reţine şi cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 4/2023, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 575/26.06.2023, respectiv:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi art. 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina: (...) cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac".

Această decizie vine în completarea jurisprudenţei obligatorii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent în soluţionarea recursului în interesul legii, potrivit căreia competenţa materială procesuală a instanţei de fond se va păstra, în mod corespunzător, în calea de atac (a se vedea paragraful 164 din Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 06 aprilie 2016).

Prin decizia pronunţată în interesul legii nr. 4/2023, instanţa supremă a statuat că "(109) ...atunci când pricina a fost judecată de o secţie civilă de drept comun, secţia corespunzătoare a instanţei superioare va judeca procesul, chiar dacă pricina era de competenţa materială procesuală (specializată) a secţiei pentru litigii cu profesionişti ori chiar de contencios administrativ sau de litigii de muncă. Competenţa instanţei de control judiciar se stabileşte în raport cu instanţa ori, după caz, secţia sau completul specializat care a judecat procesul. Singura situaţie în care instanţa de control judiciar îşi poate verifica, în apel sau recurs, competenţa materială procesuală este aceea în care doar de la nivelul instanţei superioare există secţii ori complete specializate pentru materia respectivă, nu şi la nivelul instanţei a cărei hotărâre se atacă; (119) Concluzionând, în ipoteza în care litigiul a fost soluţionat în fond de o/un instanţă/secţie/complet specializată/specializat (potrivit reglementărilor din legi speciale sau legilor de organizare judecătorească), în cadrul verificărilor privind competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar aceasta va respecta specializarea primei instanţe, care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac, fiind depăşit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competenţa materială procesuală, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi ale art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.."

Aşadar, potrivit Deciziei nr. 4/2023 din 24 aprilie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina: cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac; în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).

În cauză, aşa cum s-a reţinut mai sus, în primă instanţă, soluţionarea litigiului a revenit secţiei Civile a Tribunalului Argeş, în materie civilă, şi nu unei secţii în cadrul căreia funcţionează complete specializate în soluţionarea litigiilor cu profesionişti, secţie care, de altfel, nu a fost organizată la nivelul acestei instanţe, de vreme ce în Municipiul Piteşti funcţionează adiacent Tribunalul Specializat Argeş, care soluţionează în primă instanţă litigiile de insolvenţă şi cele care provin din exercitarea unei întreprinderi.

Aşadar, în stadiul procesual al fondului, dosarul a fost soluţionat de secţia civilă a Tribunalului Argeş, fără a se ridica problema unei eventuale necompetenţe şi declinări în favoarea Tribunalului Specializat Argeş, iar în acord cu deciziile de unificare a practicii mai sus menţionate, competenţa materială procesuală a instanţei de fond se păstrează, în mod corespunzător, în calea de atac.

Totodată, se mai reţine faptul că, prin încheierea de cameră de consiliu de la 26 iulie 2023, instanţa de fond (Tribunalul Argeş, secţia Civilă) a procedat, din oficiu, la verificarea competenţei şi, în temeiul art. 131 C. proc. civ., a stabilit că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza, iar acest aspect nu a fost contestat în apel, dobândind caracter definitiv.

Prin urmare, având în vedere că, în primul ciclu procesual (fond), litigiul a fost soluţionat de o secţie/un complet de drept comun în materie civilă, în calea de atac competenţa de soluţionare a apelului revine secţiei din cadrul curţii de apel corespunzătoare secţiei din cadrul tribunalului care a pronunţat hotărârea atacată, motiv pentru care, în cauză, completul învestit cu soluţionarea căii de atac nu putea face abstracţie de competenţa (de drept comun) a secţiei/completului ce a soluţionat procesul în primă instanţă.

Totodată, în ce priveşte argumentul că la nivelul Curţii de Apel Piteşti funcţionează două secţii civile şi că, în vederea asigurării unui echilibru între secţii, prin hotărârea nr. 5/2016 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Piteşti s-a stabilit ca toate dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, să fie repartizate spre soluţionare secţiei a II-a Civile şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Piteşti, Înalta Curte reţine că această împrejurare nu poate constitui un argument de legalitate de natură a răsturna considerentele mai sus arătate, întrucât, în cauză, nu poate avea prioritate modul de organizare internă a secţiilor civile de la nivelul Curţii de Apel Piteşti în defavoarea normelor de competenţă materială procesuală şi prin nesocotirea jurisprudenţei obligatorii dezvoltată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul mecanismelor de unificare a jurisprudenţei.

Pe de altă parte, contrar celor reţinute de prima instanţă de conflict, invocarea în cauză a excepţiei de necompetenţă materială procesuală prin raportare la obiectul şi natura litigiului direct în apel aduce în discuţie chiar competenţa materială a instanţei de fond, cu nerespectarea dispoziţiilor legale privind invocarea excepţiei de necompetenţă. Or, în condiţiile în care prima instanţă sesizată s-a considerat competentă (general, material şi teritorial) şi a procedat la judecarea cauzei, competenţa nu mai poate fi pusă în discuţie în căile de atac, aceasta fiind câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea şi care s-a declarat competentă material procesual să o soluţioneze, fiind, aşadar, menţinută, ulterior, şi în căile de atac.

În consecinţă, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 ianuarie 2024.